pulsul in virtual: 16iulie

marian stoian
Europa e clar ca ne-a vrut pentru a ne indatora la FMI si Banca Mondiala, pentru ca mai tarziu sa putem fi vanduti pe bucati, asta este realitatea trista. Si din pacate mai avem si o clasa de politicieni si oameni de afaceri "Fake" care au prosperat sacrificandu-ne pe noi.Europa ne vrea pentru resursele noastre, pentru ceea ce le putem vinde, din ele.

mirela
Noi cei nascuti in anii 50, 60, 70 suntem generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima generatie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori> si atunci, si acum. Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea????

Cezar A. Mihalache
cartuşele au fost lansate de PSD prin tânărul Dan Şova care a acuzat o jurnalistă, corespondent al Radiodifuziunii Române, că a generat (!) întreaga imagine negativă a României în cadrul cercurilor înalte de la Bruxelles. Pentru că aşa este în cazul partidelor aflate la guvernare. Bărbăţia se rezumă doar la lupta cu vinovatul de serviciu: presa. Fiind însă vorba şi de o femeie, corespondent la Bruxelles al postului „România Actualităţi”, Carmen Vălică, atacul a fost şi mai josnic. Exact pe măsura posibilităților lui Dan Şova care s-a năpustit cu un val de ură nedemn de un tânăr cu aspirații politic. Este un exemplu al felului în care se vor comporta liderii PSD. Şi nu este vorba doar de personajele din vechea gardă (chiar dacă de unul pare că am scăpat, acesta putând să-şi verse vitriolul conflictului cu presa doar pe pereţii celulei, în locul lui au apărut alţii!), ci şi de cei ai „noului val”. Gata să ducă mai departe abuzurile specifice unei formaţiuni care nu-şi poate depăşi statutul.Până la un punct, reacţiile lui Dan Şova pot fi poate și înţelese. Deşi este dejamăgitor că un tânăr politcian a ales acest fel de prostituţie cu aproximații juridice pentru a apăra cu orice preţ teritoriul „stăpânilor”. Dar el nu avea dreptul să lanseze ameninţări penale în încercarea de a-şi duce la bun sfârşit rolul primit în partid.

Gheorghe Ursu
Cel mai mare păcat faţă de oameni, nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. Indiferenţa este esenţa inumanităţii. Nu fiti indiferenţi!  Luaţi atitudine! Implicaţi-vă!Aștept opiniile dvs. pe adresa de email radio@vocearomaneasca.ca. De asemenea, invit – pe oricine vrea să participe – la o dezbatere liberă în cadrul emisiunii de radio «La ora românească, microfonul vă aparține!» care se derulează în fiecare sâmbătă, ora Montreal, după-amiază, între 17h00 și 18h00, transmisă de postul CFMB – AM 1280, emisiune care poate fi ascultată şi pe internet pe pagina noastra web.

Remus C. Raclau:
Papagalul candidat este învăţat că poporul este o turmă de creaturi inferioare şi nesătule pe care oricât de mult ai încerca nu vei reuşi niciodată să o mulţumeşti, aşa că nici n-are rost să mai încerci, subliniind faptul că rolul prostimii este doar acela de a munci pentru a susţine clasa politică superioară şi de a simula democraţia, oferindu-i-se la intervale regulate de timp, posibilitatea de a se răcori „alegând” între două sau mai multe variante egal convenabile sistemului de partide care se alternează „democratic” la putere. În acest sens este instruit asupra lipsei de sens a procesului de educaţie a tinerilor, a rolului anti-manipulativ al şcolii şi atenţionat mai ales asupra influenţei negative reprezentate de bunăstarea şi independența economică a populaţiei asupra poftei de mici, bere şi cârnaţi din campaniile electorale, cu consecinţe imprevizibile asupra rezultatului de la urne.

Stelian Gomboș:
În vremurile noastre tulburi, această dispută şi-a înteţit discursul în ciuda lipsei de consistenţă. Foarte mulţi intelectuali acuză Biserica Ortodoxă de un anumit „pact cu diavolul”, aducând drept argument rugăciunea pentru autorităţi.Ca să înţelegem firescul lor, ar trebui să vedem că aceste rugăciuni pentru autorităţi nu sunt impuse, în chip sau mod expres, de nici un canon al sinoadelor ecumenice. Ele existau în cult de mult timp şi într-o formă atât de generalizată, încât nu se simţea nevoia să fie recomandate sau impuse printr-un canon special. Pentru creştinism, căpetenia statului este un „slujitor al lui Dumnezeu” în iconomia providenţei, adică în lucrarea de susţinere a planului natural de existenţă al oamenilor. În lucrarea sfinţitoare pe care Biserica o îndeplineşte prin slujitorii ei sfinţiţi şi aleşi după rânduielile canonice, autoritatea lumească a căpeteniei statului, nu a îndeplinit alt rol decât pe cel de susţinător al mediului şi condiţiilor externe, în cadrul cărora se desfăşoară lucrarea mântuirii prin har.Autonomia Bisericii faţă de stat dacă înseamnă ne-imixtiunea Bisericii în problemele pur politice şi ne-intervenţia statului în problemele interne ale Bisericii nu trebuie, în acelaşi timp, să însemne şi totala indiferenţă a Bisericii faţă de problemele societăţii contemporane. Biserica are datoria să lucreze pentru mântuirea credincioşilor şi trebuie să intervină ori de câte ori aceasta este pusa în pericol de acţiunile puterii seculare iar intervenţia Bisericii nu trebuie să se reducă la denunţarea acţiunilor distructive ale societăţii contemporane, ci să se extindă în mod pozitiv în direcţia determinării credincioşilor să lupte activ pentru eradicarea fenomenelor care atentează la integritatea chipului lui Dumnezeu rezident în ei.

Vlad Zografi:
 Nu pot fi atât de naiv încât să nu-mi dau seama că grupul aflat în apropierea și în spatele lui Ion Iliescu ne-a făcut răul cel mai mare: a pulverizat orice șansă de a-i pedepsi pe aceia care au tras în manifestanți; a chemat minerii; ne-a izolat de lumea civilizată numai pentru ca relațiile lor să se transforme în bani; ne-a paralizat economia și societatea; a dus România în direcția unui stat mafiot, care respectă doar de formă regulile jocului democratic. Și mai sunt atâtea altele. În primul moment, în decembrie 89, mi-am zis că e perfect normal ca un comunist să conducă România prin tranziție. Nu era vorba de un vid de putere, cum s-a zis, ci de unul de autoritate, iar Ion Iliescu tocmai asta avea: autoritatea de a produce schimbarea. Timp de câteva zile mi l-am închipuit acționând tenace în direcția reformelor (nu era atât de prost încât să nu-și dea seama încotro trebuia să ne îndreptăm), pentru a se retrage apoi complet din politică – mi-l închipuiam un fel de Carol Cvintul. Asta timp de câteva zile numai. Ce a urmat se știe. Mă întreb dacă și-a dat vreo clipă seama ce șansă a avut și cum a prăpădit-o, de dragul de a salva tocmai aparatul acela monstruos pe care trebuia să-l demonteze. Pesemne că acum sună naiv ce spun eu, dar în decembrie 89 Iliescu avea o asemenea popularitate, lumea (cu excepția aparatului, normal) era atât de dornică de schimbare, încât ar fi putut săvârși lucruri extraordinare, bucurându-se în plus și de o imensă simpatie internațională. În momente excepționale e nevoie de oameni excepționali. Din nenorocire pentru noi, Ion Iliescu a fost mediocru.
Dacă ești nemulțumit de tot și de toate, mai ai o soluție: să faci tu însuți ceva, să intri în joc.

GD Toma:
Sunt un biet scriitor. Ştiu. Nu mă cunoaşteţi. Dar eu vă cunosc. Pentru că sunt român, şi România m-a alungat de pe pământul celor ce au fost înaintea mea. Fiecare dintre voi aflat încă în ţară, într-un fel sau altul va fi sau este deja izgonit, marginalizat, eliminat din calitatea de Cetăţean al României. Aşa cum mi s-a întâmplat mie. Ş-atunci, ca român cu statutul care ar trebui să fie Scopul Statului Român, călcat în picioare de acelaşi Stat Român, eu mă întreb şi vă întreb: de ce acestea? Poporul Român este obligat să stea în serviciul Statului Român, sau Statul Român este obligat să stea în serviciul Poporului Român? Dar ce înseamnă Statul Român? Înseamnă un cumul de clase parazitare care nu au nimic în comun cu Poporul Român. Noi, Poporul Român, am ajuns doar la avea statut de suporteri ai unor mafii sau altora. Poate cineva să-mi spună că Partidocraţia ce a subjugat Poporul Român, reprezintă pe români? Nu. Partidocraţia poartă mai mult sau mai puţin declarativ doar interesele claselor parazitare. Cler, partide, aşazisă cultură, birocraţie, capitalişti... Toţi aceştia ard Resursele noastre, fără să ne ofere nimic în schimb. Dimpotrivă, tot noi, Poporul Român, plătim tribut Statului - ele, clasele parazitare se războiesc între ele, mâine, poimâine, vor aduce războiul civil. Iar, noi, Poporul Român, avem vreo vină pentru ca fiii noştri să moară apărând statutul privilegiat al claselor parazitare? Da., avem, că nu ne răsculăm pentru a-i zdrobi pe aceşti Ocupanţi cărora noi, odată pentru totdeauna, va trebui să nu-i mai recunoaştem ca români. Ele, clasele parazitare, sunt vinovate de Înaltă Trădare, de Felonie. Poporul Român şi numai Poporul Român are dreptul să fie Stăpân al Ţării. Poporul Român însemnând ţărani, intelectuali de mijloc, muncitori, mici întreprinzători, liber-profesionişti, bătrâni, bolnavi, cetăţeni ce nu au avut bani spre a-şi cumpăra diplome... Crede cineva că Poporul Român are neapărat nevoie de aceşti Neonobili apartenenţi ai claselor parazitare? O falsă credinţă. Poporul Român are dreptul şi trebuie să-şi ia Ţara înapoi; Poporul Român are dreptul şi trebuie să intre în dreptul de a se autoadministra. Este normal ca Cetăţenii fiecărei Localităţi să fie proprietari pe Resursele din Localitate, să decidă asupra lor, Resursele oricare nu să fie ale Statului de la Bucureşti. Vom vedea în cazul acesta că Poporul Român nu are deloc nevoie de Neonobili. Este ca şi cum în casa mea, a ta, a altuia, vine cineva să pretindă că el este indispensabil. Este ca şi cum UE ar pretinde să administreze România. Din Cauza aceasta s-au şi format clasele parazitare, mafiile toate pivotate pe Statul de la Bucureşti.
Este nevoie de o Unire a românilor, este nevoie de o revoluţie chiar şi violentă, dacă nu se poate altfel, pentru ca să fie spartă Hegemomia Bucureştilor asupra Ţării. Este nevoie de un Stat Nou, de un Stat care să fie fundamentat pe muncă şi cinste, un Stat în care clasele sociale să aibă statut de egalitate asupra Resurselor. Stat în care Preşedenţia din Capitală să fie un Mediator între Executivele de la nivelul fiecărui Judeţ/Localitate, şi între acestea şi UE.
Dar ca toate acestea să fie realizabile, noi, Poporul Român, trebuie să facem front comun împotriva inamicului prezent, adică: Partidocraţia. Ne trebuie un Partid cu adevărat al Poporului Român. Un Partid care să militeze pentru dreptul celui oropsit, pentru dreptul celui slab, pentru dreptul celui neîndreptăţit, pentru dreptul celui exclus. Grupurile care s-au format deja, este stringent nevoie să ajungă la criterii comune - este stringent să se ajungă la o Unire, la o trecere în realitate, la o trecere la fapte. Până nu e prea târziu. România este în prezent într-atât de îndatorată străinătăţii, încât nu va mai dura mult şi se va prăbuşi. Această prăbuşire ducând inevitabil către războiul civil.
În ceea ce mă priveşte, eu mă ofer unui astfel de Partid să-i fiu Voce, şi cei ce vor avea încredere în mine, chiar dacă nu sunt o celebritate, vor vedea că eu nu-i voi dezamăgi. Aşa cum spuneam şi pe blogul domnului Nicolae Tudor, o instigarea către lucrurile de dorit este strâns legată de forţă, de mase. Dar această forţă de masă rămâne doar o iluzie atâta vreme cât nu există Unire de Forţe (apte să convingă masele). Fragmentarea la nesfârşit în voci izolate, e o prostie. Este nevoie de o sudare în jurul unui Obiectiv. Este nevoie de stabilirea unui Obiectiv în numele căruia să fie acreditat, abilitat să vorbească, nu un tumult de Voci, caz în care ar da doar zgomot, ci o singură Voce. Puternică, limpede... Eu mă consider în stare să satisfac acest deziderat. Depinde doar de voi, cei ce credeţi că ştiţi ce vreţi, să vă uniţi şi să-mi daţi la modul responsabil această misiune (...) Adevărul e că un popor, o naţiune, nu trebuie să stea să aştepte ajutoare de la zei. Zeii sunt iluzii, prezentul e aici, vizibil, clar ca lumina zilei. Nimic nu i-ar împiedica pe oameni să vrea a se ajuta singuri, a putea astfel să construiască o lume mai dreaptă, o lume mai bună. Dar pentru a vrea, este necesar ca oamenii să poată găsi puterea de a fi animaţi de un ideal comun. Zeii şi toate celelalte Valori ajunse, iată, într-o inflaţie fără precedent în istoria omenirii, fără precedent în istoria românilor, aduc dezbinare. Noi, Poporul Român, suntem ajunşi la un punct de unde nu mai există cale de întoarcere. Ori pierim, ori ajungem să ne formulăm propriile noastre Valori, propriul nostru ideal mai presus de orice iluzie, mai presus de orice Valoare. Noi, Poporul Român, suntem ameninţaţi să rămânem, ca şi ţiganii, un popor fără ţară. Noi, Poporul Român, suntem deja un popor fără ţară, dacă e să vedem sfertul de populaţie alungat de pe proprietăţile lui, de către Statul de la Bucureşti ajuns armă în mâinile mafioţilor, armă îndreptată împotriva Poporului Român. Ei, mafioţii, nu numai că au sărăcit Poporul Român, ci, de-a dreptu, au vândut Ţara. Credeţi că această colosală datorie externă a României nu va fi recuperată de către cămătarii de la care Statul Mafiot s-a împrumutat? Şi pentru cine, pentru ce s-a împrumutat Statul abuziv de la Bucureşti? Pentru noi, pentru Poporul Român? Nu. S-a împrumutat şi se împrumută pentru clasele parazitare. Cum Băsescu a încercat să le mai taie din cheltuielile exorbitante pe care le fac clasele parazitare, cum clasele parazitare au luat foc. Să ne uităm la mascarada aceasta cu demiterea lui. Iar, noi, Poporul Român, stăm ca la meci şi nu putem decât să fim suporteri ai unora şi altora. Crede cineva că pentru Poporul Român are vreo importanţă faptul că Băsescu este sau nu schimbat? Acela care crede lucrul acesta, se înşeală amarnic. Nu Băsescu trebuie schimbat, ci Sistemul. Pentru noi, Poporul Român, va fi mai bine numai atunci cănd Capitala şi Preşedenţia va depinde de Judeţe, şi nu invers. Şi numai atunci când Executivul din fiecare Judeţ va putea funcţiona în baza Votului Direct al Cetăţenilor, în baza unei Liste de Priorităţi stabilită prin Constituţuie...