miercuri, 28 septembrie 2011

CERSETORIA



Cersetoria incepe cu "te rog". Initial este o forma de supunere ("te rog sa ma lasi la joaca!)", apoi o cale de comunicare ("te rog sa ma asculti!)" sau bun simt (Te rog: intinde-mi mana, da-mi un sarut, iubeste-ma). In cazuri de vinovatie extrema, devine implorare: "Nu ma ucide!".
Cu "te rog" suntem educati sa cerem dreptatea. Cei puternici au pretentia, prin adresaminte, sa fie rugati sa dea ce ni se cuvine, si tot ei dispun daca suferi ori mori, interzicand dreptul de a rosti "te rog".
In fata omului, terog-ul devine, prin repetitie, tot mai taios si vindicativ. Doar cand ne rugam lui Dumnezeu devine rugaciune, si-atunci ne predam singurei puteri in care credem, acceptand voia Sa. Si, nu de putine ori, neprimind raspuns credem ca nu meritam, ca mai avem inca incercari de trecut. Atunci taci, n-are rost sa te mai rogi, si-ti primesti destinul in fata, astepti raul, il induri.
Sunt oameni care suporta greutatile in tacere, multora li se pare sub demnitatea umana sa ceri, cu atat mai mult sa intinzi mana. Zaharia Stancu il are pe Darie (sper sa nu-i gresesc numele, ca au trecut 30 de ani de cand am citit "Padurea nebuna") care adoarme pe trotuar, din cauza oboselii si arsitei si, cand se trezeste, in palaria sa, asezata inconstient cu intrandul la vedere, gaseste un pumn de banuti pusi acolo de trecatori, iar el ii da apoi unui cersetor adevarat. Strainii se plang intotdeauna ca zonele turistice sunt intesate de copii care te alearga sa le dai bani. Regii obisnuiau sa-si arate marinimia aruncand bani de la balcon, Becali este astazi pandit pentru generozitatea sa. Iar atunci cand murim, dupa oprirea din raspantii, un apropiat arunca bani peste umar. A da bani si a primi bani este asadar un fenomen care face parte din memoria umanitatii. Este insa drept ca s-a facut o profesie din cersit iar prezenta foarte mare a cersetorilor exact in zonele mai civilizate produc un disconfort sufletesc, nu numai de imagine. Daca nu ne-ar agresa cu ingaimarile melodice, cu trasul de maneca, daca nu ne-ar bloca drumul si nu ar insecuriza spatile publice, am trece cu vederea, am zice ca cersetorii fac parte din peisaj, asta e, vina este numai a edililor ca au impins oamenii la cersit. Cu cat saracia este mai mare, cu atat scade speranta unei vieti normale si omenii se rup de la frageda varsta de trendul integrarii spre civilizatie. Mai grav, sunt rapiti, si asta este crima. Au ajuns sa ceara oameni sanatosi si spun in fata fie ca sunt romani si n-au nici o sansa, fie pretind ca ar munci, dar n-au unde. Bineinteles ca unii mai duri i-ar vrea inrolati imediat pe vidanje sau la spart pietre cu barosul. Omul care cerseste isi face insa un bioritm incat strada si mediul infam ii devin prietenoase si se adapteaza acolo cautand si obtinand o fericire animalica punand astfel sub semnul intrebarii scopul inalt al vietii. Un cantec la moda radiografiaza romantic: "Cu ce m-am ales in viata? Cu ce-am baut, cu ce-am mancat si cu ce am strans in brate!" Adevar care nu este respins nici de elite sau imbogatitii lumii, fiind multe intelepciuni care atrag atentia ca nu luam nimic cu noi dupa moarte, iar dupa 7 ani nu stim daca oasele apartin imparatului sau soldatului. Ar trebui numai ca, pentru echilibrul resurselor, fiecare sa acumuleze nu mai mult decat cat poate consuma, sa lase macar mancarea sa fie indestulatoare pentru orice fiinta umana. Ne incapatanam insa sa nu, ba chiar vrem sa interzicem cersitul, gest ce ascunde dorinta inumana ca oamenii saraci sa devina nevazuti, chiar sa moara. La farmacie sau la casieriile mallurilor este intotdeauna un copil care-ti cere maruntisul. Tot astfel prin bodegi si la ghiseul chioscurilor cu mancaruri mirositoare. S-au identificat zonele cu vad: garile, targurile, praznicile bisericesti sunt cucerite prin violenta. Si pentru ce? Pentru cativa banuti aruncati, aia dupa care nu te mai apleci daca-i scapi dn mana, dar care pot ajuta sa supravietuiasca un un suflet care ne este ruda prin apatenenta la specie.
Daca am avea o cantina mare si am oferi o masa gratuita oricui o cere, cum se-ntampla la manastirea Putna, am face un prim pas de stopare a acestei risipiri fara rost a energiilor si ar exista speranta canalizarii acestora intr-o directie opusa animaliciei. Cersetorii ar putea fi rugati sa ajute la estetica locurilor, poate unii ar incepe sa-si inteleaga rostul vietii, ar incepe sa traiasca cu sens. Daca le-am da cate un copac in primire si le-am cere sa-l infrumuseteze, n-ar fi exclus sa vedem foarte repede cum arborii cresc altfel, cu arta chiar. Stiu, veti spune ca trebuie bani si nu sunt. Eu cred ca bani prea multi cheltuim pe inifinite lucruri inutile, din dorinta de a ajunge tarile civilizatie din urma, ceea ce este posibil cand se vor ajunge rotile de la caruta.
Si totusi, se poate face ordine in cersetorie? Am vorbit cu unul si era foarte fericit fiindca cel la care lucra ii oferea masa calda, adapost si rufe curate. Cartile, filmele englezesti sau din tari cu pretentii azi de noblete - sunt pline de vagabonzi care racolau copii ajunsi pe strada si-i initiau in excrocherii.
Un sistem bun presupune inainte de orice o evidenta stricta a tuturor manifestarilor umane din comunitate. Nu exista scuza, daca cel care angajeaza cersetori nu a fost inregimentat ca angajator, cu registru unic de incasari, cu taxe pentru sanatate si pensie pentru sarmanii din subordine, profit statului, plus amenzi uriase in cazul necorectitudinilor cat de mici.
Nu de putine ori politaii, care merg la brat ca adevarati indragostiti, se leaga de cersetorii cuminti, tacuti, cu privirile plecate, si-i gonesc sau ii amendeaza, iar trecatorii ii apostrofeaza ca si-au facut datoria unde au gasit terenul slab.
Cred ca cersetorii au dreptul sa cerseasca, dar s-o faca doar in incinta bisericilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana