marți, 26 iunie 2012

pulsul din virtual: 26 iunie 2012


Parintele Arsenie Boca:
”Nu exista vrajmas mai mare pentru om decat omul insusi si de nimic nu trebuie sa se teama omul ca de el insusi. Cine isi stapaneste sintamintele, acela isi petrece viata in pace. Nu e un biruitor mai mare pe pamant decat acela care se biruieste pe sine insusi si domneste asupra patimilor sale.

Anne Marie Bejliu:
mă răzvrătesc atât de mult împotriva sufletului meu încât,
simt cum creşte în palma stângă, biciul indiferenţei
mă dor oasele de atâta căldură.
răceala oamenilor mă înveleşte.

Scrieridotnet Wordpress:
Între a declara, şi a face, e o mare diferenţă. Ideea de Stat-tătic care se va îngriji de oricine, este total eronata. Statul trebuie să fie doar un garant, un custode al Legii. Legile, la rândul lor, trebuiesc să fie fundamentate pe o Listă de Priorităţi.
O reformă adevărată în mersul lumii, trebuie să pornească de jos în sus, şi nu invers. Prin principiile cum urmează:
1. Statul nu este proprietar, nu este comerciant, dar este pus ca şi câine de pază în funcţionarea proprietăţii şi a comerţului.
2. Ţara, în ceea ce priveşte rezervele imobile şi consumabile, este proprietatea poporului, exercitată de Reprezentările Diviziunilor Ţării (eu prefer Judeţele).
4. Statul (reprezentat de Preşedinţia din Capitală, şi convalidat sau pus sub acuzaţie, schimbat, de Judeţe) trebuie să aibă un rost bine determinat, un rost care să nu se intersecteze cu al Executivele din fiecare Judeţ. Statul din Capitală să nu aibă alt venit decât o taxă de timbru de n% pe care va trebui s-o achite oricine care încasează bani, indiferent de ce şi pentru ce.
5. Impunerea muncii ca şi marfă care produce altă marfă. Astfel muncitorul să nu mai aibă statut de dependent faţă de angajator, ci statut de Parte Contruactuală pe picior de egalitate cu angajatorul. Muncitorul nu trebuie să fie plătit la oră sau mai ştiu eu ce alt tip de plată în relaţie cu timpul, ci fiecare muncitor trebuie să fie plătit cu parte majoritară de proprietate la lucrurile care se produc. Dacă este vorba de servicii şi/sau produse consumabile, muncitorul trebuie să aibă câştigul majoritar (dincolo de recuperabilitatea investiţiei pe care o face angajatorul, angajatorul trebuind să fie considerat ca şi un chiriaş al mijloacelor sale de producţie, prin urmare primind doar o dobândă la banii puşi în investiţie). 
6. Programul de muncă în mod obligatoriu să fie redus la doar 4 ore pe zi, 4 zile pe săptămână, astfel să aibă cu toţii acces la muncă. 

Alexandrinna Aianis:
Exista justitie in Romania? Abureala! Justitia trebuie sa o faca poporul cel furat, mintit, haituit!
Sunt asa de multe cazuri nedreptatite, ar trebui ca romanii sa trimita munti de plangeri la Angela Merkel! si o armata de detectivi ar trebui de asemeni sa verifice cum a ajuns Timisoara in proprietatea unor rromi (spitale, parcuri... cladiri care ar fi trebuit sa fie tabu); de ce va disparea circul? de ce si unde s-a dus closca cu puii de aur? dar unde este aurul romaniei din visteria tarii? as apela la Angela Merkel sa identifice pe toti vinovatii de starea in care se afla Romania acum: resurse vandute, industrie distrusa, paduri si delta distruse, agricultura distrusa, scoli distruse, invatamantul abramburit, spitale desfiintate, medicamente false impuse in locul celor originale, alimente cancerigene, modificate genetic (si legume, si fructe,..), bani disparuti inclusiv din cei imprumutati, taxe, impozite si penalizari suprapuse (un angajat costa 90% din salariul care ii este acordat) plus 24 % din orice cumparatura, (chiar si din hartia higienica statul incaseaza 24%), familii despartite (copii sau parinti plecati in bejenie, parinti sau copii ramasi in tara),... cine este de vina de toate astea? Nimeni! Confiscari? nici pomeneala, ei au mostenit totul! Nici un vinovat, nici o confiscare! Vinovati??? - doar Ceausescu si poporul !!!!

spaima vitelor:
Atata timp cat poporul roman este tinut fortat in intuneric, nu va alege lumina decat la biserica, si aia insa tot un intuneric fiind. Mai multi jurnalisti si formatori de opinie curajosi, cu coloana vertebrala si neinregimentati politic sunt singura sansa a noastra de a ajunge la lumina candva, sau macar sa stim ca exista.

ioan rosca:
Banaliştii trudesc ca să nu izbucnească tema periculoasă pentru stăpînii lor: cînd va veni momentul ca politicienii să răspundă pentru distrugerile în masă, comise pentru îmbogăţirea unei clici?
In loc să reclame întemniţarea celorlalţi uzurpatori ai puterii (din banda lui Băsescu, Iliescu sau Roman) ei cer eliberarea singurului condamnat. In loc să afirme dreptul cetăţenilor victimă de a-şi pedepsi căpuşele, ne deturnează lătrînd despre războiul concurenţial dintre aripile FSN-ului. In loc să ceară aplicarea prezumţiei de vinovăţie pentru resposabilii acţiunilor politice distructive sau infracţionale, mercenarii "civici" se arată revoltaţi că nişte judecători l-au condamnat pe Năstase, pentru o infracţiune comisă în interesul lui, de partidul condus de el. In loc să se bucure de precedent, inţelegind ca România intră în comă în lipsa purificării justiţiare, propagandiştii "dreptului european" - adoptat fără discernămînt-, pretind ca marii vinovaţi pentru crime publice să nu poată fi pedepsiţi daca nu se dovedeşte că au dat ordine explicite de exterminare sau jaf. Ca şi cum nu s-ar găsi la tot pasul slugi care să execute discret orice porcărie cerută fără urme de Cei de Sus, acoperindu-le deciziile criminale, în schimbul privilegiilor. Adoptind viziunea propovăduită de cohorta şacalilor mediatici, nu vom putea pedepsi pe nici unul dintre cei care ne-au decimat prin interemediari. Cine va putea dovedi că Iliescu a cerut ca un anume om să fie bătut sau ucis, sau că Roman a cerut explicit ca o anume intreprindere să fie distrusa sau devalizată, sau că urmaşii lor- de tip Năstase sau Băsescu- au cerut ca un anumit român sa crape fără venituri sau fără asistenţă medicala? 
Trucul aservirii şi exploatării moderne, comise prin statul uzurpat, în complicitate cu marile corporaţii- este interfaţa impenetrabilă spre public. Vizibile sint doar efectele, legătura cu cauza fiind obturată, încît să nu mai avem vinovaţi principali, ci numai victime şi acari Păun. Papionarii noştri vînduţi ne vor băga pe gît o justiţie convenabilă profitorilor, total inadecvată nevoilor noastre de deparazitare a societăţii. Ne vor infesta cu eseuri docte despre statul de drept, cu care nu ne vom putea nici măcar şterge undeva. Caci de-abia asta va fi delicit dovedibil şi ne va duce, tot pe noi, la puşcărie.

Mona Bernhardt-Lörinczi:
Aici, în dosarul Năstase, ceva pute groaznic. V-aţi gândit vreodată că fiecare din noi putem fi victime ale aceleiaşi mârşăvii??? Dar noi toţi nu cântărim cât Năstase. Noi suntem pulimea. Şi noi nu avem arme. Şi nici televiziuni ca să filmeze non-stop toate ilegalităţile.Nimeni nu este perfect. Nici Adrian Năstase nu a fost. Dar cum poţi cere unei fiinţe umane să fie perfectă într-o societate totalmente imperfectă?!
Grele vremuri trebuie să parcurgem. Trăim însă şi vremuri istorice. Puşcăriile politice nu vor dispărea niciodată. Şi nici procesele politice. Indiferent sub ce formă se derulează ele. Se spune că justiţia este oarbă. Adică, explicaţia stupidă, perpetuată de-a lungul timpurilor, ar fi că ea judecă “drept”, indiferent de poziţie socială, rang, rasă, avere etc., etc. Greşit, total greşit. Justiţia este oarbă, pentru că într-o mână ţine sabia – cu care taie capetele politice nesupuse, sau capetele pulimii fără apărare, iar în cealaltă mână ţine balanţa – adică cele două talere care pot atârna întotdeauna într-o parte sau alta, depinde de cine se află pe unul dintre talere. Oare judecata umană poate fi pusă pe cântar? Chiar şi metaforic vorbind, cine judecă de fapt pe cine?! Un om judecă un alt om. Judecătorul, om şi el, supus tuturor sentimentelor, resentimentelor, presiunilor sau hachiţelor timpului, se aşează în scaunul său somptuos, ia ciocănelul în mână – simbolul suprem al ghilotinei de altă dată – şi dă verdictul “tăierii capului” sau al firului vieţii unui alt om, pentru că printr-o împrejurare sau alta a fost pus în acel scaun, precum Anna şi Caiafa, crezându-se în final Pilat din Pont

Theodora:
Cum este posibil ca, in Romania anului 2012, in cazul Nastase, instanta sa să audieze 970 de martori ai acuzării si doar cinci martori ai apararii?
Cum este posibil ca, in Romania anului 2012, un magistrat de la DNA, implicat în cercetarea lui Nastase, sa fie numit judecator la Curtea Suprema si sa judece dosarul lui?Acuzarea avea acum un reprezentant cu adevărat loial ei în completul de judecători care judecau cazul Năstase. În acest mod, Morar a preluat puterea atât în biroul acuzării, cât şi în cel al judecăţii, despre care se presupune că ar trebui să fie o instanţă independentă şi obiectivă.
Cum este posibil ca, in Romania anului 2012, instanta sa ignore faptul ca proprii sai experti contabili independenţi au respins în totalitate afirmatiile procurorilor referitoare la daunele financiare provocate? De ce nu putem sa comentam despre sentintele justitiei?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana