pulsul in virtual: 25 august

Arthur Suciu
Este dificil, chiar şi pentru un ins flexibil, să treacă peste noapte de la modelul familiei până la moarte, dobândit de la părinţi care nu cunoşteau prezervativul, la modelul postmodern al experimentării sexuale permanente şi al căsătoriei cu dată de expirare. Lui i s-a întâmplat să primească educaţie în vederea ocupării unui loc stabil în sistemul de stat şi apoi a fost nevoit să se obişnuiască cu fluiditatea pieţei şi chiar cu delocalizarea. În funcţie de vârstă, de nivelul de instrucţie etc., ruptura între comunism și democraţie, schimbările abrupte au condus la transformări ale vieţii, la modificări inerente, faţă de care trebuie să te adaptezi. Nu au fost determinate de evoluţia internă a sistemului, ci de schimbarea sa revoluţionară, şi au provocat noi construcţii ale realităţii, noi formule de a trăi. Într-un stat oligarhic, interesul public este, în mod constant, deturnat, fiind afirmate, în schimb, interesele private ale membrilor oligarhiei. Realitatea are, aşadar, două dimensiuni: una normativă, legată de atingerea ”standardelor democratice”, şi o alta actuală, referitoare la modalităţile de adaptare la un sistem bazat pe clientelism şi şpagă. Adultul român este prins între norma democratică de comportament şi obligaţia foarte reală de a se adapta la un sistem oligarhic. Statul însuşi pare a fi pus în dificultate de noua definiţie a democraţiei. Ceea ce până ieri era un standard şi o aspiraţie democratică, astăzi a devenit un instrument de colonizare occidentală. Ne putem, la limită, întreba: oare judecăm corect, considerând că statul este oligarhic şi trebuie să fie reformat, sau aceasta este numai o percepţie creată de interpretarea, lipsită de luciditate politică, a ”standardelor” democratice? Ar trebui să acceptăm că România va rămâne blocată într-o aspirație permanentă la democrație. Romania nu reușește, prin statul său, nici să impună legea si să asigure bunăstarea cetățenilor, nici să-și negocieze interesele cu țările occidentale. Ferentari al Europei, România este o țară lamentabilă, ușor de manevrat, este ceea ce rezultă din amestecul între periferie și colonie. Eşecul deschide uşa chinurilor identităţii, provoacă la furii şi speranţe, dar mai ales la iluzii. Te întrebi dacă trebuie să-ţi preferi ţara, oricât ar fi de greu, sau s-o înjuri şi chiar s-o părăseşti definitiv.  .

Tiberiu Chirila
inlocuim "cine e de vina" cu "ce e de vina". observ ca marea majoritate a oamenilor doresc pace intre ei. Violenta este doar o reactie la anumite situatii. Razboaiele nu sunt incepute de oamenii simpli, ci de lideri care au anumite interese nesatisfacute. ''Violenta'' din sistem apare din dorinta de a-si apara ciolanul. Deci, chiar daca pui oameni cinstiti in structuri, este doar o chestiune de timp pana cand sistemul ii va corupe unul cate unul.  Nu este suficient sa inlocuim oamenii, trebuie sa umblam si la regulile "jocului".

Gilbert Dragos Dumitru
Trebuie sa existe un echilibru intre regulile sistemului si probitatea morala a celui care trebuie sa le respecte. Deocamdata ne aflam in sistemul in care si legile sunt fentate si oamenii neprobati prin nimic din punct de vedere moral.

Constantin Cojocaru
Actualul "sistem politico-economic este "pe moarte". Acest "sistem politico-economic" se numeşte capitalism, mai exact capitalism oligarhic. El nu ajuns pe moarte ACUM. El este pe moarte de peste 200 de ani. A apărut, la un moment dat, un medic, pe numele lui Karl Marx, care a pus acestui sistem un diagnostic corect, exact. Diagnosticul pus de Marx a fost următorul: modul de producţie bazat pe proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului generează, implacabil, oligarhizarea economiei şi a societăţii, concentrarea în mâinile unei minorităţii a bogăţiei create de capital şi de muncă şi transformarea în sclavi a majorităţii cetăţenilor. Soluţia propusa de Marx, proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, s-a dovedit catastrofală. Ea a condus la forma absolută a oligarhiei, în care întregul capital productiv al unei ţări întregi - pământ, construcţii, maşini, utilaje, fabrici, uzine, spaţii comerciale, bănci, hoteluri etc - a ajuns în proprietatea unui singur om, conducătorul partidului şi statului comunist, restul cetăţenilor fiind aduşi la starea de sclavi. Exact acum 100 de ani, în 1912, englezul Hilaire Belloc a publicat cartea "The Servile State", în care, plecând de la diagnosticul şi soluţia lui Marx, a arătat că, aşa cum proprietatea PRIVATĂ asupra capitalului, lăsată de capul ei, duce, implacabil, la sclavagismul capitalist, tot aşa proprietatea COMUNĂ asupra capitalului va duce, implacabil, la sclavagismul comunist. A spus asta cu 5 ani înainte de "marea revoluţie socialistă din octombrie". Belloc a întrevăzut soluţia, aceasta fiind MICA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Cei care au devenit proprietarii capitalului, deposedându-ne, se opun acestei soluţii. Noi, cei deposedaţi, nu avem nici putere militară, nici putere financiară, nici putere politică, cu care să punem în practică SOLUŢIA. Ne-au deposedat de toate. Mai avem numai puterea numărului, care, fără UNITATE, are valoarea 0 (zero). Dacă nu ne unim, vom rămâne aşa cum suntem acum, adică SCLAVI. Omul nu poate fi LIBER decât dacă este PROPRIETAR DE CAPITAL, dacă deţine în proprietate PRIVATĂ o bucată, mai mare, sau mai mică de capital (bunuri productive). Dacă nu deţine acest capital, el este OBLIGAT să-şi vândă munca celui care deţine capitalul, pentru a-şi procura cele necesare traiului. Pentru munca lui, cel care deţine capitalul îi plăteşte un salariu cât să-l ţină în viaţă ca vită de muncă.
Am trăit suficient de mult şi suficient de prins în cunoaştere şi experienţă ca să-mi permit să afirm că temelia societăţii este economia, iar temelia economiei este proprietatea asupra capitalului. Nu va exista, niciodată şi nicăieri, o justiţie care să dea dreptate celor mulţi atâta timp cât capitalul se va afla în proprietatea oligarhilor, oricât de alambicate şi înfrumuseţate vor fi articolele legilor. Nu va exista, niciodată şi nicăieri, valori morale precum munca, cinstea, solidaritatea, atâta timp cât capitalul va fi în proprietate oligarhică. Nici educaţie pentru cei mulţi, nici îngrijire medicală, nici siguranţa zilei de mâine, nici siguranţă pe strada, sau în casă. Este clar?
Presupunând că veţi confisca şi naţionaliza tot, ce veţi face mai departe? Mai devreme, sau mai târziu, economia României va ajunge de unde a plecat, adică tot la economia oligarhică, tot la situaţia în care se află astăzi Grecia, Spania, Italia etc. Fără îndoială că noi vom putea, dacă vom câştiga puterea, să anulăm legile aşa-zisei privatizări, că vom putea RĂSCUMPĂRA unele din întreprinderile care au fost privatizate. Vom face aceste lucruri respectând legea, respectând drepturile de proprietate. Ce fel de REVOLUŢIE JURIDICĂ vreţi să facem? Una prin care să încălcăm legile, să încălcăm drepturile de proprietate? Ne întoarcem la anii 50?

Ioan Rosca
 Visatorii nu inteleg radacinile materiale ale echitatii. Putini inteleg cum strimba dreptul totul. Este intr-adevar iluzoriu sa crezi ca sint suficiente bunele intentii ale oamenilor buni, sa reduci totul la morala, sa nu sesizezi ca trebuie reguli bune de joc colectiv, care sa favoroizeze cresterea bunatatii. Deci e nevoie de o reconstructie economico-socialo-juridico-spirituala coerenta. Orice reductionism ne va mentine impotmoliti. Degeaba vorbim dulce lupilor... Sau gidilam urechea "oamenilor de afaceri" cu promisiuni de pace si liniste. Nu facem decit sa ratam adeziunea pagubasilor nemultumiti, ale caror resentimente sint absolut legitime. Nu exclud posibilitatea sa nu se mai poata face dreptate de loc, sa nu putem inainta decit stergind cu buretele ce ni s-a facut, admitind crimele Tranzitiei, pentru ca sa nu intimpinam ferocea lor rezistenta.