duminică, 18 decembrie 2016

Am comentat:



Mircea Ivanof: Sărăcia nu este o stare socială, ci o stare de spirit. De aceea este foarte greu să deservești oamenii săraci. Dă-le ceva gratuit, vor zice că e o capcană. Oferă-le idei cu investiții mici, vor zice că venitul e prea mic. Spune-le să investească într-o afacere mare, spun că nu au bani. Zi-le să încerce realizarea ideilor noi, spun că nu au experiență. Le spui despre businessul tradițional, zic că e prea greu de realizat. Spune-le că e un nou model de business, ei vor zice că e MLM.Spune-le să își gestioneze un magazin, vor zice că nu au libertate. Când le spui de afaceri noi, spun că e prea riscant. Ei fac ceva la fel, caută des pe google, ascultă de prietenii care sunt la fel de pesimiști, gândesc mai mult decât un profesor universitar și fac mai puțin ca un nevăzător.Doar întreabă-i ce pot să facă. Ei nu au răspuns. În loc inima să bată mai repede, mai bine mai repede să acționezi, în loc să te gândești la ceva, de ce să nu faci la ceea la ce te gândești? Oamenii săraci, sunt căzuți în sărăcie, pentru că toată viața lor au o singură activitate: Să aștepte. Ei bine, un om sărac este rezultatul cultivării nefericirii.
Nicolae Tudor: Daca toti oamenii ar primi venitul neconditionat de supravietuire, am certitudinea ca saracii de azi ar incepe sa prospere incercand toatele care, ziceti dv, ii sperie azi. Avand supravietuirea asigurata pot risca sa piarda, dar, atata timp cat de abia traiesti de azi pana maine, nu poti sa iti vinzi casa sa investesti in ceva, fiindca nu exista destula pricepere in afaceri si asta se soldeaza precis cu pierderea casei.

Mircea Ivanof: Cine să le-o asigure?

Nicolae Tudor: www.a-treia-cale.blogspot.com, cu ajutorul dv, desigur:)))

Mircea Ivanof: Eu? Nici dacă aș fi Dumnezeu în persoană nu as putea ajuta un om cu mentalitate de sărac.

Nicolae Tudor: inseamna ca evolutia dv spirituala este inca in proces de desavarsire. mai vorbim.

Mircea Ivanof: Dvs veniti cu platforma politică și va permiteți să evaluați spiritualitatea cuiva?!

Nicolae Tudor: da, fiindca vorbiti de Dumnezeu, care este si al meu. Nu sunt Dumnezeu, dar pot sa ajut un om cu mentalitatea de sarac. Pentru ca sunt sarac la randu-mi si il inteleg perfect.

Mircea Ivanof: Pai prin linkul care mi l-ati trimis nu demonstrați asta.

Nicolae Tudor: Acea platforma demonstreaza ca fiinta umana este inteleasa in intregul ei, iar dreptatea promisa este, in primul rand, pentru cei care sunt saraci. Dv ce ati inteles?

Mircea Ivanof: E ceva extrem de utopic. E adevărat când condamnă 2 sisteme, dar nu are nimic constructiv în ea.

Nicolae Tudor: Omul superior, de la un anumit nivel, incepe sa perceapa viata la nivel de nuante si se bate pentru ele. Sa intelegeti va dau un exemplu. comunismul angaja toata suflarea buna de munca, avea un echilibru intre salarii si preturi (nivel de trai) si oferea locuinte. Mai dorea ca cetatenii sa fie egali, ceea ce nemultumea oamenii destepti. Capitalismul considera prosti/sclavi pe cei care muncesc cu bratele si sar in sus ca doar ei sustin bugetul prin impozite. Eludeaza Statul prin munca la negru si alte evaziuni fiscale. A TREIA CALE spune asa: toata lumea va fi angajata iar cel care are libera initiativa se poate imbogati oricat, daca procedeaza cinstit. In cazul in care exista forta de munca disponibila, Statul creeaza societati economice si face concurenta privatului cu produse mai ieftine si forta de munca platita omeneste. Sesizati nuanta?

Mircea Ivanof: Da, sesizez diferenta. E o forma ideala de administrare. Insa capitalismul s-a upgradat, din nefericire, și a ajuns la un alt nivel, mult mai toxic: corporatismul. Țările nordice sunt administrate după a treia cale. Este relativ simplu de implementat în momentul când există colaborare.

Nicolae Tudor: In concluzie, deveniti membru in A TREIA CALE:)))

Mircea Ivanof: Da, rezonez cu aceste principii.

Catalin Dimofte: Un om cu mentalitatea de sarac oricât de multe bunuri materiale ii vei da, el tot sărac va fi Nicolae Tudor, politicienii promit ca dau si uneori dau si totusi problema sărăcia persistă. Oamenii întelepti, sau cu ceva cunoastere spirituală ii invata pe oameni sa-si asigure singuri cele necesare. De multe ori dând de pomana le facem un deserviciu acelor oameni, ei se opresc din cautat si uita cum se munceste. Este exemplificativ cazul animalelor sălbatice crescute in captivitate si hranite de oameni, cand ajung din nou in mediul natural mor de foame pentru ca au uitat cum sa si procure haina.

Nicolae Tudor: Venitul neconditionat de supravietuire nu i se da saracului, ci tuturor membrilor comunitatii. adica si dv. Si se da nu ca pe o pomana, ci ca pe un drept. Conducatorii, in vechime, mergeau la vanat pentru a hrani tot tribul. Deci, a fi conducator inseamna a avea preocuparera primordiala ca toti supusii sa supravietuiasca. Omul, prin munca, trebuie sa fie fericit, dar munca la stapani nu aduce fericirea. De aceea fiecare are dreptul sa traiasca asa cum doreste, asta inseamna ca poate pur si simplu sa stea sau sa creeze, daca fericirea nu o intelege prin acumulari materiale. Este o organizare divina aceasta, fiindca viata ne este daruita pentru a o trai. Iar supravietuirea nu trebuie sa vina neparat de la dv, cei care contribuiti cu bani la buget, ci din reducerea drastica a bugetarilor si prin redevente corespunzatoare obtinute de la cei care exploateaza resursele naturale ale tarii. Venitul neconditionat duce la disparitia saraciei si a exploatarii. In tarile arabe localnicii primesc, pentru titeiul din subsolul tarii, o renta viagera cu care pot trai.

Catalin Dimofte: Incurcati mult lucrurile. În societatea tribală rolurile erau impartirea, nu munceau doar vânătorii, ei aveau rolul de a vâna, altii gateau, unii produceau unelte. Li se dădea de pomana doar celor ce nu puteau munci. Daca esti politician, inseamna ca trăiesti ca un parazit pe banii săracilor, de ce nu iti vinzi tot sa dai săracilor?

Nicolae Tudor: Gresiti. Un lider este in fruntea oamenilor. ca ii punea pe toti la munca, este corect. Conducatoriui nostri au promis data trecuta 1 mil locuri de munca si avem someri cu duiumul. In conditiile robotizarii si industriei digitale, va fi tot mai greu sa se mentina si actualele locuri de munca. Problema este: ce se intampla cu fiinta umana, cine, daca nu liderul/conducatorul trebuie sa aiba grija de supravietuirea ei? Acum se aduc injurii de tot felul asistatilor social iar un partid in formare declama ca "supravietuirea nu este obligatorie”!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana