miercuri, 27 iunie 2012

pulsul din virtual: 28 iunie 2012


conu misu
Ura aparent bolnavă (nu bag mîna în foc că la unii nu ar fi nevoie de tratament), în fapt metodă bine pusă la punct, nu permite funcționarea normală a societății. Domnia judecătorilor nu se instaurează peste noapte, întîi frăgezești lumea cu “modele morale” și inchizitori din oficiu, figuri încruntate, maxilare scrîșnite, cu activiști reformați și roboței noi, după care faci “reforma”, cu accent special pe justiție. Mă supără aroganța deplină care pare singura formă de adresare pentru presupuși intelectuali. Seamănă cu aroganța la o față bisericească, exact opusul chemării. Dacă ai ceva de spus despre care crezi că e de interes general, atunci nu degaja prin toți porii un dispreț imens pentru “prostime”. E un indicator sigur al lipsei de onestitate.
Tipul respectiv de comportament nu e inventat, nu li se introduce prin cursuri Soros, cel mult li se accentuează, iar alții îl preiau prin mimetism admirativ. Adică tot atîtea criterii de a nu-i suspecta de suficientă profunzime (excelenta ilustrare o avem prin modelul de filozof hedonist – politician flușturatic, musiu Pleșu). De ce ar avea indivizi ca aceștia mai multă trecere la urechea nației? Numai pentru că sînt organizați ca să ocupe instituții academice, culturale și unele politice aferente? Pretenția că muncesc cu mintea (“Mircea, fă-te că lucrezi”), concepînd strategii pe care doar trebuie să le culeagă politicienii pentru a ne merge tuturor mai bine e mai periculoasă decît ghidajul extern. Impostura (sau pe aproape, uneori e doar superficialitate imposibil de depășit pentru că sînt prea ocupați cu… socializarea), lipsa de asumare a răspunderii pentru un model greșit, după ce efectele s-au simțit cu vîrf și îndesat, nu sînt doar momentele unei nefericite conjuncturi, ci patul germinativ pentru gogurădulescizarea continuă. Cum se poate ieși din strînsoarea asta care nu are nimic democratic, academic, nimic întîmplător cînd vine vorba de sprijinirea unor acțiuni politice cu efecte pe termen lung, cînd au acum batalioane de asalt ong, sute de canale de dezinformare în masă, cînd confortul multor slujbași indirecți (1. plătiți de stat; 2. foarte conștienți de adevăratul lor rol) ai societății civile depinde de continuarea acestei maladii ? Dilemă mult prea veche, doar că nu e nici o dilemă, așa ar trebui să o vedem noi, eventual căzuți în admirație. Se fac în continuare că lucrează și le merge.

noradamian
Există sau nu, stat de drept în România? Răspunsul vine din partea instituţiilor. Gradul de subordonare politică instituţională arată măsoară calitatea de drept a statului. De sub discursurile partinice cu privire la aşa-zisa separare a puterilor, răzbate însă, permanenta strădanie a politicului de a-şi adjudeca instituţiile statului. De fapt, societatea actuală nu s-a reformat în cei douăzeci şi doi de ani, doar s-a autoformat într-un stil buruienos şi pe alocuri sălbăticit, cât a fost posibil sub această zodie a duplicităţii politice întreţinută prin media. N-a avut sprijinul ONG-urilor-  cele mai multe, puşculiţe, sau  simple anexe politice cu misiuni politizante. Treptat, tot mai mulţi s-au desprins din corpul societăţii intrate în derivă politică. Acelaşi fenomen şi în instituţii, unde, sub presiunea politizării, mulţi au devenit obedienţi şi săritori la comenzile politice iar unii au intrat în jocuri murdare şi profitabile. O parte a societăţii e formată din supravieţuitori, moral şi profesional, în orice vreme. Aici e şansa regenerării unei societăţi dominată de corupţie prin politizare. Aici e şi rădăcina firavă a statului de drept mereu în pericol de a fi înăbuşită de vegetaţie parazită, adică şansa regenerării instituţionale
În întregul ei, clasa politică actuală poartă răspunderea regresului democratic degenerat până la agresiune şi primitivism.

Maria
A venit vremea să se limpezească odată apele. Să plece navetiştii şi traseiştii, apoi îi numărăm pe cei cu convingeri şi principii puternice, autentice. Mie mi-e imposibil să-mi continui drumul cu duplicitari şi oportunişti politici.

costi rogozanu
in acest moment România însăşi seamănă cu un tip care se automutilează voluntar. Asta în condiţiile în care are oricum sute de probleme mai grave. Mai rău e că mi se pare că a şi început să-i placă. Mă uit la politicienii cu spume la gură, la ziariştii care vor “băsişti” fripţi sau pe Năstase acoperit de scuipaţi pe patul de spital şi pot spune sigur că ne place. Am reuşit într-o perioadă cu apocalipsa economică la uşă, cu o Europă speriată de viitorul financiar, să discutăm isteric cu totul alte probleme. Iar sistemul nostru nu mai produce anticorpi, produce doar rahaturi tabloide. Sau produce amînări şi delegări de decizie.

Iulian Stoica
Ajung pe culmile disperării mai ceva ca Cioran când văd câtă (iertat să-mi fie termenul dur) prostie musteşte în România contemporană. Tot felul de fraze fără conţinut repetate până la exasperare.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Articolul 19: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Maria Diana Popescu
Democraţia ne-a îmbogăţit cu o fatalitate: fenomenul politic cu caracter neromânesc, antiromânesc şi servilismul condamnabil al politicienilor-marionetă. Mare parte, pe potriva lăzii de gunoi a istoriei. Modelaţi de conduita evazionismului ideologic, importată din Occident, situată în afara contextului românesc, o conduită sufocată de realităţi şocante la nivel de aplicabilitate, ei au glisat mereu pe fîşia de la graniţa legilor şi moralei, în interesul propriilor buzunare. România se zbate de 22 de ani în mîini necurate, secătuită de resursele economice şi de cultura menită să emancipeze nivelul de civilizaţie al poporului. Ne-a eliberat lovitura de stat din 1989 din vreun crater? Nu. Lava s-a scurs peste noi, s-a întins de-a lungul şi de-a latul. Capitalismul e preacurvie! Cel mai fertil teren în exprimarea nimicniciei umane de tipul Tănase Scatiu este cel politic, unde parveniţii au dat năvală la ciolane cu încălţările murdare făcîndu-şi de lucru în structurile de stat pe principiul „Pentru buzunar, tot înainte!“ Puterea a fost preluată de profesioniştii în arta hoţiei, care au driblat legislaţia în favoarea lor.

Ionuț Țene
Am sentimentul unei prăbuşiri morale naţionale în care toţi jucătorii politici post-decembrişti sunt egal vinovaţi şi România a ajuns ca o emisiune de la OTV, în care în mod Senzaţional românii manelizaţi vor vota întrebători de căutările Elodiei pe viitorul preşedinte Dan Diaconescu. E sfârşitul tragic a unei epoci urât mirositoare pentru români. Ar trebui să existe o speranţă. Istoria de multe ori o oferă în condiţii dramatice, deşi deocamdată pentru români orizontul e gri. Nu putem da vina noi românii la nesfârşit pe politicieni. Ei sunt doar oglinda noastră pervertită. Pe aceştia îi votăm de fiecare dată la patru ani. Nu putem fugi ca popor de răspunderea noastră balcanică.Neghina a acoperit grâul cel curat şi bun şi aluatul naţional nu mai dospeşte ca acum 85 de ani. Poate e bine să recunoaştem sincer lucru acesta că s-au  schimbat multe în sufletul colectiv al poporului român şi să reîncepem să alegem grâul curat de neghină bob cu bob şi să reclădim cu credinţă, dragoste şi pragmatism o dreaptă nouă, sinceră cu noi şi nu idealizată pentrui a putea salva ce mai poate fi salvat din ţara noastră. Să clădim speranţa cu un strop de iubire în marea asta de ură la care ne-au împins partidele post-decembriste. Românii trebuie să înveţe să iubească, nu numai să urască pentru ca ei politicienii să nu mai clădească pe dezbinarea noastră statul corupt şi supus numai intereselor multinaţionalelor.

Madalina Elena Constantinescu
Omenirea şi-a pierdut surâsul,  fericirea şi speranţa într-un viitor mai bun şi a început să trăiască cu iluzia că odată şi odată vâltoarea care i-a cuprins în jocul său diabolic şi le-a răvăşit vieţile se va linişti. O criză insuportabilă a cuprins întreaga planetă, oamenii au început să dispere din ce în ce mai mult, întrebându-se: Oare va înceta vreodată această criză sau va veni sfârşitul lumii? in mileniul trei în loc de bună stare, democraţie şi un trai fericit, omenirea s-a trezit într-un haos şi o anarhie totală. Această discrepanţă între speranţă şi deziluzie a dus în pragul disperării o mare categorie din locuitorii planetei, lipsiţi de un trai decent, în timp ce altă categorie foarte bogată coordonează întreaga viaţă economică, administrativă şi politică de pe Terra. Datorită acestei crize de nedescris s-a ajuns într-o situaţie disperată unde corupţia şi nedreptatea îşi fac propriile legi. Lipsa banilor au schimbat enorm vieţile oamenilor. De aceea s-a ajuns la subnutriţie, foamete şi boală.

Florin Gusa
Nici cind mi-a fost foarte greu nu m-am gindit vreodata la divinitate pt ca ea nu exista! In skimb cind aia cu coasa le da tircoale credinciosilor ii cuprinde o frica mama mama. Cind vad asaltul religiei in prostirea oamenilor ma cam apuca asa niste tendinte anarhiste si tare mi-ar placea sa vad niscaiva biserici arzind! Dar imi trece pt ca stiu ca de fapt credinciosii romanii nici nu cred in crestinism ,sint doar niste jalnici superstitiosi, doar se inghesuie cind se dau moaste la kil, putina agheasma la litru si cam atit. se cam duc la biserica boi si se intorc vaci, sau viceversa! Multi nici nu stiu cine este d-zeu absolutul divin. Nu m-ar mira sa nu stii nici tu! Dar ma rog fiecare cu autiluzionarile sale!

justinian cioroianu
Eu doresc ca omul sa-si recapete demnitatea si decenta si sa beneficieze de conditii bune de munca si de trai. Trebuie doar sa vrem sa fim solidari si uniti in gand, simtire si actiune si sa nu ne mai lasam dezbinati din diferite motive, precum etnice, religioase, politice etc.!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana