sâmbătă, 14 iulie 2012

pulsul in virtual: 15 iulie



R.C.Raclau:
Spre disperarea “diștepților” din țara asta, nu sunt adeptul ”tăcerii de aur”, care te face să pari filozof şi prefer să arunc cu piatra în baltă, doar-doar ‘oi stropi pe careva care să se simtă totuşi obligat să-ncerce să se pună de acord cu alţii nouă şi să-ncerce să o scoată afară. Adevărul (meu) e că din păcate românul este oportunist - nu se riscă, da-i plac rezultatele - aşa că-i lasă pe “proşti” să sece balta aruncând cu pietre, pentru ca mai apoi să treacă domnia sa “intelectualul” pe poteca astfel formată şi să o facă pe viteazul de după război, fără să se stropească şi fără să transpire… Singura certitudine e că avem o ţară. Din păcate (şi mă refer strict la zilele noastre), tot ceea ce se găseşte în interior e “pseudo”: un pseudo-popor, condus de pseudo-intelectuali, cu un pseudo-simț civic, care în baza unor pseudo-doctrine, au format nişte pseudo-partide, care au trimis într-un pseudo-parlament, nişte pseudo-reprezentanți şi aş putea continua, că oricum nu cred că se deranjează careva…

Maria Cozma:
Eu nu cred în traiul de huzur, ci în durata istoriei, când fecalele toate la un loc vor fertiliza pamântul si nababul nu va mai avea loc sa cultive propriul sau pom macar pentru a-i tine umbra, daramite sa mai fie si unul din care sa-i culeaga fructele. Cine se pişă la urma se pişă mai bine!

Marian Tudorel Lazar:
"Intelectualii au refuzat să fie lumina lumii, au refuzat să fie sarea pământului şi au ajuns să fie aruncaţi şi călcaţi în picioare iar, pe lângă ei, au fost călcaţi în picioare şi cei pe care trebuiau să-i lumineze, să-i săreze şi să-i conducă.Şi apoi, oricât de puţin aţi fi pregătiţi, credeţi că un miner ştie mai bine decât voi ce se întâmplă în ţară şi în lume? Credeţi că măturătorul de stradă, muncitorul din fabrică sau ţăranul de pe câmp sunt mai bine pregătiţi decât voi să dirijeze destinele ţării, să-şi exprime şi să-şi impună opinia politică? Nu credeţi că de-asta sunteţi creierele ţării, ca să-i îndrumaţi corect pe cei care sunt mâinile şi picioarele ei? Iar dacă nu credeţi aceasta, dacă voi consideraţi că minerii, agricultorii, muncitorii şi orice ţaţă trebuie să fie politicieni iar voi executanţi, atunci meritaţi şi voi să fiţi mineri, meritaţi şi voi să fiţi agricultori, meritaţi şi voi să fiţi muncitori în fabrici, meritaţi şi voi să fiţi măturători şi să fiţi trataţi ca nişte ţaţe! Ce credeţi voi că va naşte tăcerea raţiunii în aceste momente, când falşi doctori, falşi licenţiaţi şi infractori cu gura mare călăresc tot ce înseamnă mişcare politică? Pentru că voi tăceţi, pentru că voi nu vreţi să vă îndepliniţi menirea, pentru că voi spuneţi "suntem smochini, nu este vremea smochinelor şi nu putem da roade acum", pentru că sarea voastră refuză să săreze. Ei bine, Adevărului îi este foame de adevăr şi voi sunteţi cei care trebuie să îl hrăniţi. Ei bine, ţara are nevoie de sarea voastră, oricât de puţină ar fi."

Ioan Rosca:
Daca raminem la chibitareala si nu reusim sa instigam la lansarea unei alternative, va continua povestea de 22 de ani. Tot mai jos...

Ileana Andresson:
Situatia este fara iesire daca opozitia din societatea civila nu se organizeaza cat mai rapid. Macar sa smulga procentele minime si sa intre in parlament si astfel sa aiba acces mai mare la mijloacele mass media ca oamenii sa ajunga sa ii cunoasca, sa-si prezinte doctrina si politicienii.

2 comentarii:

  1. ... R.C.Raclau spune că nu este de acord cu practica ”tăcerii de aur”, dar nu e decât o declaraţie. Ideea e că a fi adeptul spunerii lucrurilor în clar, ar da o atitudine, oricum, diversă de atitudinea în care nici măcar nu promovezi pe acei ce pot, ştiu şi vor să spună lucrurilor pe nume. Din experienţă o afirm, eu fiind pe site-ul dânsului unde nici nu mi-au fost băgate în seamă spusele.
    Maria Cozma spune că nu crede în "traiul de huzur, ci în durata istoriei", sunt şi acestea doar declaraţii mincinoase, dăunătoate. Durata istoriei e o chestie pe care o putem just traduce aşa: mă doare în cot de ea. Oamenii sunt muritori, murind fiecare dintre noi nu avem nicio dovadă că nu lăsăm nefericirile noastre a se perpetua şi asupra fiilor noştri. Este deci normal ca toţi oamenii prezentului să aibă un scop comun. Acela de a avea o viaţă nu neapărat în huzur, ci o viaţă mai dreaptă, în primul rând, căci o viaţă mai dreaptă va presupune automat şi o viaţă mai bună. Astfel, oricum, mai mare ne va fi credinţa că urmaşii noştri nu vor moşteni nefericirile noastre.
    Marian Tudorel Lazar dă de înţeles că aşazisa intelectualitate ar fi "creierele ţării" menite să îndrume corect "pe cei care sunt mâinile şi picioarele..." (ţării) şi amarnic se înşeală. Ţara nu e lucru distinct de populaţia ei. Populaţia unei ţări nu este deloc comparabilă cu un întreg de genul unui om, de exemplu, unde aşazisa Biblie ne-o prezintă în formula: clasele sociale cutare = capul, clasele cutare = mâinile şi picioare etc... Din motive simple. Dacă la un om mâinile şi picioarele au toate garanţiile că nu vor fi schingiuite (pentru că durerea nu va fi resimţită doar de mâini şi picioare, ci va fi resimţită pur şi simplu de acel om) la nivelul aşazisei cetăţi, întregitatea este doar o doctrină mincinoasă şi dăunătoare. "Capul" poate, şi, de obicei, asta şi face: schingiuie "mâinile şi picioarele". Prin urmare, este de dorit să o lăsăm baltă cu superiorismele şi necesitatea de a fiinţa superiorisme. Nu creadă cineva că aşazişii intelectuali sunt mai deştepţi decât minerii sau agricultorii. Ba, aş zice aceasta că lucrul pe care îl face aşazisul intelectual, îl poate face foarte bine şi muncitorul de fabrica oarecare. Pe când aşazişii intectuali nu sunt în stare de nimic. Ştiu doar să fure, că parazitismul e tot un fel de furt.
    Ioan Roşca spune că "dacă rămânem la chibiţăreală şi nu reuşim să instigăm la lansarea unei alternative, va continua povestea de 22 de ani. Tot mai jos...", iar eu îmi spun: vorbe goale! Şi ştiţi de ce spun acestea? Simplu. Pentru că o instigarea către lucrurile de dorit este strâns legată de forţă, de mase. Dar această forţă de masă rămâne doar o iluzie atâta vreme cât nu există Unire de Forţe (apte să convingă masele). Fragmentarea la nesfârşit în voci izolate, e o prostie. Este nevoie de o sudare în jurul unui Obiectiv. Este nevoie de stabilirea unui Obiectiv în numele căruia să fie acreditat, abilitat să vorbească nu un tumult de Voci, caz în care ar da doar zgomot, ci o singură Voce. Puternică, limpede... eu, de exemplu, mă consider că aş fi în stare să satisfac acest deziderat. Depinde doar de voi, cei ce credeţi că ştiţi ce vreţi, să vă uniţi şi să-mi daţi la modul responsabil această misiune. Cum bine spunea Ileana Andresson: "situaţia este fără ieşire dacă opoziţia din societatea civila nu se organizează..."

    RăspundețiȘtergere
  2. i-am propus domnului Rosca sa initieze formarea unui nou partid avand speranta ca grupurile disparate vor renunta la identitatea avuta si vor veni sa modelam una noua, ceea ca inseamna un nucleu national (ceea ce este aproape imposibil sa facem oricare dintre grupari). Daca acest lucru se va intampla (si sper sa se intample pentru ca tot mai multi oameni au intelesul firescul de a intra in jocul politic), atunci GD TOMA este propunerea mea in aceasta structura, dar va trebui s-o convingem sa va acorde increderea de a o conduce. pentru aceasta e bine sa va dovediti calitatile intervenind pe AER, unde v-am invitat. e bine sa ne aratam forta. cu drag,
    nicolae

    RăspundețiȘtergere

nu facem atac la persoana