ALIANTA PENTRU ELIBERAREA ROMANIEI

M-am inscris pe acest grup de pe fb si am raspuns astfel la 6 intrebari solicitate:

1 Cine sint liderii lor si ce forte au grupurile respective
2 Ce obiective prioritare urmaresc si cu ce mijloace
3 Ce propuneri fac, pentru numitorul comun
4 Cu ce oferte si nevoi de sprijin vin
5 Ce obstacole impiedica cresterea grupului lor si asocierea tuturor fortelor
6 Ce observatii au privind strategia de asociere, inclusiv in viitoarele alegeri


Ma numesc Nicolae Tudor si sunt initiatorul miscarii politice "A TREIA CALE", un concept nou, daca trecem de superficialitatea abordarilor diferitelor medii intelectuale sau politice. Este vorba de o miscare ce se opune comunismului si capitalismului, dar preia de la cele 2 sisteme tot ce au bun. Adica refuza centralizarea si dictatura comunismului, dar vrea asigurarea supravietuirii fiecarii membru al comunitatii si sansele oferite de libertate pentru a se afirma material si spiritual. Este de acord cu libera initiativa a capitalismului cand, un om care munceste mai mult, studiaza, se organizeaza, nu risipeste ce are, sa aiba oricat, daca imbogatirea s-a facut cinstit. Dar este impotriva capitalismului atata timp cat reprezentantii sai nu inteleg ca au si obligatii fata de comunitate. Prima obligatie este sa faca tot posibilul sa ofere un loc de munca ultimului membru al comunitatii apt de munca sau sa renunte la mare parte din profitul obtinut pentru ca saracii sa supravietuisca decent (daca nu sunt capabili sa munceasca  performant incat sa le genereze profit). De aceea, "a treia cale" intelege, ca o normalitate, ca persoanele care angajeaza nu au drept total de proprietate asupra spatiului de productie incat accesul sa fie permis doar cu mandat de la autoritatea corupta, ci afacerea este publica incat presa si oricine sa poata verifica modul cum este folosita forta umana de munca si corectitudinea initiativei economice. Iar daca se aduc argumente/dovezi ale necinstei, sa se retraga dreptul de a activa si sa se confiste toate bunurile obtinute pana in acel moment.

Am atras ca fondatori ai miscarii un numar de membri (20) dar m-am oprit intrucat, dupa ce au devenit fondatori au intrat in tacere. Dar nici nu vor sa plece, asta e o curiozitate! Cred ca ei vor aceasta forma de exprimare politica, dar sunt descurajati de faptul ca trebuie prea mult efort pentru a deveni legali, apoi sunt preocupati cu munca si n-au nici timp. Cred ca se vor implica (macar o parte din ei) daca vor avea sansa ca o implicare serioasa sa duca la un rezultat palpabil. Dar am iesit in strada si am vorbit cu oamenii simpli, saracii tarii. Acestia sunt incantati de acest mod de a vedea lucrurile si am convingerea ca, fiind acceptat legal sub o umbrela a Aliantei, ii pot implica si pot constitui in scurt timp o forta. Cum? Prin convingere, deschizand usile saracilor si stand de vorba cu fiecare. Schimbarea lumii nu poate fi facuta decat de cei care au cea mai mare nevoie de ea. Eradicarea saraciei poate fi obtinuta de saracii lumii. Numai ca nu este greu de ajuns la ei, de convins, este greu de controlat si de stapanit forta care s-ar naste prin mobilizarea/implicarea lor. De aceea este nevoie intai de lideri. Am convingerea ca Dumnezeu mi-i va aduce in cale, unul cate unul, fiindca "a treia cale" este un proiect universal in care notiunea "timp" nu are ce cauta.

Fac propunerea ca orice om(lider)/miscare sa fie nu numai acceptat sub "umbrela", ci ajutat chiar sa se nasca. Este nevoie ca oamenii buni sa se separe din multime (chiar daca sunt rude cu raii!) si sa gaseasca impreuna un numitor comun de responsabilizare (intelegere), apoi de actiune. Frana este legea care conditioneaza implicarea politica. Partidele care au reusit sa se lipeasca de o structura legala (sau sa treaca cu greu de tribunal) ar trebui sa permita si altora care n-au avut norocul acesta si sa inteleaga ca doar multi la un loc pot insemna ceva, acum cat mai este timp pana la alegeri (eu, in Buzau, va trebui sa intru in 80.000 de case, oameni buni!) si timpurile prezente reclama existenta unui nou partid care sa nu aiba naravurile clasei politice existente. Cred ca "a treia cale" poate fi un trend pentru aceasta Alianta, ca denumire, fiindca nu face confuzie de litere in ochii votantului iar denumirea insasi, prin simplitatea ei, comunica poporului ca e altceva, ceea ce-si doreste. Si atunci, odata acceptat sub umbrela, incepi sa lucrezi pe teren (treci la fapte!) si sa convingi oamenii de adevarul propriu. Inainte de a se depune listele cu candidati se analizeaza ce a obtinut fiecare si-n functie de puterea din teren se desemneaza candidatii, dar intr-o intrunire publica in care sa  fie vazuti/audiati si votati intre ei, incat cel mai bun sa fie pe lista si nu unul numit de la centru. Trebuie create conditiile ca ultimul inscris sa devina conducatorul formatiunii politice si chiar al tarii, daca vrea si este capabil de asta. Un nou partid, un partid bun nu trebuie sa se structureze tot pe gasti, ca va semana cu cele existente. Dupa ce desemnam candidatii sustinem cu totii ALIANTA, care poate deveni ulterior partid unic, daca miscarile care o compun se lasa absorbite organic, adica vor avea idei comune.

Orgoliile ne impiedica sa ne constituim si sa crestem. Orgoliul ca eu sunt cel mai destept, ca am un trecut, ca sunt solutia/calea. Nestiindu-se prea bine ca un lider este o valoare rara, ca liderul este un om aflat cu un pas inaintea tuturor (prin curaj, putere de munca/sacrificiu si inteligenta), ca acel pas poate fi decisiv intr-o batalie. De multe ori este nevoie de un om care sa adune in matca toate fortele. Poate incerca in zadar pe timp de liniste, si poate fi doar scanteia in caz de pericol. Tara are nevoie, dar liderii sunt mici, daca nu inteleg ca trebuie schimbat sistemul si prefera sa castige mai nimic la alegeri decat sa castige mult, impreuna cu altii. Dar fiecare are nevoie sa-si masoare intai puterile. Vedeam la tv  "Procesul de la  Nuremberg": judecatorii judecati spuneau ca au acceptat sa fie cu raul (cu Hitler) ca o tranzitie, pana isi revenea tara, dar s-au trezit ca raul le-a devenit un mod de viata. Romania are lideri destepti, cum este Vadim, dar sta de 20 de ani si conduce aceeasi batalie pentru... 3% si nu-i spune nimeni din jurul lui cat este de mic! Asa si cu partidele noi: daca nu vor intra in parlament, cei instalati la carma nu-si vor da demisia. De ce? Fiindca asta e Romania - tara in care conteaza omul si nu ideile/faptele lui. Cred ca este loc pentru toata lumea si, pe parcurs, dupa ce se vor limpezi apele, se va sti cine este cu adevarat valoros, patriot si ce mai vreti. Munca de partid are o componenta ideologica, dar ea se masoara in rezultatele de pe teren.