pulsul pe facebook: 23 iunie

Mihaela Miha
Exista romani in lumea asta mare care prin comportamentul lor, prin munca, prin talent, inteligenta incearca sa schimbe imaginea acestei tari, sa o scoata din conul de umbra in care a fost pusa dar toate stradaniile lor sint anihilate de clasa noastra politica care nu fac alceva decit sa intareasca convingerea celorlalti ca sintem un neam de hoti si de sarlatani. O clasa politica care nu stie ce inseamna interesul comun si care in loc sa se ocupe de problemele importante transforma Romania intr-o arena de circ. Exista atita ura si dezbinare intre noi incit nu stiu de vom mai putea vreodata sa ne coalizam pentru o cauza comuna. De fapt asta e si interesul: o societate destabilizata e mult mai usor de manipulat si de controlat.
Dupa parerea mea aceasta clasa politica ar trebui sa dispara si sa lase locul alteia, cu oameni, convingeri si atitudini noi atit in partea dreapta cit si in stinga. spun si in stinga pentru ca pina la aparitia altei orinduiri sociale (daca se va produce) mereu vor exista doua tendinte sociale opuse: una ce are drept scop libertatea totala a individului si alta ce urmareste dependenta lui totala. Acestea nu pot decit sa coexiste pentru ca mereu vor exista persoane cu suficienta putere (adica libertate totala ) ce vor determina dependenta celorlalti de ei.

Marius Epure
ceea ce este cat se poate de nociv pentru constiinta sociala romaneasca este aceasta confuzie intre adevar si minciuna, intre drept si nedrept, intre bine si rau, intre valoare si nonvaloare.

Minerva Grama
Cred că vremea noastră a venit, în viaţa noastră şi în ţara noastră... adevărul să fie adevăr şi niciodată minciună, libertatea să fie libertate şi niciodată încătuşare; omul să fie om şi niciodată las şi iresponsabil, demnitatea să fie demnitate şi niciodată trădare, valoarea să fie valoare şi niciodată un lucru de nimic; viaţa să fie viaţă şi nu o ruină, ordinea să fie ordine şi nu haos; conducătorii să fie adevăraţi conducători şi nu falşi conducători, lichele, hoţi, plagiatori şi ” actori” ce joacă un teatru greu de înţeles. Credinţa să fie credinţa şi nu manipulare grosolană de diferite feluri, iubirea să fie iubire necondiţionată şi niciodată ura, copilăria copiilor noştri să fie adevărată şi nu jaf şi batjocură; iar noi romanii să nu fim umbre sau imitaţii ale altora!!..

Dezideriu Dudas
Ma uit la filmul in care un analfabet (dar cu nevasta „dottore-oaie” si academicianca…) intr-un regim prost a reusit sa aduca Romania fara datorii in 1990, iar acum jdemii de „destepti” intr-un regim foarte bun (imperfect, dar „nu exista altul mai bun„… ) ne-au adus la 100 miliarde de euro datorii.

Petre Vasile Czompa
în ţara asta chiar nu mai contează nimic, dar absolut nimic în afară de culoarea politică, grupul de interese din care faci parte, nivelul slugărniciei, gradul... de pupincurism şi lichelism!

Ioan Rosca
Cei care "s-au descurcat" şi în aceşti 22 de ani (aşa cum au făcut-o şi înainte) au recurs, de voie de nevoie, la mijloace necinstite, estompîndu-şi eventualele aspiraţii morale (bine, adevăr, dreptate, cinste, merit, curaj, demnitate etc.)- inadecvate supravieţuirii într-un muşuroi de furtişaguri şi înşelătorii. S-au integrat într-un sistem social secătuit de scrupule, în care animalica luptă pentru interesele individuale se combină patologic cu încadrarea în uriaşa structură mafiotă rămasă la putere. In spatele inflaţiei de vorbe goale se află conştiinţe plămădite de vînătoarea chilipirurilor: de la hoţul de lemne (teren, fier vechi, utilaje, recolte, prundiş, etc) pînă la parazitul din administraţie (justiţie, educaţie, cercetare, etc.)- acoperit cu diplome bidon, bazate pe plagiat (Ponta fiind doar un caz, din milionul de "experţi" produşi în mocirlă)
Micul hoţ bine adaptat se poate simţi ameninţat de vestea întemniţării unuia mai mare: cine ştie unde ar ajunge un val de justiţiarism, dacă ar cuprinde România… De aceea el va fi precaut, evitînd poziţiile publice tranşante, arătîndu-se tolerant, împăciuitor, concesiv, uman, inţelegator făţă de "suferinţele" unui detronat. Sau va tace, cufundat în pasivitatea generală.
Spectacolul din ultimele zile este şocant, pentru cine nu a înţeles condiţionarea opiniei publice. Se fac eforturi preventive greţoase, pentru ca populaţia să nu prindă gust pentru "razbunare", pentru reglarea de conturi, pentru pedepsirea celor care au distrus viaţa supuşilor împinşi la înhăitare şi consimţămînt.
Ca să nu se stîrnească setea de dreptate, tunurile televiziunilor au fost puse să împroaşte prostimea cu tema disperării marelui nedreptăţit. O batjocură pe care nu prea mai are cine şi cui să o reclame.
Adevărul dur e că omul, singur sau înhăitat, silit să vîneze prin societate, în situaţii tot mai complexe, şi-a dezvoltat şiretenia, capacitatea de a simula, de a organiza explotarea şi înşelarea altora- mult mai mult decît calităţile morale propovăduite ipocrit şi care cam stînjenesc- la nivel "pragmatic". Aspiraţiile nobile au rămas ferment pentru literatură, continuă să motiveze cîţiva visători şi să fie invocate de toţi prefăcuţii. Dar s-au dovedit prea fragile pentru a deveni natură intimă celor siliţi să găsescă soluţii de supravieţuire şi asmuţiţi comercial către bunăstare cu orice preţ. Nu se mai crede, în masă, în valorile oficiale: cinste, solidaritate, sacrificiu etc. E plină lumea de farse şi aparenţe, de la perfidiile politice la scamatoriile universitare. Dar nu cunosc un loc şi un moment în care renunţarea la orice dram de nobleţe, adoptarea filosofiei neruşinării fără limite, să atinga cotele din România de azi. Acesta e rezultatul reeducării, într-o societate care îşi croieşte sensurile urîte, din mers. În ţara în care s-au comis atîtea porcării nepedepsite, infractorii fac şi aplică legea, victimele au fost împotmolite în complicităţi, iar cinstea duce la mizerie - nu se putea înteţi cultul pentru adevăr, dreptate, corectitudine. Majoritatea românilor fiind implicaţi în "inginerii", gigantice sau pitice, nu simt, faţă de "băieţii deştepţi", care "se descurcă" de minune, decît ciudă invidioasă - nu oprobiu moral. Hoţia altora îi irită pe spectatori numai pînă la punctul… de la care încep rezonanţele. Complictatea generală nu e un subiect la modă- e firesc. Cel care a trecut prin liceu -cumparănd notele de la profesori degeneraţi- şi apoi prin facultate- fără a pierde timp să studieze ce copie- nu are cum fi revoltat că primul ministru îi seamăna. Nu cred că îşi doresc diplomaţii tranziţiei să se facă o cercetare retroactivă a lucrărilor de doctorat (şi nu numai ) plagiate în aceşti 22 de ani de distrugere metodică (premeditată) a învăţâmîntului românesc. Pentru că ştiu care e realitatea, profitorii nu o vor scurmată. Că doar nu crede cineva că România a devenit marele laborator de excelenţă al lumii- aşa cum s-ar putea deduce, dacă ai lua în serios numărul uriaş de doctori, masteri etc - fabricaţi de sistemul ticăloşit.  Cine are interesul ca devalorizarea studiilor făcute în România sa fie revelată, cine vrea să stîrnească rahatul de sub preşul pe care se joacă de-a profesionalismul actualii locuitori ai unui spaţiu intelectual sinistrat? Părinţii nulităţilor diplomate la kilogram, profesorii lor laşi, cohortele de domni Goe care vor clădi viitorul? Doar cei care şi-au construit corect cariera se simt păgubiţi de inflaţia de diplome, cu care s-au acoperit pitoreştile personaje care au uzurpat instituţiile, cumpărînd diplome ieftine- pentru un spor de prestigiu …şi salariu. Dar minoritarii cu instrucţie reală sînt învinşi cancerigen de potopul falsificatorilor veleitari, însetaţi de posturi, sinecuri, ocazii, putere .