Radu
Craciun spune: „Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata,
mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai
tensionata. Iar tensiunile sunt manifeste pe multiple planuri: social, politic,
economic, geostrategic si nu numai. Placile tectonice ale societatii umane pe
care o stiam se misca incet, dar sigur, spre definirea unor noi realitati.
Comentarii pe aceste teme sunt nenumarate, dar, de multe ori, ele se marginesc
la analiza simptomelor si mai rar a cauzelor profunde care duc la evolutiile
surprinzatoare carora le suntem martori.
De-a lungul istoriei lumii capitaliste, cei doi factori de productie (Munca si Capitalul) s-au aflat intr-o lupta constanta, fiecare incercand sa previna acumularea unei puteri excesive de catre cealalta “parte”. In perioada postbelica, dezvoltarea unei clase de mijloc prospere in occident a fost in final masura echilibrului atins de raporturile de forte dintre cei doi factori de productie concurenti. Globalizarea a stricat insa aceste echilibru atins de societatile dezvoltate. Detinatorii de Capital financiar, foarte putini la nivelul populatiei globului, au fost principalii beneficiari ai mobilitatii Capitalului si, deci, ai globalizarii. In acelasi timp, accesul la pietele muncii din tarile emergente nu a facut decat sa creasca disparitatea dintre Capital si Munca. Minoritatea detinatoare a unei resurse rare, Capitalul, a capatat o putere de negociere din ce in ce mai mare in raport o resursa ieftina, gasita acum din belsug, Munca. Aceasta a facut ca termenii economici ai relatiei dintrei cei doi factori de productie sa se dezechilibreze in favoarea Capitalului. Consecinta logica, dovedita statistic, a fost cresterea polarizarii economice la nivel international intre cei care detineau Capitalul si cei care detineau Munca.
In aceste conditii, cei multi, detinatori ai Muncii, au apelat la singurul instrument care il aveau pentru a incerca rebalansarea echilibrului fata de cei putini, dar cu multi bani: sistemul democratic. Un sistem care da o importanta egala tuturor indivizilor, indiferent cat de bogati sau saraci sunt: fiecare are dreptul la un vot. Si masina de vot a celor multi a inceput sa lucreze, promovand acele forte politice cu agende populiste si anti-sistem, adica impotriva celor care au beneficiat de pe urma administrarii Capitalului. Reversarea procesului de globalizare pe care multi o doresc isi trage radacinile, de fapt, din dorinta de a restabili un echilibru intre Munca si Capital.
A patra revolutie industriala, revolutia digitala, va inlocui din ce in ce mai mult munca oamenilor cu activitatile robotizate. Astfel munca are toate sansele sa fie marginalizata in favoarea capitalului financiar, tehnologic, de inteligenta educata; impactul ar putea fi cresterea puterii de negociere a Capitalului in fata Muncii. In perspectiva, apare riscul crearii unor tensiuni semnificative si a unor miscari populare anticapital, iar solutia impusa de puterea votului popular nu va putea fi decat impozitarea suplimentara a capitalului. Romania are forta de munca, mai ales cu calificare medie si scazuta. Astfel de oameni vor avea din ce in ce mai putin de munca in viitor. Vizionarul antreprenor Elon Musk are propunerea de a se plati oamenii, inlocuiti fiind prin tehnologie, pentru a sta linistiti acasa si a nu face nimic.”
De-a lungul istoriei lumii capitaliste, cei doi factori de productie (Munca si Capitalul) s-au aflat intr-o lupta constanta, fiecare incercand sa previna acumularea unei puteri excesive de catre cealalta “parte”. In perioada postbelica, dezvoltarea unei clase de mijloc prospere in occident a fost in final masura echilibrului atins de raporturile de forte dintre cei doi factori de productie concurenti. Globalizarea a stricat insa aceste echilibru atins de societatile dezvoltate. Detinatorii de Capital financiar, foarte putini la nivelul populatiei globului, au fost principalii beneficiari ai mobilitatii Capitalului si, deci, ai globalizarii. In acelasi timp, accesul la pietele muncii din tarile emergente nu a facut decat sa creasca disparitatea dintre Capital si Munca. Minoritatea detinatoare a unei resurse rare, Capitalul, a capatat o putere de negociere din ce in ce mai mare in raport o resursa ieftina, gasita acum din belsug, Munca. Aceasta a facut ca termenii economici ai relatiei dintrei cei doi factori de productie sa se dezechilibreze in favoarea Capitalului. Consecinta logica, dovedita statistic, a fost cresterea polarizarii economice la nivel international intre cei care detineau Capitalul si cei care detineau Munca.
In aceste conditii, cei multi, detinatori ai Muncii, au apelat la singurul instrument care il aveau pentru a incerca rebalansarea echilibrului fata de cei putini, dar cu multi bani: sistemul democratic. Un sistem care da o importanta egala tuturor indivizilor, indiferent cat de bogati sau saraci sunt: fiecare are dreptul la un vot. Si masina de vot a celor multi a inceput sa lucreze, promovand acele forte politice cu agende populiste si anti-sistem, adica impotriva celor care au beneficiat de pe urma administrarii Capitalului. Reversarea procesului de globalizare pe care multi o doresc isi trage radacinile, de fapt, din dorinta de a restabili un echilibru intre Munca si Capital.
A patra revolutie industriala, revolutia digitala, va inlocui din ce in ce mai mult munca oamenilor cu activitatile robotizate. Astfel munca are toate sansele sa fie marginalizata in favoarea capitalului financiar, tehnologic, de inteligenta educata; impactul ar putea fi cresterea puterii de negociere a Capitalului in fata Muncii. In perspectiva, apare riscul crearii unor tensiuni semnificative si a unor miscari populare anticapital, iar solutia impusa de puterea votului popular nu va putea fi decat impozitarea suplimentara a capitalului. Romania are forta de munca, mai ales cu calificare medie si scazuta. Astfel de oameni vor avea din ce in ce mai putin de munca in viitor. Vizionarul antreprenor Elon Musk are propunerea de a se plati oamenii, inlocuiti fiind prin tehnologie, pentru a sta linistiti acasa si a nu face nimic.”
A
TREIA CALE considera ca acordarea VENITULUI NECONDITIONAT DE SUPRAVIETUIRE este
o masura minima si necesara de protectie sociala. Trebuie sa se implementeze
cat mai rapid acest deziderat.
A
TREIA CALE va asteapta in randurile ei, sa devenim o masa compacta, care sa
aiba forta sa impuna, democratic, acest drept uman. Cu cat mai repede
constientizati aceasta DIVINA realitate, cu atat mai curand, fiinta umana se va elibera din saracie si sclavie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana