miercuri, 11 aprilie 2012

Cum nu trebuie inteleasa solidaritatea sociala



by Catalin Avramescu

Socialistii au sustinut intotdeauna conceptul de echitate sociala. Pentru ei faptul ca exista oameni mai bogati si oameni mai saraci reprezinta un viciu de sistem, iar statul are datoria sa intervina pentru a redistribui bogatia. Insa cu cat iei mai mult de la oamenii activi si capabili sa obtina profituri, cu atat motivatia lor de a se implica in afaceri scade. Statul social va ajunge de fiecare data sa nu mai poata sa se sustina singur, iar armata de bugetari si asistati social (incluzand aici si pensiile) vor fi abandonati pana la urma. Nu pentru ca politicienilor nu le-ar conveni sa ii sustina si sa primeasca voturile lor, ci pentru ca statul va intra in faliment si nu vor avea alta alternativa. E greu de conceput in Romania de azi situatii in care toate asigurarile si pensiile de stat vor disparea, dar lumea se schimba iar modelul pe care l-am primit si perpetuat din perioada comunista nu va dura vesnic. Nivelarea sociala prin interventia statului este un lucru rau, tocmai sansa oamenilor ca prin munca sau prin investitii sa aiba un trai mai bun reprezinta motorul oricarei economii puternice. Cresterea taxelor iarasi este un lucru rau, solidaritatea sociala trebuie sa se realizeze prin alocarea vizionara a taxelor care deja se strang si trebuie sa aiba ca tinta reducerea cheltuielilor statului si implicit a taxelor.

Cand vorbim de ajutoare sociale, acestea trebuie sa aiba o durata limitata si clar stabilita, cu cateva exceptii cum ar fi cazurile de invaliditate. Scopul solidaritatii sociale nu este sa tina in spate niste oameni in mod perpetuu pe spinarea altora, ci sa asigure conditiile pentru ca acestia sa isi gaseasca mai usor un loc de munca sau sa poata sa isi deschida propriile afaceri familiale. In acest sens, ajutorul social este un lucru bun pentru ca scurteaza reintegrarea activa in economie a unor oameni care altfel ar fi ramas neproductivi pentru o durata indelungata. Ne confruntam in Romania cu un adevarat razboi de rezistenta al mentalitatilor care nu pot intelege aceasta realitate; am fost campioni la credite de consum, dar am fost mereu suspiciosi fata de creditele pentru investitii productive (si o parte importanta din vina revine bancilor). Dar, revenind la solidaritatea sociala, este gresit sa consideram ca aceasta trebuie indreptata doar spre paturile cele mai defavorizate ale populatiei. De fapt, solidaritatea trebuie sa fie indreptata in special spre clasa de mijloc, spre micii antreprenori care dezvoltandu-se vor putea sa asigure locuri de munca si pentru cei mai saraci. Adica in loc sa ii ajutam pe cei care au nevoie, ii ajutam pe cei care pot sa le ofere acestora sansa sa isi castige existenta prin munca, ceea ce va duce la cresterea numarului platitorilor de taxe si implicit la posibilitatea reducerii acestora. As mai vrea sa fac inca o observatie legata de mentalitati: multi romani sustin practici precum cersatoria pentru ca ofera bani unor persoane dubioase care profita de darnicia si credulitatea semenilor nostri. Aici trebuie sa intervina ONG-urile, iar cei care vor sa fie solidari cu diferite cauze, pot sa doneze bani acestora si pot fi siguri ca banii respectivi vor fi folositi in cauza pentru care au fost donati si vor ajunge la persoanele care au nevoie cu adevarat de ei. Romanii care doresc sa faca gesturi de caritate trebuie sa-si indrepte atentia spre ONG-uri, care in timp vor putea prelua o parte din rolul statului in asistenta sociala.

COMENTARII:
Nicolae Tudor:  
Gresiti, domnule. Pentru a putea intelege corect, imaginati-va ca poporul roman este o comunitate care, inainte de orice trebuie, sa supravietuiasca. Cei care pot vana/munci aduc hrana si aceasta se imparte echitabil la toti. dupa aceea fiecare este liber sa-si petreaca timpul cum vrea. A munci este problema conducerii comunitatii, ea decide ce si cum se face. Dar nu poate decide ca unii sa aiba miliarde iar altii sa fie lasati sa cerseasca sau sa moara de foame. se poate muri de foame doar cand conditiile de viata nu asigura hrana suficienta pentru toti, iar, in acel caz, cei care mor sunt sacrificati in adunari publice. Nu trebuie incurajat nimeni special sa se imbogateasca, ci trebuie responsabilizat pentru viata cetatii. Urcand oamenii in blocuri, unii peste altii si inchizandu-i, astfel, in tarcuri de cativa metri patrati, inseamna o crima, cum crima este ca un singur om sa stapanesca tinuturi cat vezi cu ochii. Buba este notiunea de Stat care a distrus fiinta umana in esentialitatea structurii ei.


Catalin Avramescu:
Ok, cine se ofera sa fie "vanatorul" care aduce hrana?


Nicolae Tudor:
Eu pot fi vanator, oricine poate fi vanator, dar unde sa vanez ca pestii mi-au fost luati, padurile, livezile, totul apartine cuiva! Vanatoarea se face organizat, cu cap, dar n-avem... cap!


Catalin Avramescu:
Cineva trecea pe langa un lac. Un batranel stransese cativa pestisori mici. "De ce nu-i arunci inapoi, nu vezi ce mici sunt?" "Altii mai mari nu sunt in lac" "De ce nu astepti sa creasca?" "Daca nu-i prind eu, ii prinde vecinul meu". Acesta este rezultatul proprietatii comune.


Nicolae Tudor:
 deci este o problema de educatie/civilizatie, de incredere in aproapele. daca nu avem asa ceva inseamna ca statul a platit de mii de ani cu bani grei oameni care sa mimeze ca-si fac datoria, iar conducatorii au ajuns in frunte nefiind modele vii de urmat. au spus poporului, precum popa, ce sa faca, ei neslujind acele adevaruri. concluzia? sistemul construit este fals si trebuie schimbat din radacini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana