Procese de gandire prezente in lumea animala

Scris de Discipolul

Procesele de gandire sunt prezente si dincolo de speciile de primate. Se pare ca aceste insusiri atribuite doar omului pana nu demult sunt prezente si la alte specii de animale. Delfinii, cainii, elefantii au uimit nu de putine ori cu adevarate lectii in acest sens.

Creierul delfinului poseda legaturi neuronale complet diferite de primate, in special putem numi neocortexul, esential pentru functiile superioare cum ar fi rationamentul si gandirea constienta. Delfinii sunt atat de indepartati de oameni in arborele evolutiei incat oamenii de stiinta considera ca un stramos comun ar fi posibil sa fi existat in urma cu 95 de milioane de ani in urma. Si cu toate acestea, cand vine vorba de inteligenta comportament social si comunicare, unii cercetatori pozitioneaza delfinul mai aproape de specia umana decat maimutele. 

"Delfinii inteleg concepte, cum ar fi zero, concepte abstracte. Ei fac tot ceea ce fac si cimpanzeii bonobo" a declarat Lori Marino, un neurolog de la Universitatea Emory, specializat in cercetarea delfinilor. "Sunt atat de diferiti de noi si ne plac atat de mult in acelasi timp".

In ultimii ani, cercetatorii au descoperit ca procesele de gandire la animale nu reprezinta acelasi lucru si pentru oameni. Nu numai primatele sunt inteligente.

"Creierul delfinului nu arata la fel cu creierul omului, spune Marino. In plus, ei nu au capacitatea si caracteristicile la care ne gandim atunci cand vizam un individ din specia umana".

Delfinii se recunosc in oglinda si au un simt al identitatii sociale. Ei stiu cine sunt ei si au un sentiment de apartenenta la grupurile din care fac parte. Delfinii interactioneaza intre ei si inteleg imediat starea de sanatate a unui semen al lor.

"Inteligenta animala nu este un lucru rar intalnit" a declarat Duke Brian Hare, un cercetator care studiaza maimutele bonobo, considerate a fi cea mai apropiata ruda a omului. "Ganditi-va la specii ca la un set de instrumente, a continuat el. Unele specii au un ciocan performant, altele o surubelnita uimitoare. Spre exemplu, instrumentul cainilor este observarea obsesiva a oamenilor si capacitatea de a intelege comunicarea umana. Putem aminti doar cat de bine executa comenzile facute cu mana sau prin cuvinte scurte. Astea sunt particularitati pe care rude ale noastre mai apropiate, cimpanzeii, nu le fac."

Elefantii pot fi si ei amintiti. Ei empatizeaza, se ajuta reciproc, lucreaza impreuna. Intr-un studiu organizat sub forma unui joc, in care animalele trebuiau sa traga de capetele opuse ale unei sfori pentru a declansa un sistem care le recompensa cu alimente, elefantii au avut rezultate mai bune decat maimutele. Testul a fost facut de catre o fundatie din Thailanda. S-au constatat deasemenea reactii mai bune ale elefantilor in situatii de urgenta, pentru salvarea unui elefant cazut intr-o groapa.

Daca prezenta gandirii constiente se face simtita la animale, dezvoltarea ei a creat unicitatea fiecarei specii in parte.

Pe inimă

Scris de Mihnea Măruţă

România are nevoie să tacă pentru o zi. Îmi doresc să rămână fără curent companiile de cablu tv, emiţătoarele radio şi furnizorii de internet, să se închidă tarabele cu ziare şi, pentru o zi, constrânşi de acest sevraj mediatic, să vorbim unii cu alţii despre dragoste sau despre mâncare, să ieşim pe stradă fără nici un drum de făcut, să citim zece pagini dintr-o carte, să stingem veioza mai devreme.
Presa caută din ce în ce mai puţin răul din societate: acum îl fabrică ea însăşi. Ne-ar trebui o presă a presei, pentru că, din spatele camerelor şi din faţa laptopurilor, vin avalanşe continue – atac, apărare, comentarii – care ne desfiinţează omenia. Ni se aşază direct pe inimă şi ne tulbură fiecare minut. Liniştea e o limbă moartă.
Nu se înfruntă dreptatea cu nedreptatea, ci două vehemenţe mincinoase, două prelungiri ale unor tipare care nu ni se potrivesc. Se ciocnesc trecutul nerezolvat cu un prezent eşuat şi ambele au pretenţii de viitor corect.
Prietenii se ceartă şi se despart pentru că văd diferit o operaţiune de PR, părinţi cu copii mari se transformă în propagandişti de reţea, creativitatea ni se risipeşte pe ridiculizare şi ajunge să pută a zeamă de tomberon. Totul e un spectacol al urii cu pretenţie de flamură neprihănită.
Totul ni se aşază pe inimă şi ne-o alarmează: suntem gata oricând de o ripostă, de un dos de palmă pe forum, de un cap în gură meşteşugit pe Facebook. Ne despart spaima de a nu ieşi din albiile săpate în minţile celorlalţi, teama că, dacă am ceda o nuanţă, am putea pierde poziţiile cucerite anterior, frica de a ne trezi în eventualitatea unei reinventări de sine.
România are nevoie să tacă. Să fie linişte chiar dacă, a doua zi, totul se va relua ca un film isteric pus pe pauză. Să vorbim unii cu alţii, să ne mai respire inimile.

FMI confirma tragicul experiment facut in Romania

by Anatol Basarab

FMI confirma tragicul experiment facut in Romania

“Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez. Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati, precum si acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula. “Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, cand agentia Reuters’ (piesa de frunte in mass-media economica mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda. FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica lunga si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI. Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit!

Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania, prin comparatie cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera de ani de zile. Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din Romania. Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat! Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca Reuters a lovit in moalele capului.

De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta, este o alta problema! Este foarte posibil insa ca, in contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!

Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina. Fapt este ca Reuters pune punctul pe “i” si FMI, in calitate de instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins cu mata-n sac!

Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI? Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au formulat clar ca, la cererea capitalului privat transnational vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat de dramatic pe atat de dezgustator.

Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are loc un experiment FMI!

Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure.

In ce a constat experimentul? Inainte de toate in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca! Lucru cu atat mai caraghios in Romania, dar poate cu atat mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica nesustenabila in care ajunsese in 2009. Nu statul daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.

Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din Europa: taieri de salarii, inghetari de pensii, amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.

Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei. Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare a tarilor prinse in vizor!

Nivelul de trai din Romania s-a prabusit!

Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit. Dar, sa zicem ca nu acest aspect este importamt, in masura in care era pretul pentru “castigarea” echilibrelor si stabilitatii. Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva oaselor si pentru totdeauna! Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata, este un dezastru! Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de bancile occidentale. De-acum, Romania are perpective de dezvoltare inchise. Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita, ceea ce reprezinta cel mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi altii din lume.

Traducere din “Times”

Noua ordine mondială

Luaţi distanţă faţă de autoritate

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. 

Din copilărie suntem condiţionaţi să ne supunem autorităţii. Dacă nu facem ce ne spune profesorul la şcoală şi părinţii acasă, suntem pedepsiţi. Nevoia de autoritate continuă la vârstă adultă şi nu ducem niciodată lipsă de superiori cărora trebuie să le dăm ascultare. 

Din varii motive, supunerea în faţa autorităţii este extrem de convenabilă. În primul rând, te scuteşte pe tine de efort. În al doilea, nu trebuie să te gândeşti singur la ce este de făcut. În cazul în care apar probleme noi, nu ai de ce să îţi faci griji în legătură cu decizia pe care trebuie sau nu să o iei. Faci ce-ţi spune superiorul ierarhic şi rezultatul n-are cum să te afecteze. Autoritatea nu se limitează la un singur personaj. Ea poate fi întruchipată de un partid politic, un sistem ideologic, o doctrină religioasă, sau de orice altă entitate care pretinde că deţine adevărul exclusiv într-un domeniu. O astfel de entitate pare să fie capabilă să slujească cel mai bine intereselor noastre. Odată ce ne ia sub aripa sa ocrotitoare, suntem la adăpost de orice probleme. E foarte reconfortant să întâlnim o autoritate în domeniu. De pildă, ori de câte ori descoperim un autor nou, îl citim pe nerăsuflate în speranţa că vom descoperi adevăruri până atunci ascunse. Doar după ce îi epuizăm cărţile, constatăm că răspunsul nu se afla acolo. Eu nu spun că e rău să te supui unei autorităţi, dar consider că a te supune necondiţionat, e extrem de nesănătos. Nu există un singur adevăr, un fel unic de a rezolva lucrurile. Adevărul are mai multe faţete şi există modalităţi diferite să ajungem la el. Dezvoltarea personală, inteligenţa şi perspectiva de abordare au de câştigat doar atunci când rezolvi pe cont propriu o situaţie şi îţi formulezi singur propriile concluzii. Prin supunerea totală în faţa autorităţii pierdem din originalitate şi din potenţialul de creştere personală. Mulţi consideră că dacă un partid politic ar veni la conducere sau dacă un sistem pe care îl considerăm ideal ar fi pus în aplicare, atunci problemele noastre ar fi rezolvate. Dar ele nu sunt niciodată atât de simple, iar sursa nemulţumirii ar putea să existe şi sub guvernanţii cărora le-am încredinţat toate speranţele noastre. Iar noi vom fi nevoiţi să căutăm răspunsul în altă parte.

Când ne supunem autorităţii fără discernământ, ne aşezăm de bună voie un văl peste ochi, ceea ce ne predispune la manipulare. Cele mai mari catastrofe ale umanităţii au ceva în comun: ascultarea orbească. Holocaustul a fost cauzat de supunerea faţă de autoritatea lui Hitler. 11 Septembrie a fost efectul ascultării faţă de Bin Laden. Nu e mai bine să fii neîncrezător, să pui sub semnul întrebării ceea ce ţi se spune să faci, şi niciodată să nu crezi orbeşte că cineva, care pretinde că are toate răspunsurile, va acţiona implicit în interesul tău? N-ar fi mai înţelept să te bazezi pe propria judecată şi să acţionezi cum ştii mai bine, fără să depinzi de autoritatea cuiva? Eu sper că veţi ajunge să aveţi încredere în propria intuiţie mai presus de orice autoritate din afară. Poate fi o alegere extrem de grea care vă izolează de mulţime. Dar dacă veţi fi sinceri cu voi înşivă şi veţi trăi după propriile convingeri, într-o zi oamenii vă vor admira pentru asta. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, sper să ajungeţi singuri la această concluzie.

noi ceilalţi

autor: livia stefan

dedic această postare tuturor oamenilor cumsecade.

oamenii cumsecade n-ar mai trebui să existe.

oamenii cumsecade sunt proşti, vulgari, cu prejudecăţi şi, cel mai mult, oamenii cumsecade urăsc.

oamenii cumsecade îşi bat copilul pe stradă când copilul le face figuri.

oamenii cumsecade întorc capul atunci când o femeie este atacată în plină zi.

oamenii cumsecade nu se implică.

oamenii cumsecade nu protestează.

oamenii cumsecade judecă.

oamenii cumsecade nu iartă.

oamenii cumsecade nu te vor în lumea lor pentru că eşti golan, tatuat, născut prematur, homosexual, roackăr, punkist, hippiot, pentru că duhneşti, pentru că bei, pentru că scrii, pentru că visezi, pentru că eşti schizofrenic, retardat, liber.

oamenii cumsecade se vor uita întotdeauna la ştirile de la ora 5.

oamenii cumsecade sunt răul absolut.

oamenii cumsecade îţi înjură mortul în cuvinte alese.

oamenii cumsecade bârfesc.

oamenii cumsecade te distrug.

oamenii cumsecade nu vor înţelege niciodată arta.

oamenii cumsecade plătesc popii şi dau şpagă medicilor.

oamenii cumsecade pupă icoanele cu viclenie.

oamenii cumsecade nu acceptă sinceritatea.

oamenii cumsecade sunt adevăratele maşinării ale războiului din noi înşine şi de peste tot. 

oamenii cumsecade sunt dictatori.

dedic această postare tuturor celor care au fost şi vor fi anihiliaţi de oamenii cumsecade.

dedic această postare absurdului.

crimei

violului

abandonului

frustrărilor

minciunilor

sărăciei

bolilor psihice  

urâtului din noi

 frumuseţea nu mai e ce-a fost.

nu vă feriţi!

capitalism sau socialism?

sursa :http://www.alternativaromaniei.com

Nu, nu este deloc simplu, în primul rând pentru că discutăm de un popor obosit de o sumedenie de proști și rău voitori care s-au infiltrat în politica românească dupa Revoluție, oameni fără valoare, dar și mai mult, oameni fără bun simț, dar care acum vor să construiască "România bunului simț", oameni care au înțeles că România se îndreaptă către un sistem care le oferă lor o țară și nu ar accepta ideea că țara ar trebui să furnizeze conducători în interesul național.

Nu este simplu, pentru că mereu planurile s-au schimbat funcție de un așa zis ajutor care trebuie să vină de afară și nu am înțeles foarte bine că acest ajutor nu vine numai ca o simplă susținere dezinteresată. Nu am înțeles că acest sistem capitalist penetrează acolo unde poate avea avantaj și că cei ce îl conduc nu au o mare compasiune față de problemele celor care trăiesc în țările care solicită ajutor. Pentru că nu am înțeles ce înseamnă capitalismul și pentru că ni se impune unul creat de un grup de așa ziși politicieni aserviți occidentului în interesul lor și al grupului mare din care fac parte. Pentru acest motiv noi dăm interpretări care par că ne convin, dar care de multe ori sunt în contradicție cu sistemul capitalist creat în zeci de ani și manevrat cu perversitate, un sistem în care cei care îl conduc au o vastă experiență și nu acceptă decât valorificați și nu valorificatori ai sistemului.

Pentru a crea o alternativă, trebuie în primul rând să știm de ce ne este necesară, dupa care trebuie să știm ce am pierdut în acești ani, cum putem contracara și elimina pierderile, să ne dorim să câștigăm și să încercăm să găsim căile de obținere a succesului.

Fără a ști ceea ce am pierdut și a fi sinceri cu noi înșine, nu putem discuta de dorința unei alternative. La fel, fără a ști ce ne poate aduce viitorul acceptând acest sistem capitalist.

Sunt suficienți români care gândesc și pot să schimbe ceva fară intervenții de afară, fară oameni cu nume germane, franceze, engleze și așa mai departe, oameni cu alte obiceiuri, tradiții, cu alte viziuni legate de familie, religie, relații interumane și perspective economice și sociale.

Să ne gândim că acești oameni care conduc destinele românilor la toate nivelele nu câștigă din taxe, venitul lor oficial reflectat de salariul primit pentru așa zisa activitate desfășurată, este o mică parte din venitul lor total, cu toate că există o parte mascată a veniturilor realizate de ei care se constituie în afaceri ale anumitor firme dubioase, făcute cu statul. Cea mai mare parte a veniturilor acestor oameni, așa ziși "lideri", pe diferite trepte ale societății, fără rușine este obținut din afaceri și influentă, deci practic toate hainele pe care le purtăm, tot ceea ce mâncăm și practic aproape oriunde cheltuim, toate acestea sunt surse ale veniturilor lor, pe care nu le putem evita pentru că ei controlează aproape totul în interesul lor și le folosesc că pârghii de supunere a maselor.

Socialismul nu mai este nici el ceea ce a fost, nici în Europa și nici pe alte continente.

Cea mai mare vină pentru ceea ce se întâmplă acum în țară, în opinia mea, o au oamenii din presa scrisă și audio-vizualul si politicienii corupți și care corup.

MEDIA nu a reușit sub nici o formă, dar nici nu a dorit, să informeze populația despre ceea ce înseamnă capitalism, ce aduce el (poate nici ei nu stiau, iar acum când au bani nu mai sunt interesați să se știe), care sunt aspectele favorabile și cele nefavorabile, nu a reușit să explice că ceea ce este rău în acest occident va veni cu repeziciune în România și va fi asimilat cu aceași viteză și chiar dorit de unii, dar ceea ce această societate vestică are bun nu va ajunge în România, ci va trebui creat în țară, chiar uneori copiat unde este cazul, va trebui să se muncească pentru implementarea a ceea ce este bun.

Ce am pierdut și este vizibil, aderând innocent și cu zâmbetul pe buze, la acest capitalism sălbatic și necunoscut de noi ?

1. Am pierdut RESPECTUL față de cei din jurul nostru și față de noi înșine, am pierdut atitudinea aceea de a ne ridica în picioare în fața unui om în vârstă sau al unei doamne gravide și de a-i oferi locul pe scaun în autobuz, în respect pentru vârsta omului din față noastră, dar și pentru efortul făcut de el pentru a plăti anii de școală în care am învățat .

-Am pierdut respectul față de vecinii pe care îi salutam, dar nu o mai facem, motiv pentru care nu mai avem timp să îi ascultăm și să socializam cu ei.

-Am pierdut respectul față de profesori, pe care îi sfidăm conducând mașini care nu reflectă valoarea noastră, dar în care părinții ne-au împins pentru a fi ceea ce ei și-au dorit și nu au fost, uitând ce sunt. Am pierdut respectul față de acești profesori, ne-purtând uniformă și ne-ridicându-ne în picioare la intrarea lor în clasă. Am pierdut respectul față de procesul de învățământ și credința că acolo ne formăm.

-Am pierdut respectul față de părinți, cărora prea puțini copii le mai spun “sărut mâna mama sau tată”, părinți care par obosiți în a mai prelua și înțelege un comportament ieftin și fără substanță abordat și copiat de pe strada occidentală.

-Am pierdut respectul față de tradițiile noastre, față de imaginea de familie, față de obiceiuri și facem zilnic câte un pas în direcția pierderii indentității noastre.

-Am pierdut manierele care ne-au consacrat de-a lungul anilor trăiți în așa zisul communism; extrem de mulți tineri nu știu să sărute mâna unei doamne sau cum să de-a mâna cu o persoană în mod politicos. Nu ne mai uităm în ochii partenerului de discuție cu deschiderea pe care o aveam.

2.  Am pierdut capacitatea de a avea dubii și am devenit prea creduli, poate din cauză că suntem prea dezinformați sau greșit informați. Avem certitudini, mulți dintre noi și credem că știm, ne-am creat o personalitate a binelui artificial.

3.  Am pierdut mulți dintre noi identitatea culturală și respectul față de cultura noastră și am îmbrățișat manelele țigănești și obiceiruile lor. Acești țigani ne-au complexat cu achizițiile lor mizerabile și i-am acceptat să se introducă peste tot, dar numai la școală nu am putut să îi convingem să meargă. Înainte de 1989 aceste tradiții țigănești și muzica lor vulgară erau izolate în comunitatea lor, care și ea arăta altfel, iar românii se respectau și erau priviți în occident și pretutindeni, cu alți ochi.

4.  Am pierdut moralul și ambiția săracului curat și inteligent în favoarea  banului, am pierdut dorința aceea de a fi mai buni, chiar și decât cei mai dotați occidentali, atât în școală cât și în sport, am împrumutat de la ei ceea ce a fost mai rău și am pierdut din simțul și știința competiției. Să ne amintim de întâlnirile sportive când aprindeam făclii pe stadioane și sărbătoream victoriile în fața unor adversari redutabili, iar pe panourile de pe marginea stadionului scria “au învins Dacii” (Victoria cu campioana mondială la fotbal din acea vreme, Italia, pe care am îngenuncheat-o la București), când plângeam văzând gimnastele noastre făcând legea în toate sălile de concurs din lume, dar și multe alte concursuri și olimpiade. Purtam steagul românesc în mâini și în suflet și nu ne îmbrobodeam cu basmale cu steagul american și nici nu ne îmbrăcam cu tricouri cu nume ale țărilor vestice. Aveam respect pentru ei și îi primeam cu pâine și sare, dar în competiții atitudinea era diferită, doream să îi învingem și o făceam. Nu trebuie să uităm olimpicii noștri care ne-au reprezentat la diverse olimpiade internaționale de matematică, fizică, chimie și multe altele, obținând succese care au făcut ca reprezentanți ai țărilor dezvoltate economic să pună capul în pământ. Vroiam să învingem și o făceam pe bani puțini și uneori deloc, credeam în noi și nu ne interesa cu cine intram în competiție. Din păcate, am adoptat stilul lor de viață occidental și privim competiția ca ceva trecător care va mai veni și fără importanță.

Ce am câștigat din acest proces de acceptare a capitalismului cu reguli impuse, nescrise și modificabile zilnic în interesul unor grupuri?

1.  Am câștigat că am luat contact direct prin vizite și schimburi de opinii cu o societate care are problemele ei și de la care din păcate am înțeles că trebuiesc luate întâi problemele, iar ei ni le-au transferat fără rușine.

2.  Ne-am bucurat că putem avea acces la bunuri la care nu ne puteam gândi și că putem munci pe bani adevărați fară să ne gândim cât muncim și dacă mai avem timp pentru noi și pentru familiile noastre.

Ne-am bucurat că putem apela la bănci pentru a primi credite pe care nu am înțeles prea bine că trebuiesc date înapoi în condiții dezavantajoase și variabile, am obținut cărți de credit care ne-au permis să cheltuim și să punem și mai mare presiune pe noi înșine și pe familiile noastre, în timp ce nimeni nu ne explică că ei încearcă să ne valorifice.

3.  Ne-am bucurat că putem cumpăra case uriașe cu multe camere, în multe dintre ele intrând o dată pe lună, dar plătind pentru ele și considerând că am realizat ceva, dar cu ce sacrificiu ?

4.  Am câștigat accesul la niște legislații care permit consumul de droguri și consideră ca legală prostituția, dar nu ne-am gândit că aceste “facilitați” sunt costisitoare, mai ales în condițiile unei crize profunde și ale unui sistem în care ciclicitatea crizelor oferă sincope financiare destul de dure.

intrebari: -

-Am dorit noi acest capitalism?

-Am dorit noi ca aceste “facilități”să creeze, prin consumul lor, din omul pe care îl intâlnim pe stradă, la piată, la birou sau în alte locuri, un criminal?

-Am dorit noi ca pe prima pagină a ziarelor de mare tiraj din țară să apară împărțirea zonelor de influență între găști țigănești în marile orașe și să ne ținem copiii în casă de frică?

-A pus acest capitalism pe fiecare om pe palierul social pe care îl merită, a dat el imaginea evoluției prin scara valorică creată sau a destabilizat și creat imaginea că evoluția va stagna candva?

-Cât și până unde ar putea să ne conducă acești bieți semi-analfabeți și să ne distragă atenția cu poveștile lor din Media?

-Pot apare asemenea specimene cu caracter mai mult decât îndoielnic, într-o societate socialistă bazată pe echitate și dreptate socială?

-Ce remarcă putem emite legat de sisteme politice, sociale și economice? -pentru că fără a avea cristalizat un potențial sistem favorabil României și pașii pentru crearea lui, este inutil să purtăm discuții sterile.

Este clar că așa zisul comunism cu regulile lui rigide create de regimul Ceaușescu, prin oamenii din jurul lui, își dorea crearea unei noi naturi umane ceea ce s-a dovedit utopic și s-a întâmplat inevitabilul, chiar dacă o serie de aspecte le regretăm acum și încă mai discutăm de generația care poate spune ”era mai bine” și întradevăr este bine că ea există și poate să ne ofere o alternativă, cel puțin teoretică, din care să alegem.

Capitalismul în schimb, pare că se dorește a fi în opoziție și că dorește binele oamenilor ce trăiesc în acest sistem, dar în realitate, aceia care îl proslăvesc studiază în cele mai mici amănunte natura umană și o speculează în interesul unui grup care acumuleaza averi incredibile, acest sistem speculează natura umană indiferent de palierul social, indiferent de consecințe și crează pârghiile pentru exploatarea individului și sfidarea lui din toate unghiurile. Capitalismul nu valorifică natura umană în direcția creerii bunăstării pentru popor, ci speculează natura umană în vederea obținerii de câștiguri enorme în favoarea lor, a celor care l-au promovat și celor care au înțeles, fără scrupule, cum trebuie să funcționeze un astfel de sistem, a celor care au caracterul adaptat lipsei de respect față de oameni și în respect față de bani și de crearea de imagine.

In anumite medii occidentale, unele dintre ele creatoare de imagine, românii sunt văzuți prin comentariile făcute, ca națiunea cu cel mai accentuat simț de autodistrugere, de răzbunare în defavoarea ei și de distrugere a tot ce este în jurul ei, fără a realiza că în tot ce există în România, este o parte din munca oamenilor, din efortul lor, iar pentru refacerea acestora va fi necesar ca ei, românii, să muncească și mai mult și să trăiască frustrări din ce în ce mai mari.

Paradoxul pe care îl trăim și despre care ne punem tot felul de întrebări, este cum de occidentul pare atât de pueril și pompează bani îndatorându-ne pe generații, într-un guvern incapabil și niște structuri de stat care de la început par a fi fără șansa de câștig, care par a fi pierderi indiscutabile. Acest paradox se risipește, când ne gândim la efectele pozitive pe care le au aceste împrumuturi, pe termen scurt sau lung, asupra acestor organizații financiare mondiale care ne dau bani, efecte de care ele beneficiază din plin.

Ceea ce este vizibil pentru noi toți, este faptul că Uniunea Europeană ne-a îndrumat către “cămătari” și anume FMI și Banca Mondială, într-un final în care și-a dat seama că la modul cum gândesc guvernanții și conducerile ministerelor, nu se poate ajunge la un nivel de eficientă, ci doar părem dornici de a fi valorificați, iar ei nu văd de ce nu ar face-o. Ne-au dat la cămătari pentru că ei ca "frați" nu ne puteau impune condițiile pe care ni le impuneau "cămătarii". Acest UE a încercat și încearcă să ne disciplineze prin FMI și se pare că va reuși cu așa niște incapabili la conducerea țării.  Ratații de guvernanți au acceptat spunând că este șansa noastră, adoptând unele programe economice și sociale impuse, de o stupiditate fără margini. Au acceptat să reducă personalul din structurile administrației (guvern), care este drept că reprezentau structuri greoaie și încărcate inutil uneori, dar nimeni nu a pus problema că acești oameni sunt fără șansă, ca și mulți alții, aceasta datorită faptului că segmentul privat al economiei nu are cum să absoarbă atâția oameni. Nimeni din guvernul măscăricilor nu a pus problema educației și construirii de școli, pentru că este evident pentru orice novice în studii economice, că nu se poate întrevede nici o șansă de a rambursa datoriile cu generații de analfabeți și cu o școala la 20 de comune și aceea vai de mama ei, cu copii care parcurg cu bicicleta mai mulți kilometri până la cea mai apropiată școală și cu profesori care trăiesc restrictiv economic de la un salariu la altul, sfidați fiind de nonvalori. Dacă în socialism țăranul putea să își trimită copilul la școală, chiar și Ceaușescu înțelegând necesitatea școlii, copilul de țăran putând parcurge toate treptele de învățământ și de cele mai multe ori devenind un specialist redutabil, acum acest țăran nu mai are, ca și alte categorii de oameni care muncesc, nici o șansă în a plăti un minim de confort pentru copilul lui cu scopul de a învăța. Ce motivație mai are el, ce simte el și toți cei care nu mai au nici o șansă pentru copiii lor, care nu au șansa să plătească nici măcar cărțile, nemaivorbind de alte cheltuieli generate de procesul de învățământ.

Ce au făcut guvernanții noștri în contact cu aceste instituții financiare mondiale pentru a restabili echilibrul financiar în țară și a îndrepta România pe un drum favorabil? S-au ploconit și s-au mulțumit că mai au ceva de furat iar o parte din bani să îi redirecționeze prin intermediul firmelor occidentale înapoi în țările de unde au venit sau în țările interesate ca România să împrumute, mai precis să facă jocul occidentului, iar în final omul de rând să trăiască complexul de inferioritate în fața unor agramați și nesimțiți și să plătească nota de plată.

Alternativa, la ceea ce se întâmplă acum în România, nu poate fi alta, în opinia mea, decât socialismul, care într-un fel sau altul a fost și este îmbrățișat, tacit, chiar de cea mai mare putere economică a lumii și anume SUA, prin Președintele Obama.

Președintele Obama știe și a trăit etapele când SUA a fost o țară cu un pronunțat caracter socialist, în care fiecare avea dreptul la sistemul de sănătate, la un sistem educațional nediscriminator, care a generat valori dintre oamenii săraci, fiecare putea munci în condiții de securitate socială, în care guvernul întindea mâna fiecărui cetățean, nu pentru a-i lua din buzunar, ci pentru a-l ajuta, el a trăit momentele când America era respectată și nu mai este, el a trăit momentele când cu mult mai puțini multimiliardari, țara aceea avea o imagine la care tânjeam cu toții și nu o mai are, a trăit momentul când statul mai conta în contact cu marile companii care acum fac legea și distrug structurile democrat alese ale statului, pentru că ele sunt statul, iar statul propriu-zis trebuie să le ceară lor aprobarea atunci când realizează programe guvernamentale îndreptate către sprijinul populației.