pulsul din virtual: 1 iulie 1012

Maria Cozma:
A venit timpul când TREBUIE! Si nu este indicat sa excludem din viata sociala Clasa politica, ar fi o greseala, care ar duce chiar la un dezechilibru social, ci sa ne unim cu TOTII. De aceea merge prost! Clasa politica este separata de cea intelectuala.

Ioan Rosca:
Făuritorii legii, cei care îşi auto-prescriu şi amnistiază crimele, ne vor spune dacă ieri a fost şi zi sau mîine va fi şi noapte, dacă distrugerea unei ţări e sau nu un delict, dacă pot fi pedepsiţi anumiţi responsabili politici. Iar juriştii vor pedepsi pe cei care încalcă vreo făcătură legislativă a muşuroiului uzurpator, de exemplu pe "anarhiştii" care pretind ca asasinii politici (în masă) să plătească, sau susţin că doi şi cu doi fac totuşi patru, sau aprinnd lumina- în miezul nopţii stipulate zi…
Părea sincer convins domnul Ciorbea că numai o comisie de experţi juridici poate judeca dacă nişte paragrafe copiate, ne-prezentate ca citate, într-o teză de doctorat, sînt identice cu cele din textele sursă. El crede că un individ, ca mine de exemplu, nu ar putea să judece personal aşa ceva, ci trebuie să aştepte deciziile celor de deasupra legii, să se supună hotărîrilor înscenate. Asta, în timp ce experţii juridici de genul dumnealui, nu par la curent cu regulile elementare ale cercetării ştiinţifice, crezînd că "sediul lor" este printre legile Tranziţiei Originale, că a copia e un concept de fină specialitate. Un ins care nu ştie că în lumea civilizată, fiecare citat folosit într-o teză este insoţit (imediat, nu la coada lucrării!!) de indicarea sursei (într-unul din formatele tipice), nu vede în cazul Ponta decît farsa politică, nu şi o miza intelectuală majoră.
Cit de departe sintem de eliberare... Este necesara constientizarea putreziciunii politice, pentru ca sa se poata schimba cursul decadent al istoriei. Dar nu e si suficient. Exista mari obstacole, care trebuie tratate cu luciditate:
1- rezistenta profitorilor (consolidata tehnologic, ideologic, metodologic si mediatic)
2- solidaritatea mondializata a exploatatorilor, interesati in mentinerea cadrului propice neocolonialismului
3- inertia structurilor (participantii vor apara sistemul din care isi trag seva, in care se complac si formeaza)
4- inertia constiintelor (axate pe biologica lupta individualista si modelate de propaganda si viata domesticita)
5- esecul aspiratiilor filosofice si metafizice- care lasa postmodernii fara motivatii inalte
6- lectiile amare trase din trecutul luptei de emancipare, compromiterea prin experimente ca acela comunist
7- uriasa complexitate a problemei economico-juridico-socialo-spiritualo-politice
8- varietatea destinelor, intereselor si viziunilor celor care ar trebui sa ajunga la un numitor comun.
Etc.

Roxana Neagu:
La ce se pricep oamenii cel mai bine?
La aruncat vini in stanga si-n dreapta. Ca si cum, fiecare dintre noi e doar o victima. A circumstantelor, a semenilor, a bunelor intentii. Lumea-i plina de victime, voua nu vi se pare? Toti suntem prea “corecti”, prea “naivi”, prea “blajini” pentru lumea asta “rea”. De la cel mai mic la cel mai mare, fiecare dintre noi simte nevoia (macar din cand in cand) sa-si justifice esecurile pasand responsabilitatea in alta parte.
Nu sunt eu de vina ca am luat nota mica la lucrarea de control, profesoara ne-a dat niste exercitii prea grele.
Nu am plecat eu prea tarziu de acasa, a intarziat autobuzul cu care merg la seviciu.
Nu am reusit in viata, pentru ca nu m-am nascut in tara care sa-mi permita acest lucru. Sistemul e de vina.
Povesti de acest tip sunt infinite si toate graviteaza in jurul acelorasi idei: e vina altora, asa a fost soarta, nu aveam cum sa fac altfel, nu am avut incotro.
Ne place sa punem in carca circumstantelor esecurile noastre pentru ca ne e mai simplu si mai reconfortant. Noi nu suntem niciodata de vina, ci soarta ne e mereu potrivnica. De ce sa ne constientizam greselile, astfel incat sa nu le mai repetam pe viitor, cand putem sa spunem simplu ca ”asa trebuia fie”? E cel mai comod sa credem ca toate cate ni se intampla ne sunt date si noi nu putem decat sa le luam ca atare.