Recesiunea se întoarce, capitalismul se schimbă

Forumul Economic Mondial, reunit la Davos ca în fiecare an, a fost plasat sub semnul unei necesare reinventări a capitalismului. Tarele au fost analizate de reprezentanţii elitei mondiale economice şi politice şi, deşi nu toţi sunt de acord cu diagnosticul, ori cu soluţiile, fiecare consideră că sistemul nu poate ieşi neschimbat din actuala criză.

Într-o atmosferă dominată de scepticism, WEF a abordat problema inevitabilă a viitorului - capitalism sau capitalism de stat?

De ce nu mai funcţionează sistemul capitalist în forma sa actuală? Considerată ca principala responsabilă a crizei, sfera financiară a fost sub tirul criticilor şi a dat loc la numeroase propuneri de reforme, mulţi sugerând „definanciarizarea economiei". Este vizibil că „în zona euro, guvernează piaţa". Din toate propunerile se desenează un nou capitalism, mai puţin financiar şi mai mult antreprenorial, mai puţin bancar şi mai avar de datorii. „Marea transformare" înseamnă găsirea de noi modele de leadership şi de capitalism.

Klaus Schwab sublinia, la rândul său, că „am eşuat să reţinem învăţămintele crizei financiare din 2009. Trebuie să aibă loc o transformare mondială urgentă, iar asta trebuie să înceapă cu restabilirea unei forme de responsabilitate socială. Cred în continuare în piaţa liberă ca unul din levierele principale ale dezvoltării economice şi progresului social. Dar am considerat întotdeauna că ultimul ţel al pieţei libere era cel de a servi societăţii".

Aşadar, capitalismul s-a aflat în centrul reflecţiilor dar şi problema inegalităţilor care discreditează politicile publice şi pun sub presiune atât şefii de stat cât şi decidenţii economici. La 11 ianuarie, WEF a prezentat la Londra raportul anual asupra riscurilor mondiale în care s-au subliniat pericolele datorate inegalităţilor crescânde, cu ameninţarea unei replieri „fiecare pentru sine" care ar fi o poartă deschisă pentru orice fel de derivă. „Dacă liderii nu ajung să redreseze situaţia, discursul politic de răspuns la acest rău social ar putea fi protecţionismul, populismul şi naţionalismul

Revista Time a realizat un tablou sumbru al sistemului economic mondial şi afirmă că, fără reforme profunde, capitalismul este în pericol întrucât a alienat popoarele de pe întreaga planetă. „În timp ce criza economică mondială intră în al patrulea an, nu a scăpat nimeni din toţi cei care pot fi blamaţi: bancherii iresponsabili, conducătorii avizi ai întreprinderilor, organismele de reglementare incompetente, politicienii incapabili să acţioneze, muncitorii chinezi plătiţi ieftin, muncitorii greci plătiţi prea scump, George W Bush, Ben Bernanke, Angela Merkel, agenţiile de rating". Acum a venit rândul capitalismului.

Time consideră că este logic având în vedere că acest capitalism este incapabil astăzi să asigure ceea ce trebuie să ofere - recompensarea meritelor, oportunităţi şi răsplătirea muncii şi a talentului. Dimpotrivă, după 2008, capitalismul a întors spatele meritocraţiei şi beneficiarii sunt doar privilegiaţii. Prăpastia dintre bogaţi şi săraci s-a mărit peste tot. După trei ani de criză, şomajul acumulează 200 milioane de persoane la scară planetară. Liberul-schimb a dus la mondializarea care a creat o piaţă a muncii internaţională unde s-a instalat o concurenţă directă între studenţii americani şi cei indieni şi îi pune pe tuşă pe cei ce nu pot lupta.

Sigur, capitalismul nu este la prima sa criză, imoralitatea şi brutalitatea sistemului fiind denunţate din secolul al XIX-lea. Totuşi, a învins comunismul şi a inclus pe orbita sa aproape toată planeta. Secretul constă în faptul că este un sistem dinamic. Se adaptează mereu. Problema care se pune astăzi nu este „dacă trebuie reformat, ci cum".

Schwab a propus o „collaborative power", un soi de pact între ierarhie şi bază, putere şi supuşi. Ideea este că unii au nevoie de ceilalţi şi, ca în cazul unui accident de avion în munţi, nimeni nu poate ieşi singur pentru a se salva.

Criza capitalismului liberal a devenit mai gravă şi din cauza unei alternative puternice - capitalismul de stat, aplicat de statele emergente care încearcă să fuzioneze puterile statului cu puterile capitalismului.

Guvernele decid alegerea câştigătorilor şi promovarea creşterii economice, dar folosesc metodele capitaliste pentru întreprinderile publice pe pieţe bursiere şi îmbrăţişează mondializarea. Capitalismul de stat poate pretinde o parte a întreprinderilor cele mai puternice din lume. Primele mari 13 companii petroliere, care deţin peste ¾ din rezervele mondiale de petrol, sunt toate susţinute de stat, iar cea mai mare întreprindere din lumea gazului natural este gigantul rus Gazprom. Dar întreprinderi de stat de succes pot fi găsite în aproape toată industria.

Capitalismul de stat apare din ce în ce mai mult ca o tendinţă de stat.

Au început să fie puse întrebări delicate despre sistemul economic mondial. Cum poţi asigura un sistem comercial echitabil dacă unele întreprinderi beneficiază de susţinere, deschis sau în secret, din partea unui guvern naţional? Cum poţi împiedica guvernele să utilizeze întreprinderile ca instrumente ale puterii militare? Cum poţi împiedica îngrijorările legitime privind umbra xenofobiei şi protecţionismului? În ultimii ani, în tranzacţii majore în lume au fost implicate unele dintre cele mai mari firme de stat. Putere pentru guverne

Ian Bremmer:  „s-a ajuns la „sfârşitul pieţei libere". Desigur o exagerare dar este adevărat că un număr impresionant de guverne, în special din state emergente, folosesc piaţa pentru promovarea obiectivelor politice. Mâna invizibilă a pieţei cedează locul celei vizibile, adesea autoritară - a capitalului.

sursa: http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/12827