în iarna asta nu crapă pietre,
ci linii de cale ferată.
încă vieţuim în închisoarea fără dungi,
cei fără adăpost mor pe capete -
urmăriţi vulturii.
suntem mult mai mult decât părem.
dacă n-ar fi ger, n-ar mai fi nevoie s-acoperim trupurile.
toţi vor să privească - ce cuminţi privitori!
când cred că viaţa
e într-un fel, e altfel.
cineva vrea o schimbare,
poţi şi tu, de ce să n-o faci?
spune măcar ce nu se vrea auzi,
nu te muşc…
totdeauna se ajunge la El. e aici, în detalii,
se lasă de-un deget
atins.
ador oraşele care-şi alungă hapsânii…
2.
înţelepţii stau retraşi în minţile lor –
depărtătorii, se pricep aşa de bine să ne lase singuri.
anchetatorii îşi întemeiază acuzaţiile pe receptări
(e porcia lor), încă se vânează creiere, doar
foile de dafin
ocrotesc
dacă sunt puse
în cizme,
cu vârful
înainte.
ultimul născut
are
un tătic care
nu munceşte
(cine şovăie,
pierde!), indienii nu fac găluştele rotunde (sunt reverenţioşi faţă de grindină),
la 22 clock e “Soţia perfectă”
(la tivi!),
amânăm pe
deseară ce putem face
acum.
privesc pe geam
ticăloşia
oraşului şi experimentez eşecurile mici
(well… îmi
permit acest sentiment…)
ninge, dar nu
pentru oameni -
se apără de
îngheţ rădăcinile plantelor.
atâtea şi
atâtea chipuri prietenoase, ce ascund?
mda, preferăm
să-ntrebăm,
decât să
ştim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana