vineri, 13 aprilie 2012

Foamete, sărăcie şi şomaj într-o lume mai bogată ca niciodată



by Ion Iliescu
 (fragment)
        Din păcate, deşi lumea, luată în ansamblul ei, este mai bogată ca oricând, foametea, sărăcia, şomajul sunt mai prezente ca oricând. Este banal să spui „globalizarea are şi câştigători, şi perdanţi”. Este o constatare, care, dacă nu este urmată de acţiuni concrete, şi conjugate, din partea tuturor naţiunilor, într-un efort conjugat, rămâne doar o constatare, şi va suna mereu ca o scuză pentru inacţiune.

       Ne amăgim spunând că dezvoltarea extrem de rapidă a unor ţări precum China şi India a generat un proces de reducere a sărăciei şi de formare a unei clase de mijloc în aceste ţări. Lucrurile sunt extrem de fragile, iar sărăcia un fenomen extrem de complex, care cere mai mult decât un loc de muncă prost plătit pentru a fi combătută.

        De altminteri fenomenul determinant al ultimelor două decenii în materie este sărăcia din muncă. Sub pretextul globalizării s-au desfiinţat locuri de muncă bine plătite, care cereau o calificare înaltă, şi au fost înlocuite, când au fost înlocuite, de altele prost plătite şi care implică o slabă calificare a forţei de muncă. Mai mult, în goana sa după maximizarea profitului, capitalul a înlocuit, oricând şi oriunde a fost posibil, omul cu automate programabile.

        Dacă ne uităm doar la SUA, care şi-a revenit din criză şi a început o creştere economică semnificativă, observăm că această creştere nu este însoţită de o creare pe măsură de locuri de muncă. Şi cazul SUA nu este singular. Mai mult, educaţia, privită ca principalul instrument pentru ascensiunea socială şi obţinerea unui loc de muncă bine plătit, nu mai garantează acest lucru, nicăieri în lume.

        Un alt factor agravant al sărăciei şi şomajului îl reprezintă demantelarea statului social. Statul a fost un angajator semnificativ. Privatizarea unor servicii publice, renunţarea la rolul său redistributiv, austeritatea bugetară, toate astea accentuează atât sărăcia, cât şi şomajul. Iar piaţa liberă nu mai generează, cum spuneam, suficiente locuri de muncă.

        Sărăcia şi şomajul generează foamete. Tot mai mulţi locuitori ai planetei suferă de foame, într-un grad mai mic sau mai mare. În SUA circa 45 de milioane de cetăţeni apelează la ajutorul alimentar al statului. În UE cam tot atâţia locuitori primesc alimente din partea Uniunii.  În Africa sunt ţări care au devenit total dependente de ajutorul alimentar extern. Alimentele au ajuns obiect de speculă. Schimbările climaterice contribuie şi ele la penuria de alimente, la fel şi schimbarea obiceiurilor alimentare în ţări precum India şi China. Criza apei este o realitate, şi se reflectă în nivelul recoltei în multe ţări.  

        Şi totuşi omenirea are la îndemână mijloacele de a combate aceste flageluri. Ce-i lipseşte? Voinţa politică, şi ieşirea de sub tirania gândirii unice. Nu este vorba de a fi împotriva capitalismului, ci de a-l aduce la zi, de a-l face să funcţioneze în acord cu propriile lui valori. Capitalismul s-a dezvoltat graţie existenţei unui stat puternic, care i-a asigurat bazele dezvoltării şi i-a garantat stabilitatea. Acum, tendintele de a  exclude statul din ecuaţie reprezinta un comportament suicidar, un mod iresponsabil de a genera riscuri, fără a dispune de instrumente de gestiune a lor.

        Asta înseamnă şi afirmarea voinţei politicului de a-şi asuma misiunea lui crucială într-o democraţie: aceea de a genera politici publice care să servească binele public. Sărăcia a fost combătută şi redusă prin politici publice adecvate, la fel şi şomajul. Foametea a fost combătută eficient doar prin implicarea statului.

        Piaţa are rolul ei, esenţial, şi ar fi o greşeală de neiertat s-o mai ignorăm sau s-o mai excludem, acum, după experienţa totalitară. Dar capitalismul nu este totuna cu piaţa, este doar un caz particular al ei. Din acest punct de vedere putem spune că prea mult capitalism, ca şi prea mult stat, dăunează pieţei libere. Trebuie să găsim un echilibru între piaţă, stat şi capitalism, care să permită naţiunilor şi cetăţenilor să-şi rezolve problemele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana