sâmbătă, 21 iulie 2012

justitia ca o arma.


Pentru a intelege ofer un caz banal: mergem la un local, comandam o friptura si ni se pare ca suntem inselati la gramaj. Toti romanii inseala la gramaj. Daca te scandalizezi, in cel mai bun caz ti se cer scuze sau ti se schimba marfa. In general nu esti luat in seama, ti se rade in nas sau ti se ia marfa, dupa care nu mai esti servit sau esti chiar gonit din incinta. Sefului locatiei putin ii pasa,  daca are curajul sa ti se arate, balbaie vorbe cum ca toti fac asa, si… ce inseamna 10-20 de grame? sa mergem la alt sef etc.
Daca justitia functioneaza, ca in viziunea mea, ar insemna ca eu, consumatorul, sa pot apela la justitie, fara sa ma cert cu cineva. Procurorul il cheama pe vinovat, judeca pe loc sau in instanta nedreptatea comisa, iar vinovatul, in loc de cateva scuze plus corectarea greselii, urmand a-si continua obiceiul cu alte mii de persoane, va plati cheltuielile justitiei.
Platitorul de taxe are dreptul sa fie aparat. Cel vinovat va plati tot, pentru ca a facut rau cuiva si niste oameni au trebuit sa cerceteze si sa indrepte ce a stricat el. Plata inseamna nu returnarea a 20 g adaugate la cantar sau 100 de lei furati, ci si timpul pierdut de raclamant sa-si recupereze suta de lei,  plus cheltuielile facute cu hartiile si transportul, plus cheltuielile institutiei care plateste avocati, procurori, judecatori, paznici, grefieri etc., plus cheltuielile cu intretinerea cladirii justitiei, a amortizarii aparaturii necesare, a deplasarilor. Toata activitatea se simplifica, asadar, la  o oglinda cu sumele calculate in minute/ore /zile/luni lucrate. Cat costa 1 minut? 1.000.000 lei, poate! In acest caz, cel care a furat 100 lei, daca va fi gasit vinovat, va trebui sa dea inapoi suta, sa suporte cheltuielile facute de pagubit si de justitie pentru infaptuirea actului de justitie, plus executarea une pedeapse cu inchisoarea. Daca vrea sa nu faca inchisoare, discutabila problema, ar putea plati de 1000  ori cheltuielile/zi facute de penitenciare pentru un om privat de libertate.
Statul are obligatie sa apere gratuit cetateanul, fiindca plateste taxe. De aceea Procurorul are obligatia sa-l apere pe oricine a suferit o dauna, daca se plange acestuia. El este primul care afla despre ce este vorba si trebuie sa dea satisfactie printr-o rezolutie de incepere a apararii. El pentru aceasta este acolo si il platim. Reclamantul nu trebuie sa angajeze avocat, il apara statul, doar cel parat are nevoie de avocati, sa-l apere pentru ca va el va plati bani grei in final. Iar daca va pierde procurorul (din incompetenta sau vicii de procedura) el si echipa sa vor plati toate cheltuielile statului si va despagubi reclamantul pentru timpul consumat plus cheltuielile.
Se poate ca procurorul sa nu vrea sau sa nu poata apera cetateanul, in acest caz cel pagubit are dreptul la un for neutru, imediat superior, format prin tragere la sorti, din cetateni. Acestia vor decide daca reclamatia sa are sau nu are temei. Daca da, procesul il va prelua obligatoriu alt procuror iar pagubele vor fi suportate de primul procuror in solidar cu vinovatul, daca reclamantului i se va face dreptate.
Dar mai trebuie infiintat un tribunal international, profesionist si neutru, pentru situatia cand intreaga justitie a tarii se apara, ocult sau politic, nefacandu-i dreptate platitorului de taxe. Daca institutia internationala considera ca reclamantul care o apeleaza a suferit o dauna pentru care merita aparat, dreptatea i se va face de aceasta, iar cheltuielile vor fi suportate de procurorii din sistem implicati, din banii lor si nu ai statului.
Apare insa problema: vom mai avea procurori? Acestia vor fi atrasi prin retribuirea cu un salariu egal cu al sefului statului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana