sursa :http://www.alternativaromaniei.com
Nu, nu
este deloc simplu, în primul rând pentru că discutăm de un popor obosit de o
sumedenie de proști și rău voitori
care s-au infiltrat în politica românească dupa Revoluție,
oameni fără valoare, dar și mai mult,
oameni fără bun simț, dar care acum vor să construiască
"România bunului simț", oameni
care au înțeles că România se îndreaptă către un sistem care
le oferă lor o țară și nu ar accepta
ideea că țara ar trebui să furnizeze conducători în interesul
național.
Nu este
simplu, pentru că mereu planurile s-au schimbat funcție de
un așa zis ajutor care trebuie să vină de
afară și nu am înțeles
foarte bine că acest ajutor nu vine numai ca o simplă susținere
dezinteresată. Nu am înțeles că acest
sistem capitalist penetrează acolo unde poate avea avantaj și că
cei ce îl conduc nu au o mare compasiune față de
problemele celor care trăiesc în țările care
solicită ajutor.
Pentru că nu am înțeles ce înseamnă capitalismul și
pentru că ni se impune unul creat de un grup de așa ziși
politicieni aserviți occidentului în interesul lor și al
grupului mare din care fac parte. Pentru acest motiv noi dăm interpretări care
par că ne convin, dar care de multe ori sunt în contradicție cu
sistemul capitalist creat în zeci de ani și manevrat cu
perversitate, un sistem în care cei care îl conduc au o vastă experiență și nu
acceptă decât valorificați și nu
valorificatori ai sistemului.
Pentru
a crea o alternativă, trebuie în primul rând să știm de
ce ne este necesară, dupa care trebuie să știm ce
am pierdut în acești ani, cum putem contracara și
elimina pierderile, să ne dorim să câștigăm și să
încercăm să găsim căile de obținere a
succesului.
Fără a ști ceea
ce am pierdut și a fi sinceri cu noi înșine, nu
putem discuta de dorința unei alternative. La fel, fără a ști ce
ne poate aduce viitorul acceptând acest sistem capitalist.
Sunt suficienți
români care gândesc și pot să schimbe ceva fară intervenții de
afară, fară oameni cu nume germane, franceze, engleze și așa mai
departe, oameni cu alte obiceiuri, tradiții, cu alte
viziuni legate de familie, religie, relații interumane și
perspective economice și sociale.
Să ne gândim că
acești oameni care conduc destinele românilor la toate nivelele nu câștigă
din taxe, venitul lor oficial reflectat de salariul primit pentru așa zisa
activitate desfășurată, este o mică parte din venitul lor total, cu
toate că există o parte mascată a veniturilor realizate de ei care se
constituie în afaceri ale anumitor firme dubioase, făcute cu statul. Cea mai mare
parte a veniturilor acestor oameni, așa ziși
"lideri", pe diferite trepte ale societății,
fără rușine este obținut din
afaceri și influentă, deci practic toate hainele pe care le
purtăm, tot ceea ce mâncăm și practic
aproape oriunde cheltuim, toate acestea sunt surse ale veniturilor lor, pe care
nu le putem evita pentru că ei controlează aproape totul în interesul lor și le
folosesc că pârghii de supunere a maselor.
Socialismul
nu mai este nici el ceea ce a fost, nici în Europa și nici
pe alte continente.
Cea mai
mare vină pentru ceea ce se întâmplă acum în țară, în
opinia mea, o au oamenii din presa scrisă și
audio-vizualul si
politicienii corupți și care
corup.
MEDIA
nu a reușit sub nici o formă, dar nici nu a dorit, să
informeze populația despre ceea ce înseamnă capitalism, ce aduce el
(poate nici ei nu stiau, iar acum când au bani nu mai sunt interesați să se
știe), care sunt aspectele favorabile și cele
nefavorabile, nu a reușit să explice că ceea ce este rău în
acest occident va veni cu repeziciune în România și va fi
asimilat cu aceași viteză și chiar dorit
de unii, dar ceea ce această societate vestică are bun nu va ajunge în România,
ci va trebui creat în țară, chiar uneori copiat unde este
cazul, va trebui să se muncească pentru implementarea a ceea ce este bun.
Ce am
pierdut și este vizibil, aderând innocent și cu
zâmbetul pe buze, la acest capitalism sălbatic și
necunoscut de noi ?
1. Am
pierdut RESPECTUL față de cei din
jurul nostru și față de noi înșine, am
pierdut atitudinea aceea de a ne ridica în picioare în fața unui
om în vârstă sau al unei doamne gravide și de a-i oferi
locul pe scaun în autobuz, în respect pentru vârsta omului din față
noastră, dar și pentru efortul făcut de el pentru a plăti anii de
școală în care am învățat .
-Am
pierdut respectul față de vecinii pe care îi salutam, dar nu
o mai facem, motiv pentru care nu mai avem timp să îi ascultăm și să
socializam cu ei.
-Am
pierdut respectul față de profesori, pe care îi sfidăm
conducând mașini care nu reflectă valoarea noastră, dar în care
părinții ne-au împins pentru a fi ceea ce ei și-au
dorit și nu au fost, uitând ce sunt. Am pierdut respectul
față de acești profesori, ne-purtând uniformă și
ne-ridicându-ne în picioare la intrarea lor în clasă. Am pierdut respectul față de
procesul de învățământ și credința că
acolo ne formăm.
-Am
pierdut respectul față de părinți,
cărora prea puțini copii le mai spun “sărut mâna mama sau tată”,
părinți care par obosiți în a
mai prelua și înțelege un
comportament ieftin și fără substanță
abordat și copiat de pe strada occidentală.
-Am
pierdut respectul față de tradițiile
noastre, față de imaginea de familie, față de
obiceiuri și facem zilnic câte un pas în direcția
pierderii indentității noastre.
-Am
pierdut manierele care ne-au consacrat de-a lungul anilor trăiți în așa zisul
communism; extrem de mulți tineri nu știu să
sărute mâna unei doamne sau cum să de-a mâna cu o persoană în mod politicos. Nu
ne mai uităm în ochii partenerului de discuție cu
deschiderea pe care o aveam.
2. Am pierdut capacitatea de a avea dubii și am
devenit prea creduli, poate din cauză că suntem prea
dezinformați sau greșit informați. Avem
certitudini, mulți dintre noi și credem că știm,
ne-am creat o personalitate a binelui artificial.
3. Am pierdut mulți
dintre noi identitatea culturală și respectul
față de cultura noastră și am
îmbrățișat manelele țigănești și
obiceiruile lor.
Acești țigani ne-au
complexat cu achizițiile lor mizerabile și i-am
acceptat să se introducă peste tot, dar numai la școală
nu am putut să îi convingem să meargă. Înainte de 1989 aceste tradiții țigănești și
muzica lor vulgară erau izolate în comunitatea lor, care și ea
arăta altfel, iar românii se respectau și erau priviți în
occident și pretutindeni, cu alți ochi.
4. Am pierdut moralul și ambiția
săracului curat și inteligent în favoarea banului, am pierdut
dorința aceea de a fi mai buni, chiar și decât
cei mai dotați occidentali, atât
în școală cât și în sport, am împrumutat de la ei ceea ce a fost
mai rău și am pierdut din simțul și știința
competiției. Să ne amintim de întâlnirile sportive când
aprindeam făclii pe stadioane și sărbătoream
victoriile în fața unor adversari redutabili, iar pe panourile de pe
marginea stadionului scria “au învins Dacii” (Victoria cu campioana mondială la
fotbal din acea vreme, Italia, pe care am îngenuncheat-o la București),
când plângeam văzând gimnastele noastre făcând legea în toate sălile de concurs
din lume, dar și multe alte concursuri și
olimpiade. Purtam steagul românesc în mâini și în
suflet și nu ne îmbrobodeam cu basmale cu steagul american și nici
nu ne îmbrăcam cu tricouri cu nume ale țărilor vestice.
Aveam respect pentru ei și îi primeam cu
pâine și sare, dar în competiții
atitudinea era diferită, doream să îi învingem și o
făceam. Nu trebuie să uităm olimpicii noștri care ne-au
reprezentat la diverse olimpiade internaționale de
matematică, fizică, chimie și multe altele,
obținând succese care au făcut ca reprezentanți ai țărilor
dezvoltate economic să pună capul în pământ. Vroiam să învingem și o
făceam pe bani puțini și uneori deloc,
credeam în noi și nu ne interesa cu cine intram în competiție. Din
păcate, am adoptat stilul lor de viață occidental și
privim competiția ca ceva trecător care va mai veni și fără
importanță.
Ce am
câștigat din acest
proces de acceptare a capitalismului cu reguli impuse, nescrise și
modificabile zilnic în interesul unor grupuri?
1. Am câștigat că am
luat contact direct prin vizite și schimburi de
opinii cu o societate care are problemele ei și de la
care din păcate am înțeles că trebuiesc luate întâi
problemele, iar ei ni le-au transferat fără rușine.
2. Ne-am bucurat că putem avea acces la
bunuri la care nu ne puteam gândi și că
putem munci pe bani adevărați fară să ne
gândim cât muncim și dacă mai avem timp pentru noi și
pentru familiile noastre.
Ne-am
bucurat că putem apela la bănci pentru a primi credite pe care nu am înțeles
prea bine că trebuiesc date înapoi în condiții
dezavantajoase și variabile, am obținut
cărți de credit care ne-au permis să cheltuim și să
punem și mai mare presiune pe noi înșine și pe
familiile noastre, în timp ce nimeni nu ne explică că ei încearcă să ne
valorifice.
3. Ne-am bucurat că putem cumpăra case uriașe cu
multe camere, în multe dintre ele intrând o dată pe lună, dar plătind
pentru ele și considerând că am realizat ceva, dar cu ce
sacrificiu ?
4. Am câștigat
accesul la niște legislații care
permit consumul de droguri și
consideră ca legală prostituția, dar nu
ne-am gândit că aceste “facilitați” sunt
costisitoare, mai ales în condițiile unei crize
profunde și ale unui sistem în care ciclicitatea crizelor
oferă sincope financiare destul de dure.
intrebari: -
-Am
dorit noi acest capitalism?
-Am
dorit noi ca aceste “facilități”să creeze,
prin consumul lor, din omul pe care îl intâlnim pe stradă, la piată, la birou
sau în alte locuri, un criminal?
-Am
dorit noi ca pe prima pagină a ziarelor de mare tiraj din țară să
apară împărțirea zonelor de influență între
găști țigănești în marile
orașe și să ne ținem copiii în
casă de frică?
-A pus
acest capitalism pe fiecare om pe palierul social pe care îl merită, a dat el
imaginea evoluției prin scara valorică creată sau a destabilizat și creat
imaginea că evoluția va stagna candva?
-Cât și până
unde ar putea să ne conducă acești bieți
semi-analfabeți și să ne distragă
atenția cu poveștile lor din Media?
-Pot
apare asemenea specimene cu caracter mai mult decât îndoielnic, într-o
societate socialistă bazată pe echitate și dreptate
socială?
-Ce remarcă
putem emite legat de sisteme politice, sociale și
economice? -pentru că fără a avea cristalizat un potențial
sistem favorabil României și pașii
pentru crearea lui, este inutil să purtăm discuții
sterile.
Este
clar că așa zisul comunism cu regulile lui rigide create de
regimul Ceaușescu, prin oamenii din jurul lui, își dorea
crearea unei noi naturi umane ceea ce s-a dovedit utopic și s-a
întâmplat inevitabilul, chiar dacă o serie de aspecte le regretăm acum și încă
mai discutăm de generația care poate spune ”era mai bine” și
întradevăr este bine că ea există și poate să ne ofere
o alternativă, cel puțin teoretică, din care să alegem.
Capitalismul în
schimb, pare că se dorește a fi în opoziție și că dorește
binele oamenilor ce trăiesc în acest sistem, dar în realitate, aceia care îl
proslăvesc studiază în cele mai mici amănunte natura umană și o
speculează în interesul unui grup care acumuleaza averi incredibile, acest
sistem speculează natura umană indiferent de palierul social, indiferent de
consecințe și
crează pârghiile pentru exploatarea individului și
sfidarea lui din toate unghiurile. Capitalismul nu valorifică natura umană
în direcția creerii bunăstării pentru popor, ci
speculează natura umană în vederea obținerii
de câștiguri enorme în favoarea lor, a
celor care l-au promovat și celor care au
înțeles, fără scrupule, cum trebuie să funcționeze
un astfel de sistem, a celor care au caracterul adaptat lipsei de respect față de
oameni și în respect față de
bani și de crearea de imagine.
In anumite medii
occidentale, unele dintre ele creatoare de imagine, românii sunt văzuți prin
comentariile făcute, ca națiunea cu cel
mai accentuat simț de
autodistrugere, de răzbunare în defavoarea ei și de
distrugere a tot ce este în jurul ei, fără a realiza că în tot ce există în
România, este o parte din munca oamenilor, din efortul lor, iar pentru
refacerea acestora va fi necesar ca ei, românii, să muncească și mai
mult și să trăiască frustrări din ce în ce
mai mari.
Paradoxul
pe care îl trăim și despre care ne punem tot felul de întrebări, este
cum de occidentul pare atât de pueril și pompează bani
îndatorându-ne pe generații, într-un
guvern incapabil și niște structuri de
stat care de la început par a fi fără șansa de câștig,
care par a fi pierderi indiscutabile. Acest paradox se risipește,
când ne gândim la efectele pozitive pe care le au aceste împrumuturi, pe termen
scurt sau lung, asupra acestor organizații financiare
mondiale care ne dau bani, efecte de care ele beneficiază din plin.
Ceea ce
este vizibil pentru noi toți, este faptul
că Uniunea Europeană ne-a îndrumat către “cămătari” și anume
FMI și Banca Mondială, într-un final în care și-a dat
seama că la modul cum gândesc guvernanții și
conducerile ministerelor, nu se poate ajunge la un nivel de eficientă, ci doar
părem dornici de a fi valorificați, iar ei nu
văd de ce nu ar face-o. Ne-au dat la cămătari pentru că ei ca "frați"
nu ne puteau impune condițiile pe care ni
le impuneau "cămătarii". Acest UE a încercat și
încearcă să ne disciplineze prin FMI și se pare că va
reuși cu așa niște incapabili
la conducerea țării. Ratații de
guvernanți au acceptat spunând că este șansa
noastră, adoptând unele programe economice și
sociale impuse, de o stupiditate fără margini. Au acceptat să
reducă personalul din structurile administrației
(guvern), care este drept că reprezentau structuri greoaie și
încărcate inutil uneori, dar nimeni nu a pus problema că acești
oameni sunt fără șansă, ca și mulți alții,
aceasta datorită faptului că segmentul privat al economiei nu are cum să
absoarbă atâția oameni. Nimeni din guvernul măscăricilor nu a
pus problema educației și
construirii de școli, pentru că este evident pentru orice novice în
studii economice, că nu se poate întrevede nici o șansă de
a rambursa datoriile cu generații de analfabeți și cu o școala
la 20 de comune și aceea vai de mama ei, cu copii care parcurg cu
bicicleta mai mulți kilometri până la cea mai apropiată școală și cu
profesori care trăiesc restrictiv economic de la un salariu la altul, sfidați fiind
de nonvalori. Dacă în
socialism țăranul putea să își
trimită copilul la școală, chiar și Ceaușescu înțelegând
necesitatea școlii, copilul de țăran
putând parcurge toate treptele de învățământ și de
cele mai multe ori devenind un specialist redutabil, acum acest țăran nu
mai are, ca și alte categorii de oameni care muncesc, nici o șansă în
a plăti un minim de confort pentru copilul lui cu scopul de a învăța. Ce
motivație mai are el, ce simte el și toți cei
care nu mai au nici o șansă pentru copiii lor, care nu au șansa să
plătească nici măcar cărțile,
nemaivorbind de alte cheltuieli generate de procesul de învățământ.
Ce au
făcut guvernanții noștri în contact
cu aceste instituții financiare mondiale pentru a restabili
echilibrul financiar în țară și a
îndrepta România pe un drum favorabil? S-au ploconit și s-au
mulțumit că mai au ceva de furat iar o parte din bani să îi redirecționeze
prin intermediul firmelor occidentale înapoi în țările
de unde au venit sau în țările
interesate ca România să împrumute, mai precis să facă jocul occidentului, iar
în final omul de rând să trăiască complexul de inferioritate în fața unor
agramați și nesimțiți și să
plătească nota de plată.
Alternativa,
la ceea ce se întâmplă acum în România, nu poate fi alta, în opinia mea, decât
socialismul, care într-un fel sau altul a fost și este
îmbrățișat, tacit,
chiar de cea mai mare putere economică a lumii și anume
SUA, prin Președintele Obama.
Președintele Obama știe și a
trăit etapele când SUA a fost o țară cu un
pronunțat caracter socialist, în care fiecare avea dreptul
la sistemul de sănătate, la un sistem educațional
nediscriminator, care a generat valori dintre oamenii săraci, fiecare putea
munci în condiții de securitate socială, în care guvernul întindea
mâna fiecărui cetățean, nu pentru a-i lua din buzunar, ci
pentru a-l ajuta, el a trăit momentele când America era respectată și nu
mai este, el a trăit momentele când cu mult mai puțini
multimiliardari, țara aceea avea o imagine la care tânjeam cu toții și nu o
mai are, a trăit momentul când statul mai conta în contact cu marile companii
care acum fac legea și distrug structurile democrat alese
ale statului, pentru că ele sunt statul, iar statul propriu-zis trebuie să le
ceară lor aprobarea atunci când realizează programe guvernamentale îndreptate
către sprijinul populației.