Goi-puşcă şi cu mâinile amputate. Aşa va trebui să ne plătim împrumuturile!

autor: Ion SCUTARU 

“- Să presupunem că sunteţi un cap de familie. Să admitem că sunteţi şomer şi că vi se rupe în paişpe de orice slujbă pe care v-aţi putea-o lua ca să marcaţi banul cel aducător de-ale gurii şi plătitor de alte marafeturi precum impozite şi taxe, chirie dacă e cazul, utilităţi, haine, cărţi, ieşiri în oraş, spectacole de teatru… Ei, dar m-am dus prea departe, scuzaţi… Să zicem, de dragul discuţiei, că cineva vă tot împrumută, cu dobândă rezonabilă şi chiar cu o perioadă de graţie destul de mare. Se termină banii? Luăm alţii cu împrumut, bineînţeles. Şi, azi aşa, mâine aşa, devine obişnuinţă. Şi chiar trăiţi pe picior mare, căci aveţi de unde, nu-i aşa?

Banul vine ca pe tobogan, n-aveţi griji şi nici nevoi, deşi ştiţi foarte bine că la un moment dat va veni o scadenţă şi va trebui să începeţi să plătiţi. Dar nu vă interesează, să aveţi de unde. Nici nu vă pasă că, pe lângă ratele pe care va trebui să le plătiţi, va trebui să vă puteţi întreţine şi că nu vă veţi mai putea împrumuta.
Cu oarece vreme înainte de a veni scadenţa, îi trimiteţi pe ăi mici la cerşit sau la munci mai puţin intense şi prost plătite, pe măsura lor. Pentru că nu sunt bine organizaţi, ei se întorc mai mult cu mâinile goale, zilnic. Rar de tot aduc oarece sume mai răsărite. Dar tot nu vreţi să vă puneţi pe treabă. Continuaţi cu acelaşi stil de viaţă.
Şi vine scadenţa. Şi începeţi plăţile. Din ce? Păi, din bani împrumutaţi de prin alte părţi, că doar n-aveţi venituri care să poată susţine traiul şi plata datoriilor. Din împrumuturi mai consistente, ca să puteţi şi plăti ratele la datoriile iniţiale, dar să şi mâncaţi şi să cheltuiţi la fel ca înainte.
Apoi începeţi să nu mai faceţi faţă. Nu vă mai dă nimeni un leu, aşa că traiul bun s-a terminat brusc. Creditorii vă bat zilnic la uşă, ameninţându-vă că vă scot în drum dacă nu le daţi banii. Şi, în final, acest lucru chiar se întâmplă, căci aceştia vin cu executorul judecătoresc şi cu poliţia.
Casa şi bunurile vă sunt vândute pe te miri ce, pentru colectarea cât mai grabnică a sumelor ce trebuie să stingă datoriile. Rămâneţi în drum, gol puşcă, la fel şi consoarta şi cu cei mici, care plâng de mama focului. Îi priviţi tâmp şi le spuneţi că aşa-i viaţa, că v-aţi străduit şi că n-a ieşit nimic. Îi sfătuiţi să încerce să se descurce singuri, poate vor avea mai mult noroc.
Zdruncinaţi de ce vi se întâmplă şi hăituiţi de frumoasele amintiri ale traiului fără griji, cu toţii sunteţi murdari, bolnavi, nişte triste arătări…
Cum putem califica un astfel de om? E un cretin? Poate. Un neisprăvit? Nu neapărat. Un iresponsabil? Da. Un om bolnav la cap? Cel mai probabil! Nu cred că, în vremurile acestea, cineva sănătos la mansardă poate face aşa ceva familiei lui. Trebuie să fii serios afectat la organul gândirii, e necesar ca simţul realităţii să-ţi fie pur şi simplu ca şi inexistent ca să poţi fi în stare de asemenea evoluţii.
Atenţie! Cele de mai sus nu sunt inspirate din Tess D’Uberville, nici din Oliver Twist. E realitatea care ne face cu ochiul!
E ceea ce ne coc guvernele postdecembriste nouă, românilor, de mai bine de douăzeci de ani.
Poate nu ştiaţi, dar anul acesta România va avea de plătit o rată de 14 miliarde de euro, din care nu mai puţin de 2 miliarde reprezintă doar comisioane şi dobânzi.
Ei bine, drăgălăşenia cea mai mare e faptul că nu putem plăti aceste sume, numai din bugetul de stat. De altfel, bugetul naţional pe 2012 nu include plata acestei rate a datoriei publice, cel puţin nu în totalitate.
Datoria României se apropie de 40% din produsul intern brut, fiind acum de trei ori mai mare decât cea din 2008, adică 193,25 miliarde de lei. Datoria a crescut şi va continua să crească pentru că statul nu poate produce venituri pe măsura cheltuielilor şi – cum altfel? – nici nu catadicseşte să reducă cheltuielile.
Ba încă, an electoral fiind, guvernanţii mai promit şi reîntregirea salariilor bugetarilor! Pentru anul acesta, analiştii economici estimează că ţara va trebui să se împrumute suplimentar cu încă 16 miliarde de euro, din care 13,3 miliarde reprezintă rostogolirea datoriilor preexistente. Statistici şi fapte. Concrete!
De fapt, crima săvârşită de guvernanţii cei ca loviţi de dambla în aceste două decenii şi ceva e cu mult mai gravă. Nu numai că acum nu au cum să plătească, dar au adus ţara în situaţia în care să nu mai poată obţine singură aceste sume.
Pentru că industria pe care ne-a lăsat-o Ceauşescu, bună, rea, aşa cum era ea, a fost făcută praf şi pulbere sub bagheta malefică a acestei adunături de ciocoi. Aici trebuie să-i mulţumim în special “deschizătorului de drumuri”, întâiul premier de după 1989, fiul cominternistului evreu Ernő Neuländer, transformat în Walter Roman.
Pentru că Petre Roman este cel care a creat, numai prin sintagma “industria României este un morman de fiare vechi”, premisele distrugerii unui număr înspăimântător de mare de întreprinderi, cu devalizarea mijloacelor de producţie şi a averilor acestora. Numai nişte bolnavi mintal pot fi atât de iresponsabili şi de nepăsători.
Cât despre iresponsabilitatea celor ce ne guvernează, ea este nu numai pur descriptivă, dar şi legală – a se vedea imunităţile acestor netrebnici.

Mă întreb, pentru ce ai nevoie de imunitate în faţa legii, dacă te ştii un individ onest şi bine pregătit? A, nu te ştii astfel? Atunci pentru ce te-ai cocoţat într-o astfel de funcţie?

Cine e responsabil pentru ascensiunea ta într-o astfel de zonă în care, altfel, ar trebui să urce numai cei mai buni dintre cei mai buni? Chiar nimeni să nu răspundă de ceea ce ni se întâmplă?
Statul, a cărui funcţionare trebuie să conducă la o conjugare a eforturilor unei naţiuni, nu mai e ce ar trebui să fie. Din nefericire, el tinde să devină exact opusul celui ce-a fost. Mecanismele sale zac răşchirate ca nişte membre inutile, de la care nu mai sosesc decât impulsuri senzitive către un creier bolnav. Triumful răului pare a fi complet, din nefericire. El va duce la rezultate comparabile, păstrând proporţiile, cu cel descris în povestea familiei nevolnice. E bine să vă ţineţi mâinile pavăză: nebunii încep deja să ne dea cu bâta-n cap.”

http://www.financiarul.ro/2012/03/14/goi-pusca-si-cu-mainile-amputate-asa-va-trebui-sa-ne-platim-imprumuturile/