by Aurel Brumă
Sunt, Doamne, singur între milioane
de părţi ce îşi refuză-un trup.
Destinele, pe zilele cămile
Se-ntind, se subţiază şi se rup.
Sunt, Doamne, prea bătrân să mint lumina
abia clipind pe poliţa de sus.
Mă rog să nu se verse-n întuneric
şi să mi-l ia din suflet pe Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana