sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani!

Sosind sfârşitul anului 2011, dincolo de analizele personale care privesc situaţia familială, nu se poate trece cu vederea apariţia spaţiului virtual numit "a treia cale", un loc din ţara, continentul, planeta şi sistemul nostru solar. Mulţi au zis ca ideile exprimate aici li se potrivesc, au fost convinşi că se potrivesc oricărui om. Da, probabil multele idei comune şi de tranzitie, fiindcă se imaginează o lume ideală şi se suprapune fericit peste cea strâmbă pe care o avem în faţa ochilor. Prima mare idee este observaţia că Statul este un impostor care funcţionează aparent pentru binele oamenilor, dar el este o sursă de bunăstare pentru cârmuitori şi oferă muncă uşoară (de birou) celor care ajung într-un sistem ce se constituie tot mai evident într-o lume ruptă din întregul ce se cheamă seminţie umană, preocupat fiind doar de sine. Această parte privilegiată se poate identifica social întrucât e compusă, în general, din parveniţi sau din cei care au facut din învăţătură o rampă de lansare spre o condiţie socială de pe care repugnă asemănarea cu mulţii rămaşi în urmă considerându-i "prosti" fiindcă se complac în indiferenţa de a evolua spre ceea ce li se oferă ca standard. Statul ia bani de la toţi, dar beneficiază doar unii, plus că a devenit un organism independent financiar, care se ia la întrecere cu alte state sau luptă în zadar şi ridicol să țină pasul cu ele. In loc să-şi asume ce este şi să vieţuiască potrivit foloaselor obţinute prin munca proprie, uşurată doar de aportul celor înzestraţi cu har. Statul român a ajuns chiar să formeze valori şi să le piardă imediat cum ies din băncile şcolii, după ce şi-a înstrăinat resursele. Dar cere încontinuu bani şi sacrificii de la supuși. De aceea, fie trebuie să dispară, fie să devină ceea ce, în spirit, trebuia să fie. Dacă este să fim de acord că este nevoie de Stat, atunci prioritatea lui trebuie să fie ce au strigat ăia 99%, săracii, care au ocupat de curând Wall Street şi au îndurat bastoane în cap până au înroşit cu sângele lor disperat caldarâmul, şi anume GARANTAREA VENITULUI DE SUPRAVIEŢUITOR. Cum ar veni: din banii care se strâng în sacul comun, întâi şi-ntâi să împartă tuturor făpturilor umane vii care compun comunitatea o sumă necesară hrănirii, probabil prin alocarea unor cartele lunare ce oferă gratuit alimentele de bază cu care se poate supravieţui. Totuşi, politica mai recentă (de dreapta?) încearcă să absolve Statul de orice implicare şi responsabilitate pentru viata cetăţii având ideea romanească (cea mai proastă din 10 posibile) să ia bani cât de mulţi şi să ofere mai nimic. Dispariţia Statului se poate face împroprietărind cu pământ toţi membri cetăţii astfel încât fiecare să vieţuiască în pătrăţica sa, fără nici o taxă, făcând schimburi în natură şi nemaimuncind unul la altul - aşa cum scrie, de altfel, şi în Biblie. Dar aşa ceva nu convine acelora care înţeleg să aibă fără multă aplecăciune şi sudoare, să aibă exploatându-i cu inteligenţa pe cei mai slabi, potrivit aşa ziselor drepturi de a alege, a cererii şi ofertei. Eu am tot timpul în minte modelul uman desăvârşit numit Iisus, cel care mă îndeamnă să înţeleg viaţa în sensul bucuriei trăirii şi frumuseţii explorării necunoscutului prin cunoaştere, dăruire şi creaţie. Dacă aţi visat aşa ceva, anul 2011 a însemnat primul pas înspre ceva absolut ideal, înspre care merge Nicolae Tudor. Fie ca anul 2012 să ne ajute să ne vedem la faţă şi să ne înlănţuim cu mâinile. La mulţi ani!

Un comentariu:

  1. Fie ca timpul ce va sa vina sa fie o implinire pentru cei ce cauta pacea!

    RăspundețiȘtergere

nu facem atac la persoana