sâmbătă, 31 decembrie 2011

,,TOATE ISI AU VREMEA LOR..."


     "Nu ai ce face, e dictatura!", auzeai inainte de '89.
      "Vrem libertate. Jos dictatura. Dumnezeu este cu noi!"-se striga in iarna dintre ani.
       Dintotdeauna (parca azi mai mult ca oricand) Dumnezeu ne intreaba ce facem cu libertatea noastra?
      Fiecare avem libertatea de a face ce vrem: de a minti, insela, fura. De a suferi, rabda, spera. De a zice ca orbul nu vede, surdul n-aude, mutul nu poate striga, copilul nu intelege, pamantul nu simte, apele nu plang... Avem libertatea de a striga la Dumnezeu sau macar de a ne gandi la El. Avem chiar libertatea de a nu ne gandi la El....
          Ce facem cu libertatea noastra?

          Astazi omenirea are tot ce-i trebuie pentru a se bucura de viata: resurse, tehnologie, “vreme buna”. Alegem, insa, sa nu ne bucuram, alegem sa ne veselim, fiecare in functie de posibilitati. Cei mari dau ,,tonul”. In acest spirit ne nastem, calatorim si trecem de aceasta lume. Ne-am pierdut amagiti de dorinte.
          Ratacim nelinistiti pe caile viselor noastre. Suntem in faza copilariei; ne plac povestile cu eroi salvatori veniti din alte lumi, ne plac jocurile, ne place sa invingem cu orice pret, chiar trisand. Nu ne place un joc in care sa ne bucuram toti, ne place sa invingem, mergem sa-l consolam pe cel “batut”, desi stim ca am castigat necinstit. Ce victorie!
          Nu poti sa profesezi intr-un domeniu daca nu ai diploma, diploma care se poate cumpara/vinde. Ajungem doctori, ingineri, educatori, conducatori. Vindecam, construim, calauzim. Daramam, omoram, amagim, ratacim. Victoria se poate cumpara, pozitia in societate se poate cumpara. Se vand paduri, munti, sate, cupe, diplome, functii; se vand copii, femei; se vand campuri, ape si odata cu ele flori, furnici, fluturi, gaze, se vinde... viata.
        Vorbim de progres, cultura, stiinta, maturitate, civilizatie, insa nu ne dam seama ca inca ,,facem in scutece”, vorbim de toate aceste ,,evolutii” in timp ce viata sufera. Avem inconstienta copiilor care se veselesc in timp ce chinuiesc animalul cu care se joaca. O parte a vietii se veseleste, alta sufera, o parte canta, alta suspina. Avem o atitudine nepotrivita fata de ceea ce ne inconjoara: fata de natura, semeni. Fata de noi insine.
         Traim intr-un ritm care nu ne face bine. Fortam timpul. Risipim. Complicam stari care, in mod natural, functioneaza simplu. Nu ne bucuram ca traim. Traim ca sa ne veselim. Omul si-a creat divinitati dupa chipul imaginatiei si planurilor proprii care i-au dat in ,,stapanire” pamantul si asftel, cu ,,legitimitate” de sus, o forma de viata rationala transforma natura, care e mai mult decat paradisul inchipuirilor sale, intr-un infern in care traieste intre amagiri, placeri, indoieli, frustrari, mizerie, neimplinire.
          Nu e usor a explica ce se petrece azi in Romania. Sunt totusi evidente unele lucruri. Se vorbeste mult despre aspecte ale vietii care presupun mai mult verbul ,,a face”: libertate, responsabilitate, respect, adevar, drepate, democartie, solidariate, credinta, constiinta, demnitate. Sigur, suntem vinovati cu totii de ceea ce se petrece in tara. Atitudinea fiecaruia conteaza. Alimentam - pasiv sau activ- vrajba, neintelegerea, critica negativa. Se invoca mai tot timpul trecutul - mai recent sau mai indepartat - ca vinovat pentru ceea ce traim azi, pentru ceea ce am devenit noi, romanii. Gresit, nedrept, fals. Fie capitalism, dictatura, democratie, comunism... suntem noi care alegem clipa de clipa ce sa fim. Suntem noi cei care hotaram, manati de nevoi, foame, frig, placeri, mandrie, pofte, lacomie, vise, slabiciuni, frica, egoism, rusine... Statul si-a asumat responsabilitatea administrarii acestei tari si o face cum crede de cuvinta. Se pare ca nu da socoteala nimanui. Populatia, la randu-i, a gasit calea de a se adapta: cu acordul tacit si interesat al statului, se ,,descurca” intr-un mecanism- societatea romaneasca- cea care produce realitatea zilei: multa vorba, multa risipa, amagire, suferinta, veselie, lauda, fatarnicie, agitatie, aglomeratie, fum, praf, mizerie, lux. Multa confuzie. Poate sunt si lucruri bune. Soarele inca rasare, pomii inca infloresc, albinele inca fac miere, izvoarele inca mai curg, iarba incolteste, inca e timp.
Ce va fi insa peste o clipa?
Se poate schima ceva?
Eu zic ca da.Ca trebuie. Sunt lucruri pe care le putem face, care trebuie facute. E timpul sa le facem. Dar nu ne obliga nimeni. Trebuie sa le facem de buna voie, constienti. Cu totii, fara sacrificii impuse cuiva. Resursele nu lipsesc. Nu va veni nimeni sa ne faca viata placuta, sa ne curete apele, campurile. Sa ne vindece ranile, sa ne aduca linistea. E ceea ce trebuie si putem noi sa facem. Suntem datori sa purtam de grija locurilor in care ne-am nascut. Aici sunt radacinile noastre, aceasta este mostenirea pe care e timpul sa o restauram. Ce e Romania, ce inseamna ea pentru noi? Unii zic ca nu ne-am nascut la timpul sau in locul potrivit... Nu suntem o intamplare, dimpotriva, suntem responsabilitatea cuiva, dar impreuna cu tot ce inseamna viata.  Ne-am nascut la timpul si in locul potrivit: timpul e bun iar locul minunat.
                  Vremurile au fost aspre: ne-au ingropat parintii, fratii, bunicii, unchiesii, tinerii, izvoarele, padurile, sperantele. Natura face insa ca tot ce este ingropat sa devina o samanta care va da colt la timpul ei. E natura cea care poarta, sufera, rabda toata impotrivirea noastra. Renaste. Se innoieste. Ne cheama. Asteapta. Suntem parte a ei. Nu avem altceva de facut decat sa ne minunam de ceea ce ne ofera: bucuria de a trai.
                    Cand “treaba” nu merge, e important sa stim ca ar trebui sa mearga, ca e facuta sa mearga. Un aparat nu functioneaza cand este folosit impotriva regulilor de folosinta. Altfel nu merge bine, se poate defecta. E inutil a incerca sa-l facem sa functioneze altfel. Cauza proastei functionari a societatii romanesti nu este lipsa resurselor, a conditiilor, ci lipsa unei relatii sanatoase intre oameni, intre oameni si natura: nerespectarea regulilor naturale.
     Traim egoist. Inca nu intelegem ca depindem de ceea ce ne inconjoara: semenii nostri, munti, ape, paduri, pasari, flori. Suntem o mica parte a vietii, care, prin atitudinea noastra, ne autoeliminam. E alegerea noastra, in deplina libertate...
   De mult timp incerc sa inteleg ce se intampla in tara noastra si nu reusesc. Toata lumea - de la oameni simpli pana la presedinte, filozofi, analisti, preoti, politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti independenti-vorbeste de lege, ordine, bun simt, protejarea mediului, a vietii. Se vorbeste de cheltuieli enorme pentru imbunatatirea conditiilor de viata. In opinia mea nu e deloc greu sa ne bucuram de viata, sa fim sanatosi, sa avem locuinte sanatoase, sa avem hrana sanatoasa, campuri sanatoase, paduri, ape, aer.Conditia e una singura: sa vrem. Intrebarea ce o pun tuturor, de la necunoscutul uitat de toti pana la presedintele tarii este: vreti ca viata sa fie o bucurie pentru toti? Pentru oameni, dar si pentru natura? Pentru copiii nostri, dar si pentru iezii caprioarelor, pisicii sau catelusii nascuti sau aruncati in chiblele de gunoi?
Va chem pe toti la sustinerea unui proiect pentru viata, libertate, responsabiliate, constiinta, demnitate, bun-simt, respect. Un proiect ce isi propune impacarea cu noi insine, intre noi, cu ceea ce ne inconjoara, cu trecutul. Fara o impacare reala cu trecutul, viitorul va fi o amagire. O neliniste. Asa cum e prezentul.
      Nu viata este impotriva noastra, ci noi impotriva ei.
      Chem la sustinerea acestui proiect statul roman in calitatea pe care si-a asumat-o, aceea de administrator al tarii. Chem la sustinerea acestui proiect cetatenii romani in calitatea pe care o au, de mostenitori a tot ceea ce inseamna Romania. Sustineti acest proiect .Cu gandul, cu vorba, cu fapta. Cu bunatatea voastra, cunostintele ce le-ati dobandit pana azi. Sustineti-l cu inima voastra. Acest proiect va fi cantarul gandurilor noastre cu privire la viata; al gandurilor mele, al gandurilor tale.

2 comentarii:

  1. Chemarea dv. este un fel de "Desteapta-te, romane", un deget pus pe libertate, indemnul de a alege mai bine intr-o lume in care multi ne-am pierdut "amagiti de dorinte" si putini isi cumpara necinstit fericirea si ne chinuiesc inconstient cu copiii animalul cu care se joaca.spuneti frumos:"Omul si-a creat divinitati dupa chipul imaginatiei si planurilor proprii care i-au dat in ,,stapanire” pamantul si asftel, cu ,,legitimitate” de sus, o forma de viata rationala transforma natura, care e mai mult decat paradisul inchipuirilor sale, intr-un infern in care traieste intre amagiri, placeri, indoieli, frustrari, mizerie, neimplinire." Da, conducatorii fac planuri proprii si suntem cu totii vinovati ca-i lasam prin aciord tacit sa fim ce vor ei. Da, Statul nu da socoteala nimanui. Si... da, singurele lucruri bune sunt ca "Soarele inca rasare, pomii inca infloresc, albinele inca fac miere, izvoarele inca mai curg, iarba incolteste, inca e timp." Da, trebuie sa facem ceva, sta in puterea noastra, dincolo de constiinta de mase. putem sa ne organizam, sa tragem linia "pana aci" si sa aratam celorlalti ca viata este mai frumoasa daruind si traind de buna voie in simplitate dar cu "relatii sanatoase intre oameni", ca putem merge linistiti inainte fara sacrificii, sa fie "bucurie pentru toti" ca viata nu este impotriva noastra, ci noi suntem impotriva ei.
    M-ati uns la suflet si cred ca mi s-a vindecat ceva - parca nu mai ma doare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca usa casei lui Dumnezeu este tot timpul deschisa pentru oricine,ca masa Lui este intinsa pentru cel ce-i este foame,pentru cel ce are sete.Ma bucur ca la usa casei Sale nu a pus nici un portar...Ma bucur cand Dumnezeu ma invredniceste sa vad ca si alti oameni pot sa se bucure...

    RăspundețiȘtergere

nu facem atac la persoana