marți, 24 iulie 2012

Stat social


autor:
 ioan peia


Ticăloşi nenorociţi!
Vă gîndiţi numai la viaţa voastră, la burta voastră, la fericirea voastră!
Pentru voi, restul celor neincluşi în cluburile voastre exclusiviste nu sunt decît nişte gîze care trebuie măturate de pe faţa pămîntului.

Au fost folosiţi, terfeliţi, batjocoriţi, trăind cu nimica toată, cît au fost în puteri, pînă li s-a scurs şi ultima fărîmă de energie din ei?
Ba, mai mult, au plătit în tot acest timp, pe lîngă atîtea altele, pentru a obţine dreptul de a-şi odihni, măcar la bătrîneţe, oasele bătucite de muncă?
No, ziceţi voi!
Au trăit destul, out!
Nu suntem stat social!

Au rămas fără slujbe, complet lipsiţi de posibilitatea de a-şi cîştiga existenţa, pentru că voi aţi făcut praf economia, tîrînd-o ca pe-un cal mort în mişculaţiile voastre mafiote?
Ba, mai mult, tăindu-le din amărîtele alea de ajutoare de şomaj – care sunt zvîrlite în scîrbă, prin ghişeele funcţionarilor – i-aţi aruncat în cea mai neagră disperare, în imposibilitatea de a le asigura copiilor o bucată de pîine.
Ei şi, ziceţi voi!
Nu facem pomeni, out!
Nu suntem stat social!

Unii dintre ei şi-au luat lumea-n cap, pe la baroşii şi merkălii voştri, să le culeagă căpşunile şi să le spele la cur pensionarii lor, repauzaţi întru aşteptarea sfîrşitului? Pensionari pe care ei îi respectă cum se cuvine, că-s ai lor, şi care, după ce s-au excursionat prin toată lumea – că au pensii suficient de consistente cît să înconjoare de en ori pămîntul – s-au strîns într-un fotoliu cu rotile.
Nu, nu e „scaunul electric” adus unui olog de către inteligenta lu tata. Aşa, - de frumuseţea gestului electoral, că a avut de la cine să-nveţe falsele compasiuni!

Şi cine să-i curăţească la zonele intime pe pesionarii lor? Românaşii noştri, aduşi în stare de dependenţă absolută de către manevrele financiare ale baroşilor, merkălilor, brendănburgilor şi altor burgi demiurgi!
Şi-au lăsat copiii pe la bunici, unchi şi mătuşe, în voia sorţii, pentru un pumn de parale aruncate în silă. Copii care se usucă de dorul părinţilor şi părinţi cărora li se rupe inima de copiii rămaşi departe...
Ba. Mai mult, să afle că cine ştie ce nenorociri s-au întîmplat cu ei, părăsiţi şi singuri, fără mamă, fără tată, adică orfani care s-au sfîrşit în singurătate şi lacrimi. Căci, din păcate, lacrimile dragostei de mamă şi de tată nu pot fi compensate cu bănuţii cîştigaţi în umilinţa supunerii.
Ce-aţi zis voi?
Ducă-se, out!
Nu suntem stat social!

Aţi numărat spitalele şi paturile, pe care nici duşmanilor să nu le doreşti a se caza, le-aţi numărat cu zel şi aţi găsit că-s multe, prea multe. Şi-s, deasemena, prea mulţi ăi care se-ntorc de la groapă. Ce-nseamnă asta? Cum vă mai faceţi planul la decese, la diminuarea naturală a ălora care-s în plus, căci nu mai au nicio utilitate? Doar cheltuială inutilă cu ei:
- cheltuială cu doctorii meniţi a-i vindeca de suferinţe. Pentru ce să-i mai plătiţi, în loc să mpuşcaţi doi iepuri dintr-un foc: nu mai cheltuim nici cu ei, nici nu vă mai risipiţi preţioasele şi adulmecatele fonduri cu bolnăvicioşii! Fonduri strînse tot de la ei, pentru clipele de nenorocire.
- medicamente compensate? Eteee, na! Nici compensate, nici ne. Să bea cucută!
Voi n-aveţi nevoie de sănătatea din România. Voi plecaţi în turism sanitar. Pe la viane şi parisuri!
Şi ce-aţi zis voi?
Ducă-se doftorii la rafinaţi, să-i îngrijească, moară ăştia necivilizaţi!
Cu cît mai repede, cu atît mai bine!
Ne vom îndeplini cincinalul la cadavre în juma de timp.
Nu suntem stat social!

Aţi redus, pînă la ridicol, ajutorul acordat mămicilor cu copii mititei.
Ce-aţi zis voi?
Să plodească-n altă parte!...
Şi-aşa suntem prea mulţi!
Aţi eliminat ajutoarele destinate celor ce au avut ghinionul unui handicap, lăsîndu-i fără însoţitori.
Ce-aţi zis voi?
Spartanii îi aruncau pe neputincioşi de pe stînci.
Să zică mersi că nu facem şi noi la fel!
Nu suntem stat social!

Aţi strîns, şi aţi strîns şi aţi strîns, cît a încăput în buzunarele voastre lungi şi largi, şi chiar ceva pe deasupra, trîntindu-vă viloaie de neam prost, unde v-a pohtit sufleţelul, aici şi aiurea, prin locaţii de lux, pe unde v-aţi petrecut concedii de lux, călărind maşini de lux.
Ba, mai mult, v-aţi trimis progeniturile la universităţi de lux, să fie învăţaţi, să ştie a domina „prostimea”, ca şi voi.
V-aţi pus la punct, în secret, o reţea super/eficientă de trepăduşi, de agenţi de influenţă, reţea care funcţionează sub aparenţe de corespondenţi de presă, ziarişti acoperiţi, mişculînd prin cine ştie ce asociaţii româno-americano-europeano-marţiene – că şi pe-acolo e posibil să fi ajuns! – de consuli şi ambasadori, de mîncători şi lătrători, de dracu mai ştie ce, toţi funcţionînd în regim de stare de necesitate!
Ce-aţi zis voi?
Numai aşa putem să le ţinem piciorul pe grumaz fraierilor.
Numai aşa îi dominăm.
Nu suntem stat social!
Suntem unul dictatorial.
Da’ mai cu ştaif, mai pe sub masă.


Acuş, ce să mai zicem?
Am mai auzit şi noi de la ăi bătrîni că oricîte proptele ai pune la o casă găurită de guzgani, ea tot se surpă pînă la urmă.
Ei, aşteptăm ca să se-mplinească vorba asta peste cîteva zile.
Cînd o să vă spunem şi noi:
„Nu suntem stat social!
Pentru voi!
Decît pe undeva, prin părţile mai zăbrelite ale ţării ăsteia.
Anume, pe unde vi se vor pune la dispoziţie, ca unor indivizi respectabili, toate condiţiile pentru a vă duce un trai liniştit.
Cu toate că nu suntem un stat social!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana