duminică, 26 august 2012

Zece motive reflexive de scepticism românesc


by Iulian Chivu

1. prezentul nostru este mai scurt fiindcă tânjim după echilibre patriarhale și nu în aceeași măsură după proiecte viabile, urmărite cu ardoare 
2. nu avem astfel de proiecte viabile pentru că noi înșine nu avem o proiectare de sine  bine conturată.
3.  Pentru noi, lumea concepută nu corespunde niciodată cu lumea pe care o înțelegem  și la al cărei nivel rămânem fără prea multă reflexivitate.
4. Structurile  subtile ale sinelui nostru parcă sunt făcute special pentru un destin sceptic: Proiectarea de sine nu poate să nu conducă decât spre suficiența de sine, alimentată de mai multe carențe ale necesității.
5. Și atunci ființa identitară spre care accedem este lipsită de virtutea gândirii anticipative 
6. și rămâne prin excelență o gândire meditativă, contemplativă, poetică.
7. Contemplativul poetic ne umbrește intuiția și contactul nostru cu realitatea. este mai întâi poezie și mai apoi necesitate, și nu de puține ori acestea ori rămân în contiguitate, ori se contrazic. 
8. Cercul vicios ne întoarce la ființarea prezentă, dezamăgită de propriile reprezentări și starea de hotărâre este ezitantă în determinarea faptei, în decidență.
9. Astfel, reflectarea de sine ne apropie mai greu de ceilalți, de unde individualismul nostru accentuat, și faptul-de-a-fi-împreună grevează adânc asupra modului de socializare
10.  umbrit de o dorință absurdă a fiecăruia de a fi buricul pământului,  de a fi în solitar o apariție strălucitoare, mai strălucitoare decât altul, fiindcă nu realizăm decât in extremis nevoia de a fi împreună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana