capitalism sau socialism?

sursa :http://www.alternativaromaniei.com

Nu, nu este deloc simplu, în primul rând pentru că discutăm de un popor obosit de o sumedenie de proști și rău voitori care s-au infiltrat în politica românească dupa Revoluție, oameni fără valoare, dar și mai mult, oameni fără bun simț, dar care acum vor să construiască "România bunului simț", oameni care au înțeles că România se îndreaptă către un sistem care le oferă lor o țară și nu ar accepta ideea că țara ar trebui să furnizeze conducători în interesul național.

Nu este simplu, pentru că mereu planurile s-au schimbat funcție de un așa zis ajutor care trebuie să vină de afară și nu am înțeles foarte bine că acest ajutor nu vine numai ca o simplă susținere dezinteresată. Nu am înțeles că acest sistem capitalist penetrează acolo unde poate avea avantaj și că cei ce îl conduc nu au o mare compasiune față de problemele celor care trăiesc în țările care solicită ajutor. Pentru că nu am înțeles ce înseamnă capitalismul și pentru că ni se impune unul creat de un grup de așa ziși politicieni aserviți occidentului în interesul lor și al grupului mare din care fac parte. Pentru acest motiv noi dăm interpretări care par că ne convin, dar care de multe ori sunt în contradicție cu sistemul capitalist creat în zeci de ani și manevrat cu perversitate, un sistem în care cei care îl conduc au o vastă experiență și nu acceptă decât valorificați și nu valorificatori ai sistemului.

Pentru a crea o alternativă, trebuie în primul rând să știm de ce ne este necesară, dupa care trebuie să știm ce am pierdut în acești ani, cum putem contracara și elimina pierderile, să ne dorim să câștigăm și să încercăm să găsim căile de obținere a succesului.

Fără a ști ceea ce am pierdut și a fi sinceri cu noi înșine, nu putem discuta de dorința unei alternative. La fel, fără a ști ce ne poate aduce viitorul acceptând acest sistem capitalist.

Sunt suficienți români care gândesc și pot să schimbe ceva fară intervenții de afară, fară oameni cu nume germane, franceze, engleze și așa mai departe, oameni cu alte obiceiuri, tradiții, cu alte viziuni legate de familie, religie, relații interumane și perspective economice și sociale.

Să ne gândim că acești oameni care conduc destinele românilor la toate nivelele nu câștigă din taxe, venitul lor oficial reflectat de salariul primit pentru așa zisa activitate desfășurată, este o mică parte din venitul lor total, cu toate că există o parte mascată a veniturilor realizate de ei care se constituie în afaceri ale anumitor firme dubioase, făcute cu statul. Cea mai mare parte a veniturilor acestor oameni, așa ziși "lideri", pe diferite trepte ale societății, fără rușine este obținut din afaceri și influentă, deci practic toate hainele pe care le purtăm, tot ceea ce mâncăm și practic aproape oriunde cheltuim, toate acestea sunt surse ale veniturilor lor, pe care nu le putem evita pentru că ei controlează aproape totul în interesul lor și le folosesc că pârghii de supunere a maselor.

Socialismul nu mai este nici el ceea ce a fost, nici în Europa și nici pe alte continente.

Cea mai mare vină pentru ceea ce se întâmplă acum în țară, în opinia mea, o au oamenii din presa scrisă și audio-vizualul si politicienii corupți și care corup.

MEDIA nu a reușit sub nici o formă, dar nici nu a dorit, să informeze populația despre ceea ce înseamnă capitalism, ce aduce el (poate nici ei nu stiau, iar acum când au bani nu mai sunt interesați să se știe), care sunt aspectele favorabile și cele nefavorabile, nu a reușit să explice că ceea ce este rău în acest occident va veni cu repeziciune în România și va fi asimilat cu aceași viteză și chiar dorit de unii, dar ceea ce această societate vestică are bun nu va ajunge în România, ci va trebui creat în țară, chiar uneori copiat unde este cazul, va trebui să se muncească pentru implementarea a ceea ce este bun.

Ce am pierdut și este vizibil, aderând innocent și cu zâmbetul pe buze, la acest capitalism sălbatic și necunoscut de noi ?

1. Am pierdut RESPECTUL față de cei din jurul nostru și față de noi înșine, am pierdut atitudinea aceea de a ne ridica în picioare în fața unui om în vârstă sau al unei doamne gravide și de a-i oferi locul pe scaun în autobuz, în respect pentru vârsta omului din față noastră, dar și pentru efortul făcut de el pentru a plăti anii de școală în care am învățat .

-Am pierdut respectul față de vecinii pe care îi salutam, dar nu o mai facem, motiv pentru care nu mai avem timp să îi ascultăm și să socializam cu ei.

-Am pierdut respectul față de profesori, pe care îi sfidăm conducând mașini care nu reflectă valoarea noastră, dar în care părinții ne-au împins pentru a fi ceea ce ei și-au dorit și nu au fost, uitând ce sunt. Am pierdut respectul față de acești profesori, ne-purtând uniformă și ne-ridicându-ne în picioare la intrarea lor în clasă. Am pierdut respectul față de procesul de învățământ și credința că acolo ne formăm.

-Am pierdut respectul față de părinți, cărora prea puțini copii le mai spun “sărut mâna mama sau tată”, părinți care par obosiți în a mai prelua și înțelege un comportament ieftin și fără substanță abordat și copiat de pe strada occidentală.

-Am pierdut respectul față de tradițiile noastre, față de imaginea de familie, față de obiceiuri și facem zilnic câte un pas în direcția pierderii indentității noastre.

-Am pierdut manierele care ne-au consacrat de-a lungul anilor trăiți în așa zisul communism; extrem de mulți tineri nu știu să sărute mâna unei doamne sau cum să de-a mâna cu o persoană în mod politicos. Nu ne mai uităm în ochii partenerului de discuție cu deschiderea pe care o aveam.

2.  Am pierdut capacitatea de a avea dubii și am devenit prea creduli, poate din cauză că suntem prea dezinformați sau greșit informați. Avem certitudini, mulți dintre noi și credem că știm, ne-am creat o personalitate a binelui artificial.

3.  Am pierdut mulți dintre noi identitatea culturală și respectul față de cultura noastră și am îmbrățișat manelele țigănești și obiceiruile lor. Acești țigani ne-au complexat cu achizițiile lor mizerabile și i-am acceptat să se introducă peste tot, dar numai la școală nu am putut să îi convingem să meargă. Înainte de 1989 aceste tradiții țigănești și muzica lor vulgară erau izolate în comunitatea lor, care și ea arăta altfel, iar românii se respectau și erau priviți în occident și pretutindeni, cu alți ochi.

4.  Am pierdut moralul și ambiția săracului curat și inteligent în favoarea  banului, am pierdut dorința aceea de a fi mai buni, chiar și decât cei mai dotați occidentali, atât în școală cât și în sport, am împrumutat de la ei ceea ce a fost mai rău și am pierdut din simțul și știința competiției. Să ne amintim de întâlnirile sportive când aprindeam făclii pe stadioane și sărbătoream victoriile în fața unor adversari redutabili, iar pe panourile de pe marginea stadionului scria “au învins Dacii” (Victoria cu campioana mondială la fotbal din acea vreme, Italia, pe care am îngenuncheat-o la București), când plângeam văzând gimnastele noastre făcând legea în toate sălile de concurs din lume, dar și multe alte concursuri și olimpiade. Purtam steagul românesc în mâini și în suflet și nu ne îmbrobodeam cu basmale cu steagul american și nici nu ne îmbrăcam cu tricouri cu nume ale țărilor vestice. Aveam respect pentru ei și îi primeam cu pâine și sare, dar în competiții atitudinea era diferită, doream să îi învingem și o făceam. Nu trebuie să uităm olimpicii noștri care ne-au reprezentat la diverse olimpiade internaționale de matematică, fizică, chimie și multe altele, obținând succese care au făcut ca reprezentanți ai țărilor dezvoltate economic să pună capul în pământ. Vroiam să învingem și o făceam pe bani puțini și uneori deloc, credeam în noi și nu ne interesa cu cine intram în competiție. Din păcate, am adoptat stilul lor de viață occidental și privim competiția ca ceva trecător care va mai veni și fără importanță.

Ce am câștigat din acest proces de acceptare a capitalismului cu reguli impuse, nescrise și modificabile zilnic în interesul unor grupuri?

1.  Am câștigat că am luat contact direct prin vizite și schimburi de opinii cu o societate care are problemele ei și de la care din păcate am înțeles că trebuiesc luate întâi problemele, iar ei ni le-au transferat fără rușine.

2.  Ne-am bucurat că putem avea acces la bunuri la care nu ne puteam gândi și că putem munci pe bani adevărați fară să ne gândim cât muncim și dacă mai avem timp pentru noi și pentru familiile noastre.

Ne-am bucurat că putem apela la bănci pentru a primi credite pe care nu am înțeles prea bine că trebuiesc date înapoi în condiții dezavantajoase și variabile, am obținut cărți de credit care ne-au permis să cheltuim și să punem și mai mare presiune pe noi înșine și pe familiile noastre, în timp ce nimeni nu ne explică că ei încearcă să ne valorifice.

3.  Ne-am bucurat că putem cumpăra case uriașe cu multe camere, în multe dintre ele intrând o dată pe lună, dar plătind pentru ele și considerând că am realizat ceva, dar cu ce sacrificiu ?

4.  Am câștigat accesul la niște legislații care permit consumul de droguri și consideră ca legală prostituția, dar nu ne-am gândit că aceste “facilitați” sunt costisitoare, mai ales în condițiile unei crize profunde și ale unui sistem în care ciclicitatea crizelor oferă sincope financiare destul de dure.

intrebari: -

-Am dorit noi acest capitalism?

-Am dorit noi ca aceste “facilități”să creeze, prin consumul lor, din omul pe care îl intâlnim pe stradă, la piată, la birou sau în alte locuri, un criminal?

-Am dorit noi ca pe prima pagină a ziarelor de mare tiraj din țară să apară împărțirea zonelor de influență între găști țigănești în marile orașe și să ne ținem copiii în casă de frică?

-A pus acest capitalism pe fiecare om pe palierul social pe care îl merită, a dat el imaginea evoluției prin scara valorică creată sau a destabilizat și creat imaginea că evoluția va stagna candva?

-Cât și până unde ar putea să ne conducă acești bieți semi-analfabeți și să ne distragă atenția cu poveștile lor din Media?

-Pot apare asemenea specimene cu caracter mai mult decât îndoielnic, într-o societate socialistă bazată pe echitate și dreptate socială?

-Ce remarcă putem emite legat de sisteme politice, sociale și economice? -pentru că fără a avea cristalizat un potențial sistem favorabil României și pașii pentru crearea lui, este inutil să purtăm discuții sterile.

Este clar că așa zisul comunism cu regulile lui rigide create de regimul Ceaușescu, prin oamenii din jurul lui, își dorea crearea unei noi naturi umane ceea ce s-a dovedit utopic și s-a întâmplat inevitabilul, chiar dacă o serie de aspecte le regretăm acum și încă mai discutăm de generația care poate spune ”era mai bine” și întradevăr este bine că ea există și poate să ne ofere o alternativă, cel puțin teoretică, din care să alegem.

Capitalismul în schimb, pare că se dorește a fi în opoziție și că dorește binele oamenilor ce trăiesc în acest sistem, dar în realitate, aceia care îl proslăvesc studiază în cele mai mici amănunte natura umană și o speculează în interesul unui grup care acumuleaza averi incredibile, acest sistem speculează natura umană indiferent de palierul social, indiferent de consecințe și crează pârghiile pentru exploatarea individului și sfidarea lui din toate unghiurile. Capitalismul nu valorifică natura umană în direcția creerii bunăstării pentru popor, ci speculează natura umană în vederea obținerii de câștiguri enorme în favoarea lor, a celor care l-au promovat și celor care au înțeles, fără scrupule, cum trebuie să funcționeze un astfel de sistem, a celor care au caracterul adaptat lipsei de respect față de oameni și în respect față de bani și de crearea de imagine.

In anumite medii occidentale, unele dintre ele creatoare de imagine, românii sunt văzuți prin comentariile făcute, ca națiunea cu cel mai accentuat simț de autodistrugere, de răzbunare în defavoarea ei și de distrugere a tot ce este în jurul ei, fără a realiza că în tot ce există în România, este o parte din munca oamenilor, din efortul lor, iar pentru refacerea acestora va fi necesar ca ei, românii, să muncească și mai mult și să trăiască frustrări din ce în ce mai mari.

Paradoxul pe care îl trăim și despre care ne punem tot felul de întrebări, este cum de occidentul pare atât de pueril și pompează bani îndatorându-ne pe generații, într-un guvern incapabil și niște structuri de stat care de la început par a fi fără șansa de câștig, care par a fi pierderi indiscutabile. Acest paradox se risipește, când ne gândim la efectele pozitive pe care le au aceste împrumuturi, pe termen scurt sau lung, asupra acestor organizații financiare mondiale care ne dau bani, efecte de care ele beneficiază din plin.

Ceea ce este vizibil pentru noi toți, este faptul că Uniunea Europeană ne-a îndrumat către “cămătari” și anume FMI și Banca Mondială, într-un final în care și-a dat seama că la modul cum gândesc guvernanții și conducerile ministerelor, nu se poate ajunge la un nivel de eficientă, ci doar părem dornici de a fi valorificați, iar ei nu văd de ce nu ar face-o. Ne-au dat la cămătari pentru că ei ca "frați" nu ne puteau impune condițiile pe care ni le impuneau "cămătarii". Acest UE a încercat și încearcă să ne disciplineze prin FMI și se pare că va reuși cu așa niște incapabili la conducerea țării.  Ratații de guvernanți au acceptat spunând că este șansa noastră, adoptând unele programe economice și sociale impuse, de o stupiditate fără margini. Au acceptat să reducă personalul din structurile administrației (guvern), care este drept că reprezentau structuri greoaie și încărcate inutil uneori, dar nimeni nu a pus problema că acești oameni sunt fără șansă, ca și mulți alții, aceasta datorită faptului că segmentul privat al economiei nu are cum să absoarbă atâția oameni. Nimeni din guvernul măscăricilor nu a pus problema educației și construirii de școli, pentru că este evident pentru orice novice în studii economice, că nu se poate întrevede nici o șansă de a rambursa datoriile cu generații de analfabeți și cu o școala la 20 de comune și aceea vai de mama ei, cu copii care parcurg cu bicicleta mai mulți kilometri până la cea mai apropiată școală și cu profesori care trăiesc restrictiv economic de la un salariu la altul, sfidați fiind de nonvalori. Dacă în socialism țăranul putea să își trimită copilul la școală, chiar și Ceaușescu înțelegând necesitatea școlii, copilul de țăran putând parcurge toate treptele de învățământ și de cele mai multe ori devenind un specialist redutabil, acum acest țăran nu mai are, ca și alte categorii de oameni care muncesc, nici o șansă în a plăti un minim de confort pentru copilul lui cu scopul de a învăța. Ce motivație mai are el, ce simte el și toți cei care nu mai au nici o șansă pentru copiii lor, care nu au șansa să plătească nici măcar cărțile, nemaivorbind de alte cheltuieli generate de procesul de învățământ.

Ce au făcut guvernanții noștri în contact cu aceste instituții financiare mondiale pentru a restabili echilibrul financiar în țară și a îndrepta România pe un drum favorabil? S-au ploconit și s-au mulțumit că mai au ceva de furat iar o parte din bani să îi redirecționeze prin intermediul firmelor occidentale înapoi în țările de unde au venit sau în țările interesate ca România să împrumute, mai precis să facă jocul occidentului, iar în final omul de rând să trăiască complexul de inferioritate în fața unor agramați și nesimțiți și să plătească nota de plată.

Alternativa, la ceea ce se întâmplă acum în România, nu poate fi alta, în opinia mea, decât socialismul, care într-un fel sau altul a fost și este îmbrățișat, tacit, chiar de cea mai mare putere economică a lumii și anume SUA, prin Președintele Obama.

Președintele Obama știe și a trăit etapele când SUA a fost o țară cu un pronunțat caracter socialist, în care fiecare avea dreptul la sistemul de sănătate, la un sistem educațional nediscriminator, care a generat valori dintre oamenii săraci, fiecare putea munci în condiții de securitate socială, în care guvernul întindea mâna fiecărui cetățean, nu pentru a-i lua din buzunar, ci pentru a-l ajuta, el a trăit momentele când America era respectată și nu mai este, el a trăit momentele când cu mult mai puțini multimiliardari, țara aceea avea o imagine la care tânjeam cu toții și nu o mai are, a trăit momentul când statul mai conta în contact cu marile companii care acum fac legea și distrug structurile democrat alese ale statului, pentru că ele sunt statul, iar statul propriu-zis trebuie să le ceară lor aprobarea atunci când realizează programe guvernamentale îndreptate către sprijinul populației.