Haiducul, tâlharul, nevasta boierului şi cozile de topor

autor: Marian Tudorel Lazar
Cu toţii ne-am săturat de austeritate şi, vrăjiţi de sloganele populiste ale USL-ului, ne-am fi aşteptat ca, odată ajuns la guvernare, d-l Ponta să ne dea gata cu strategiile sale, anunţate cu surle şi trâmbiţe. Chiar şi simpatizanţii PDL sperau că o curea ceva mai puţin strânsă va aduce o oază de bucurie peste nisipul crizei. Iată însă că cei doi haiduci, ajunşi în casa boierului, în loc să încarce desagii cu grâu şi să-i împartă la săraci, ca nişte tâlhari veritabili şi-au oprit ochii pofticioşi asupra nevestei boierului şi acolo au rămas cu ei. Toată energia premierului, în loc să fie îndreptată, aşa cum era şi firesc, asupra politicii interne şi strategiilor de redresare economică, s-a focalizat, într-un mod extrem de evident, asupra politicii externe a României, atribuţie exclusivă a şefului statului. Nu contează scandalul politic declanşat şi efectele sale pentru România, nu contează imaginea puternic negativă ce a răzbătut peste hotare, nu contează că astfel a scos de la naftalină toţi susţinătorii lui Băsescu şi i-a făcut, fără voia lor, iarăşi pedelişti. De ce vrea premierul şi mai ales USL-ul să preia frânele ţării? Păi, de ce te-ai urca pe un cal, decât ca să tragi de hăţuri şi de ce ai trage de hăţuri, dacă nu ţi-ar displace direcţia de mers? Dar încotro merge "calul" România şi ce nu-i place premierului la direcţia asta? Să vedem: după ce zeci de ani a fost satelit al URSS-ului şi al polului comunist, România face parte azi dintr-un nou pol al puterii, care este Uniunea Europeană. Pol tampon între comunişti, care au murit dar n-au murit încă, şi între americani, care sunt cu noi dar sunt şi împotriva noastră. Câinii, când atacă un cal, nu-i sar la burtă ci îl muşcă de picioare. Nu pentru că-s picioare, ci pentru că-s la periferie. Iar noi suntem la periferia UE. Comuniştii şi-au înfipt colţii în noi şi nu ne-au dat drumul niciodată. Au obosit, au slăbit tot mai mult strânsoarea şi acum simt că suntem gată să scăpăm definitiv din gura lor. Este normal să-şi încleşteze fălcile şi să ne scuture cât de tare pot, chiar cu riscul de a-şi rupe colţii.
Iar colţii lor sunt tocmai cei doi haiduci ai noştri, care se pare că nu-i urau pe boierii autohtoni şi iubeau poporul ci, pur şi simplu, erau în slujba altor boieri. Sau poate nu sunt în slujba nimănui, ci doar a lor înşile şi urăsc UE-ul. Iar semnale ar fi, că nu o singură dată au dat bip-uri că aşa este. Şi de ce să nu recunoaştem că-i un lucru frumos să militezi pentru independenţa ţării faţă de orice fel de structuri, inclusiv a UE-ului, numai că toată lumea cu scaun la cap ştie că o ţară nu se poate izola de comunitatea internaţională decât dacă vrea să resimtă iară beneficiile epocii de piatră, ale evului mediu sau, poate, ale... epocii de aur. Deci, izolarea ţării nu ar însemna nicidecum independenţă, ci doar schimbarea stăpânului. Iar stăpânul din est l-am mai avut şi ştim toţi ce gust are knut-ul lui. Cât priveşte pe americani, nu ştiu dacă i-aş vrea ca stăpâni, dar acest lucru nu se poate decât peste cadavrul UE. Iar dacă UE moare, americanii iară vor rămâne fără tampon între ei şi ursul siberian şi nu cred că vor aceasta. Deci, cel mai bine este ca lumea să rămână cu trei poli, ca acum, iar inevitabilele hârjoneli dintre fiarele supreme ale lumii să se resimtă tot pe la periferii, adică pe la noi. Ceea ce înseamnă că nu vom fi scutiţi niciodată de noi cutremure politice. Şi ceea ce înseamnă că se vor mai ridica din rândul românilor cozi de topor. Amu, încă mai sunt unii care stau în dubii şi le confundă cu cozile de trandafiri dar, mai târziu, le vom găsi toate caracteristicile în cărţile de istorie şi mai ales în cele de isterie a istoriei, în listele ruşinii, şi nimeni nu se va mai îndoi cu cine are de-a face. Până atunci însă, să ne bucurăm cu toţii de bal şi de iarmaroc, atenţie la buzunare şi să nu uităm că cei mai mari hoţi nu sunt cei care mişună printre noi, ci cei care au organizat iarmarocul.