un minut de realitate (74)

In Paris a avut loc manifestatia “Je suis Roumain” (“Si eu sunt roman!”). Participantii au purtat insemne cu numele, varsta si profesia lor, dar si imagini cu personalitati romanesti de talie mondiala care au trait in Franta, precum Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Constantin Brancusi. Deasemenea au fost initiate discutii cu trecatorii, pentru o incercare de schimbare a perceptiilor colective prin comunicare si contact direct cu oamenii. (...) "In Finlanda (unde există şcoli săteşti şi pentru câţiva copii!), unde, după prânzul şi odihna din şcoală, tot în şcoală se desfăşoară varii activităţi până seara: Cine nu ştie să citească, socotească şi scrie corect, nu are dreptul prin lege să întemeieze o familie şi nici să aibă copii." (...) Potrivit noilor reguli, fiii si fiicele viitorilor monarhi din Marea Britanie vor avea drepturi egale la tron. (...) Newyorkezii mananca doar ce pot tine in mana (...) UNESCO a recunoscut statul palestinian - Romania te-ai facut de ras! (....) De Halowen multi s-au deghizat in raniti de razboi.

Romania are o inflatie...deflatie si voci care intreaba de ce avem si Curte Constitutionala si Inalta Curte de Justitie. Romania plateste cu 20% mai mult un copil la gradinita decat cheltuieste o gradinita de fite.(...) S. Bota acuza tirania majoritatii ca nu respecta algoritmul impartirii institutiilor  (alo, Curtea Constitutionala, dormiti?), ca opozitia sa poata controla puterea si sa-si aplice o parte din program. Cezar Preda este ingaduitor:"Totdeauna cand sunt functi grase nu se mai intelege mama cu tata, sora cu frate!" "Au facut bine liderii pdl?" este intrebat de reporter si raspunde sec: "Nu stiu!"(...) Curtea de Conturi a controlat CNAS si a gasit banii cheltuiti fara eficienta economica, dar Basescu, "hârşit în lupte pe mare şi pe uscat, plin de cicatrici politice", vrea musai sa controleze pe cel care ar trebui sa-l controleze pe el - Parlamentul.(...)Jumatate din paine se produce fara acte, dar nu-i nici o problema, zice ministrul Tabara, populatia nu pierde, doar sacul comun. Sa nu fie remaniat, independentul Tabara pupinbăseste acuzand cu vorbe goale, gat la gat cu puterea, ca" programele economice ale USL sunt niste prostii". Radu Moraru crede ca "Pana cand nu vom zambi din nou, Romania va ramane departe!"

Anca Gavril, zambareata de la "Cultural" anunta ca intr-un spatiu public, undeva in lume, a aparut de frumusete o moneda uriasa din aur pur de 1 tona. Poate ne promite cineva la alegeri macar un curcubeu pe cer.

un minut de realitate (73)

Nicolas Sarkozy tuna:"Sa muncim mai mult!" Sa mori tu? Da' mai multi ce-are?

O femeie s-a declarat atee la recesamant si-a doua zi i-a venit preotul s-o convinga! (Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date prevede ca obtinerea si prelucrarea acestor date se face numai de catre structuri constituite pentru siguranta si ordinea publica, pentru siguranta nationala si similare. In sensul Legii ANUMITE date nu pot fi cerute si prelucrate sub nici o forma, decat cu acordul EXPLICIT al celui in cauza. Legea cere ca fiecare dintre persoanele împuternicite de INS pentru a colecta date să fie înregistrată la ANSPDCP. În caz contrar, nu au voie să întrebe nimic. Iata datele considerate “cu caracter special”: convingerile religioase, datele privind starea de sănătate, CNP, originea etnică)

Adeptii puterii striga: "Antonescu ar trebui numit Băşina Porcului, ca jigneste cu numele frumoasele flori imperiale", "exersează tragand la nimereală în oricine-l enervează." Pinalti, unul dintre bogatanii tarii, s-a jurat ca nu mai calca la televiziune ca-l intreaba ca procurorii - (Fiii lui au incheiat contracte cu Primaria pe care o conduce, iar el bagatelizeaza: "au incercat sa traiasca si ei!") Alo, justitia?? Opozitia se cruceste: "Atati prosti in conducere n-a vazut Romania de cand e ea!" "DD, noapte de noapte, trage din elicopterul propriu cu ciocoi în popor". Basescu a facut o fotografie intre popi de i s-a dus deja buhu. Mugur Mihaiescu are solutia:" Fiecare a trebui sa fie un partid. Familia e un partid! De ce atatea partide nu fac nimic si asteapta doar de la unul?" Apoi se desumfla: "Le-am propus o noua formula de abordare a bugetului cu mediul antreprenorial, sa salvam economia, dar n-au vrut sa se uite, nu-i intereseaza."

Poporul simte o sfârşeală. Castelul dracula vinde "barbatii de drac" la gratar. Vindeti mai repede, poate scapam!

un minut de realitate (72)

Athanasiu zice ca "nu suntem in dictatura, ci intr-o democratie de panarama", dar detaliaza ca Basescu e dictator fiindca-si impune ideile in contra ideilor poporului. Vadim acuza biserica fiindca l-a pus pe Presedinte sa vorbeasca, in loc sa-i scoata dracii. Ponta promite imediat ca el nuu... nu va vorbi in biserica! Apoi si-arata ochelarii de cal: "nu putem avea lapte si miere pentru toata lumea, dar sa nu mai avem coruptie, se poate!" Imi este limpede ca oricat lapte si oricata miere ar curge in Romania, nu va ajunge la toata lumea, o s-o luati voi pe toata, ma, o s-o pititi sub pamant... Daca Geoana nu este invitat la decizii, imi inchipui ce acces are ultimul inscris in PSD la cuvant, dar la miere? Sa zicem ca Geoana nu prea stie. Si nu stie daca zice "sa ne disciplinam si sa colectam mai multe impozite la buget". Lupta trebuie dusa pentru extinderea evantaiului aducator de profit si nu pentru disciplinarea colectorilor taxelor sigure de la intreprinzatori. Hitler avea un chestionar, un chestionar al raului, l-as numi, prin care depista evreii si pe cei care i se opuneau. Basescu nu stie nici macar de ce au oprit sticlaria 170 de firme din Buzau. Intrebati-l! Ponta este laudat ca bine face ca mobilizeaza permanent primarii, ca face... efervescenta! Cu cine, cu ala care duce buzoienii cu microbuzu la vot? De ce nu a strans pe cei 170 si sa gaseasca o solutie pentru renasterea sticlariei, daca tot a consumat benzina? Macar sa faca un "chestionar al binelui". Dar sa nu vii la mine cu ochi hulpavi de sarlatan sa-mi iei pe nimic ce vezi prin curte, ca sa vinzi tu maine la suprapret. Ai curaj si tine in maini cartoful fierbinte, nu scapa de el cum i se pare normal Prostanacului.... Obliga biserica sa se transforme intr-un spatiu in care, la intalnirile de credinta, toti oamenii sa vorbeasca despre problemele care ii leaga si ii desleaga, sa se judece singuri intr-o Judecata de mai-nainte de-apoi si sa-si dea pedepse cu suspendare...

Stiu, de maine vom avea tirania altei majoritati. Si-atunci, mai draga, de ce sa mai alegem Parlamentul, daca legile pot trece foarte bine si prin asumare? Ce putem face in fata acestei lumi absurde?
Ce bine mi-ar fi fara voi! Poate se gandeste Dumnezeu si hotaraste sa.

un minut de realitate (71)

Parlamentul European inaspreste pedepsele pentru pedofilie, sterge siturile cu pornografie infantila (cei care le acceseaza vor primi 1 an inchisoare). Un glas cere castrarea chimica a acestora. (...) O companie americana va fora dupa rezervele uriase ale gazelor noastre de sist. (...)  In Bucuresti acoperisurile blocurilor vor fi acoperite cu vegetatie. (...) Miron Mitrea se joaca cu cifrele, zice de unu ca producea pierdere de 100 mil. si-acuma de... 3000 de miliarde! - adica de trei ori cat pibul? Tot el se plange ca "nu stim ce se semneaza cu fmi, aflam din legile depuse ulterior ca era nu stiu ce obligatie semnata." Basescu "a stabilit ca" am gresit pana-n 2008 bagand la consum banii din privatizari (acuma spui?) si nu mai vrea sa vada jurnalistii cu ochii umezi dand solutii; apoi ii sfatuieste pe magistrati, ca si cum ar fi treaba lor, sa spuna si de unde va da statul despagubirile! Iliescu-l acuza ca asmute institutiile intre ele, Ponta de incalcarea constitutiei, Tia Serbanescu apara:"Toata lumea citeaza constitutia decat s-o fi citit!"(...) Pe seara o tarancuta canta: "io sint fata de la tara/ nu ma culc cu burta goala!"  iar poetul devine in noapte tot mai intelept: "cu vorbe proaste faci doar copii săraci".

Solutia si binele viitorului spanzura de un improbabil "daca". Multii se supun orbeste Alesilor crezand ca sunt ai Lui. Marii Nimeni nu au incredere in niciun partid politic, dar nu se lasa invinsi, se opun si razbesc printr-un plus de daruire in munca proprie, facand calitate si fiind corecti cu un simplu si frumos fel de-a fi, mergand pe drumul personal imbogatiti cu experientele zilnice.
Unii asteapta sa vina cu solutii organizatorii politici care cer increderea pentru a ajunge in jurul sacului cu bani, numai ca toti au compromis ideea de politicianism, se vede cu ochiul liber ca nu se poate obţine nimic important fără o relaţie incorectă cu un reprezentant, ca acestia nu poporul slujesc. Eu cred ca puterea fura legal bugetul tarii punandu-si oamenii pe functii cu salarii uriase, dar acestia dau partidului o mare parte din bani - mi-amintesc de-un sef de sectie comunist care primea o cota din premieri.
Altii, scenaristii, inchipuie ridicole in care Basescu ar tine locul americanului de la Casa Alba iar acela ne-ar transforma in cateva zile-n buricul pamantului astupand gropile din asfalt, punand la punct agricultura şi industria, facand curăţenie în justiţie, aruncand în aer economia subterană, dand de pământ cu corupţia...

Solutia este o Morala tasnita intre Dumnezeu si politic, capabila sa-l ridice pe politician la cer si sa-l coboare pe Dumnezeu pe pamant; o Morala care aduna laolalta oamenii buni urmand ca, ulterior, regulile nescrise sa devina scrise cu amanuntime direct in Constitutie, prin aceasta impingand alesul sa-si pastreze treaza constiinta, in caz contrar fiind nu numai inlaturat, ci si aspru pedepsit.

un minut de realitate (70)

Se spune ca daca nu lupti pentru drepturile tale, ti le va lua altul. Sub sloganul “Nu îmi place sistemul!”, la Budapesta, o miscare populara a demonstrat paşnic. Vom avea si noi o... Miscare, al draku' de impopulara! (...) Jeffrey Franks spune: "Ne uitam sa vedem ce tara va cadea!" - ce-i mai place lu' FMI să fim prostii lui! In noaptea deciziilor de la Bruxelles s-a renuntat la principii si s-a protejat evaziunea: se are incredere in greci, "calul troian" n-a invatat nimic. Recuperarea jumatatii datoriei prescrise o "vom plati si noi, pe dedesubt, pusi de fmi", afirma Ilie Serbanescu, "nu ne vom mai imprumuta la banci pentru investitii, vom avea dobanzile mai mari." Madalin Voicu ne vede in pozitia de bastarzi asistati a caror solutii le gasesc strainii. Romania, cea care a privatizat invers, ce mergea bine, are hoti ce se-mbraca-n haine monahale, sa nu fie giniti, si functionari care au acordat intr-o veselie certificate de handicapat pe motivul "retard mintal", primii trecandu-se ei. Totusi criogenia salveaza Romania! Guvernul ofera la caserole cod etic si salarii inghetate, in zadar face Diconescu pe desteptul strigand: "Daca ingheti, inseamna ca n-ai nici o solutie!" De cand va vorbesc, intr-un parc studenti si minori fumeaza etnobotanice pana organismele lor vor ceda, mortii din parlament si-au tras zi libera de "Ziua mortilor", lui Mihai ii sta papionul ca ochelarii lui Ciorbea, Basescu regreta conflictul iscat pe seama regelui (din surse apropiate cotroceniului) - pentru ca l-a luat gura pe dinainte, este nevoit sa joace de-acuma un rol istoric propriu. Romania are carmuitori obositi care n-au facut in trecut macar o scofala, o populatie care se-nghesuie la orice si o elita falsa pana-n maduva oaselor, care vrea prosti sa aiba in locul cui sa gandeasca. Se spune ca suntem manipulati, ca reactia asteptata este revolta in masa, pentru a avea motiv sa se implementeze sistemul la care se lucreaza de mult timp. Dar mamaliga nu explodeaza chiar de-i tragi ata - romanul nu ia atitudine nici cand ii ajunge cutitul la os! El papa mici si ragaie bere, isi injura vecinul, de cateva zile se-nzesteaza cu iphonul inventat de cel care n-a vrut sa se opereze de cancer. Chiar daca invatatii ne-au facut atenti - “Lustruieşte-ti lentilele”(Spinoza), "Fii suspect in tot” (Marx)-, ignoram dinamica şi polarizarea capitalismului care a produs deja o stanga burgheza si centre de putere care nu mai lasa spatiu pentru moralitate şi valori etice. Nu mai avem un punct de echilibru sa putem distinge, avem doar acuza/greseala ca 1% s-au îmbogătit - un egal-inegal, nicidecum legalul-ilegal. Peste 50 de ani populatia tanara a Romaniei, cea care va asigura bugetul tarii, va fi compusa din... romi - ne spune SUE si nu ne speriem! De astazi liderii opozitiei s-au mutat pe insula nebagarii in seama. Iata ce a zis aseara, cu virgula si semnul mirarii, mancatorul de oua, Adrian Nastase: "Daca eram noi la guvernare, era o diferenta: era mai bine sau mai rau!"

un minut de realitate (69)

Un sat din Italia, asuprit de mania apelor, a cautat cu degetele goale prin noroiul alunecarilor de teren doi romani disparuti. Tristetea imi este mangaiata ca romanii nu sunt de peste tot alungati, ci sunt, iata, cautati noaptea, strigati cu disperare, se preling lacrimi pentru ei.(...)In Turcia, spre un pachet sosit ca ajutorare se-ntind zeci de maini. In timp ce M. Jackson castiga postmortem sute de milioane de dolari.(...) Papa condamnă capitalismul promovand „o nouă ordine economică mondială bazată pe etică şi binele comun"(...) Romania este in pom, cum o arata sigla lui Neamtu. Auziti inconstienta: 18 % mor de cancer, dar numai 4% se tem de cancer! 60% mor de infarct, doar 39% se tem de bolile cardice! Peste o luna vor sosi facturile de infarct, si-o sa vedem atunci...(...) Da-mi-as una, capelele din cimitire se aproba doar pentru... autoritatile locale!(...) In Huedin, primarul vrea sa dea jos turnuletele de pe palate.(...)Sulfina Barbu se va plange la FMI ca Parlamentul nu aproba legea asistentei sociale, iar Petre Roman este disperat: "Guvernul nu cade, cadem noi!!" (...)Oamenii inteleg sa se sacrifice "pentru Dumnezeu" (am citat!) indarjindu-se intr-o suferinta fizica provocata de drumul lung si statul afara pe timpul noptii, pentru a ajunge sa atinga cu degetele moastele cate unui sfant.(...) Azilele sunt solicitate cu sute de persoane peste numarul de locuri. Ar trebui ca guvernul sa ne treaca iarna pe toti bagandu-ne fortat in azile/ spitalele inchise (cum era vorba?), prin Parlament, -cred ca-ncapem!- Daca face un singur foc in hardughia aia mare, ne-ncalzim toti.(...) Pe timpul racoros deja elevii unui liceu sunt mutati in altul mai departe cu 20 km.(...)Un politist isi opreste seful adjunct in trafic pentru ca nu a oprit la trecerea de pietoni si este imediat pedepsit pentru "atitudine necorespunzatoare"; Seful cel mare "nu comenteaza". E Romanica ta, Basescule, cate minute trebuie sa treaca pentru ca acestia doi sa dispara din sistem?

 Un artist care nu vrea sa fie devina cunoscut face portrete din cenusa umana. Ionut Dolanescu lanseaza spectacolul "Dor de tata" - era si cazul, numai mama aud ca se plange...

un minut de realitate (68)

Basescu s-a schimbat vizibil. Cred ca si-a pus coada de scorpi(e)/on sub labe, ca un pisic ce se vrea mangaiat pe crestet, si-a retras in sine acul veninos, ca o gheara imblanzita. Mesajul sau virulent "Voi sunteti vinovatii!", a devenit:" Va rog frumos, tineti cont si de mine, bagati-ma in seama, nu faceti rau Romaniei!" Imparatul chior a devenit in cateva ore... cersetor.
In acest timp regele Mihai si-a dus crucea (a se vedea scaunul) in Parlament, visand, intr-o ultima zvancnire, sa dea o lovitura decisiva de stat. Si-a cumparat o sala umpluta la refuz, pregatita sa arunce definitiv tara in bratele unui strain, sa ne vanda cu totul, dupa ce au smuls in ultimii 20 de ani din trupul ei partile cele grase si aromitoare.
Am vazut sala cea pregatita pentru tradare, din care lipseau doua piese importante: Patriarhul care sa unga si Basescul pentru rocada. Am vazut doar ochi sticlind la perspectiva zornairii in buzunare fara fund a cate 13 arginti. Erau acolo Iliescu, devenit prieten, cum Petre Roman cu Piata Universitatii, dupa ce au fost adevarate brute cand detineau puterea.
Lipseau servilii care au cautat acum cativa ani prietenia regelui si acum sunt contra.
Regula naturii: permanent castigi sau pierzi ceva. Regii castiga intotdeauna, saracii niciodata. In tara, Dan Diaconescu împarte romanilor pâine şi ciorbă de fasole, un procuror si sotia se asociaza cu contrabandistii, un primar face braconaj.

Regele este invitat sa vorbeasca.
Tacere.
Este tacerea regelui. Mihai cica impresioneaza prin tacere, o tacere impinsa la limita cand poti sa crezi ca ai in fata un mocofan. Imi urechi au inceput sa-mi rasune versurile lu Solacolu: "Ea spune un cuvant, taceti, taceti..." Si am tacut certandu-ma de ce nu iubesc regii? Fiindca este plina istoria de ei si razboaiele duse au fost declansate de multe ori din nimic? Nu cred, oare, in morala lor fiindca si-au inlaturat parintii si fratii prin comploturi sangeroase, mai mereu cu mainile proprii decapitand? Caesar si-a mancat fatul de teama ca acesta va creste si-i va lua locul! Mihai priveste sala de la stanga la dreapta, exact cum scrie la carte, acordand insemnatate fiecaruia, apoi priveste balconul de unde s-a aruncat nu demult un disperat de viata. Acolo sunt copiii lui.Imi spuneam: acum asteapta sa tasneasca in fata lui un lacheu care sa-i ia cuvantul din gura, poate apare Tariceanu pe motocicleta si va propune salii sa voteze revenirea la monarhie, sa se declare ilegala abdicarea de acum ani si ani... Dar nu se misca nimeni. Sala nu stie nici macar ca regele va fi scurt si cuprinzator. Altfel s-ar ridica in picioare in semn de respect, sau ar ingenunchea ca-n biserica, in semn de supunere. Ba mai mult, unu Niculita si-a facut aparitia scarpinandu-se la oua si a trecut nepasator prin fata batranului tocmai cand acesta vorbea, patand cu umbra sa jegoasa memoria colectiva a zilei de 25 octombrie 2011.
Si Mihai a vorbit. 8 minute, nu inainte de a-si sufla nasul la microfon. Mesajul a mers multora la suflet, fiindca a pus degetul sau inelat pe toate ranile mult incercatului popor roman; insusi Basescu a plans prin reprezentanti (Blaga)!
Un "discurs perfect" de 300 de semne scris in 20 de ani. Unii spun ca n-a fost un discurs de tinut minte. Eu sunt doar surprins ca cele 10 randuri nu au fost tinute minte si au trebuit citite. Analizand mesajul raman contrariat, totusi. "Politica parsiva" este condamnata, dar ea este instigata de Duda care nu da 2 bani pe Constitutie zicand ca este suficient sa vrea 2-3 care trebuie si regele-i pe tron, ca nu conteaza articolul 1, facem articolul 2 care anuleaza articolul 1...  Mesajul indeamna sa luam tara cu imprumut de la copiii nostri, dar regele a inteles-o ca pe o mostenire de care se si bucura din plin. Florin Calinescu il acuza ca in 20 de ani regele nu a facut ordine in istorie, ca n-a declarat ce s-a intamplat zi de zi intre 1939-1947, ca o plata cu o istorie adevarata facuta poporului ca i-a retrocedat averile. Mi-a placut cand a zis ca "se cuvine sa rezistam prezentului" si mi-am amintit de primul ministru cand zicea "trebuie sa avem curajul s-o luam toata viata de la inceput". Pun in balanta cele doua filozofiii si-i dau dreptate Celui Mic!
Apoi... aplauze. Un glas lesinat striga: "Traiasca Regele!" Unu Zvonea (sau Zgonea) ii daruieste Colanul. Mihai se uita la el o clipa si-l inchide ca pe o tabachera. Dar politicianul de serviciu, i-l ia din mana, il redeschide si-l arata salii. Ce tristete! In loc sa primeasca coroana, regele a primit colana.
Apoi Mihai pleaca trist si demn calcand rar si ajutat pe covorul rosu pedeselist de la intrare. Dana Grecu ramane suferind fiindca frumusetea clipelor traite devin imposibile de-acum. Regele pleaca deocamdata in Elvetia. Cand o pleca le Belu o sa-l ia, probabil, si pe Nelu, sa ne scape de incordare.

Spunea Dan Puric: chemati statul si trageti-l la raspundere. Cine este statul? Basescu e statul!
-Cum de am ajuns noi, Ma, sa "sa rezistam prezentului"? După două decenii de revenire la democratie, de ce "oamenii bătrâni si cei bolnavi sunt nevoiti să treacă prin situatii înjositoare"? De ce "cinismul si interesul ingust" ne ocupa viata? Ce cauta "bunul plac" in institutii? Ce ti-a lipsit sa pui lucrurile la punct, Ma? O singura rasteala asteptam, un simplu, clar si tunator "AJUNGE! Daca ai vazut ca nu esti in stare de ce nu te-ai dus dracului?

Daca aveam de azi, cand scriu aceste randuri, monarhia iar postasul, nu numai ca n-ar mai fi cerut spaga la inmanarea pensiei, ci ar si refuza-o cu noblete, daca cel de la ghiseu ar trata zdrentarosul cu zambetul pe buze, daca tu, omule, oricare de pe intinsul tarii, de astazi ai fi devenit altul numai si numai fiindca ne-ar fi condus regele, atunci te urasc, popor roman!

Anna Karenina și ... tăcerea intelectualilor

De la Anna Karenina pornește totul. Am citit de mult timp romanul,
avea ceva emoționant și excitant. Amanta, femeia /mamă, rebela,
geloasa, neputincioasă în fața Legii kafkiene, dar deasupra tuturor
IUBIREA, strălucirea de foc a unui astru pe care unii nu-l văd într-o
viață. Deși nu este în stil rusesc, recomand varianta americană cu
Jacqueline Bisset. Filmul cu Tatiana Samoilova, poate mai fidel, era
mai dulceag. Lev Tolstoi ar fi putut mărturisi într-un cerc restrâns
că „Anna Karenina c”est moi”. Părea un tip robust, dar nu era, dovadă
și condițiile în care a murit.

 Acum pornind de la acest film am dat peste remarca unui june, legat
de ceea ce am scris undeva că înțeleptul se remarcă prin ceea ce nu
face, nu spune ( este din învățătura DAO). Junele confrate întreba -
a tăcea sub dictatură, a fi comod și liniștit este bine? Grea
întrebare. O iau invers. Ce se întâmplă acum este sub raportul logicii
istoriciei, este o involuție. Domnia tot mai nerușinată a omului cu
bani, dar nu bani „curați” ( există bani curați), ci bani furați, bani
murdari este mai bună decât bâlba, demagogia inconștientă a unui
decrepit ca Nicolae C.? Presiunea extraordinară, în special psihică
prin care regimul PCR-PMR-PCR (și-a schimbat de două ori numele)
s-a impus asupra unei populații care abia învăța ce înseamnă
liberalism, proprietate privată, abia ieșită la lumina unei Europe
moderne, după Primul Război Mondial,apoi împunsă în al Doilea Război
Mondial, este greu de înțeles de către un om născut după 1970. O
spun în cunoștință de cauză. Fiul meu s-a născut în 1966, acum este
american, slavă Domnului. Dar putea populația României „să se mute în
altă țară”? Iar el a plecat după 1989, simțind că răii dinainte vor
deveni beneficiarii noii cotituri. Așa a fost. Așa este. Eu m-am
certat cu un secretar de raion și am primit toate voturile de blam
posibile, doar că nu m-au dat afară din serviciu, că șomeri nu
„ezistau” în socialismul multilateral nedezvoltat. Erai ori la lucru
ori la pârnaie.
     Acum vine Herta Muller și cu un tupeu pe care eu, fără a-l fi
citit pe Cărtărescu cu toată atenția, îl constat cu multă silă și ne
dă lecții de curaj cu ce au făcut ungurii, polonezii, nemți, cehii. Cu
ce drept? Nu apartenența la etnia germană mă poate supăra, dimpotrivă,
germanii au suferit și ei enorm, o dată din partea paranoicului
Hitler, apoi din cauza ocupației sovietice.
      Intelectualii au fost ca ... Anna Karenina. Unii vor râde. Mă
explic. O mică parte dintre intelectualii care s-au opus regimului au
„fugit” în Vest ( așa se spupea), unii au intrat la pârnaie, de unde au
ieșit bătuți, obligați să mai semneze și angajamente cu Secu, alții
au scris ce se putea scrie și publica, iar o bună parte au devenit
susținători ai unui regim care părea solid ca un Reich de o mie de
ani. Să-mi spună mie cineva că a visat, înainte de 1989, ce se  va
întâmpla la finele acelui an. Când un inginer ca Gh. Ursu, un om
pașnic, necunoscut decât de prieteni, este arestat și bătut până la
moarte numai pentru că a scris un jurnal pe care l-a ținut în sertar,
cum poți vorbi de o rezistență activă?
 Sânge fierbinte și curaj postbelic dovedesc unii în a-și judeca
părinții și bunicii. Să mori fără nici un rost, aruncat într-o groapă
comună nu este o perspectivă fericită. Viața este dată să o trăiești,
iar dacă mai publici o proză, o poezie nepolitizată, mai mergi la un
cenaclu, mai asculți un banc politic, merge. Când sărăcia și frigul au
lovit în mase mari de oameni, când Vestul s-a simțit interesat într-o
schimbare, atunci roata s-a pus în mișcare. Fără sprijin occidental, o
spun cu toată convingerea, NC ar fi murit în scaun. Știa el ce era cu
„agenturili”. Iar Moscova și-a făcut jocul pe seama României și a
altor state, foste satelite. Îmi amintesc că am scris un poem numit
MARELE CASTRAT. Nu știu ce mi-a venit și m-am dus cu el la poetul
Florin Mugur. Urma să scot un volum la Ed. Cartea Românească. L-a
citit și a tăcut. Apoi a spus - schimbă titlul! Apoi a recitit, a zis,
scoate jumătate, apoi s-a enervat, deși îi venea să râdă și să plângă
totodată și a spus - arunc-o în Dâmbovița, să n-o vadă nimeni. Așa am
făcut. Nu era o poezie bună, dar îl uram pe NC la fel ca mulți alții.
Aveam multe motive. Deci, intelectualii își iubeau mediul, limba,
știința, literatura, urau lipsa de libertate a expresiei, dar nu
puteau pleca toți din țară, nici nu era posibil, nici nu era drept.
Unde s-a văzut o țară să se golească de intelectuali? Acum, da, se
vede, am ajuns unde nu s-a ajuns sub regimul comunist – tinerii
intelectuali pleacă din țară. Nu se luptă aici pentru o țară normală,
ei pleacă. Înainte de 1989 plecai fie înot peste Dunăre, fie fugind
într-o deplasare oficială, turistică, fie dacă erai german sau evreu,
atât.
   Ce a făcut Karenina? S-a aruncat sub tren. Intelectualii trebuiau
să se arunce sub trenuri sau să accepte situația de prizonieri ai unor
legi.
 Acesta este răspunsul meu dat unui tânăr confrate.

                                                 Boris Marian

un minut de realitate (67)

Un om politic este un fel de preot, decat ca, in loc sa vindece sufletul, vindeca trupul.(...) Educatie nu inseamna sa spui unui copil, el este educat de ce vede si intelege. Doctorii spun ca nu poti fi sanatos in absenta calitatii vietii, iar psihologii observa ca romanii nu se mai indragostesc.(...) Oricarei femei, cand ajunge violata la politie, i se spune: "Si tu ai vrut!"(...) FMI vine la noi cand ii vrea buricu nepasandu-i ca guvernul, asteptandu-l, este pus sa incalce legea.(...) La anu' o ne ia dracu', dar nu se va taia din pensii. Eu ma intreb totusi: de unde?(...) Oprescu, vazand ca-i prea scump la suprafata, face un drum pe sub pamant.

De ziua regelui, antimonarhistii au astazi o buna ocazie de a tacea din gura. La multi ani, Omule!

Miron COZMA

Un partid istoric a fost scos de la naftalina iar seful acestuia, Miron Cozma, invitat pe sticla, a fost incoltit de lupii presei pe o problema nationala ce a starnit multa indignare: venirea minerilor in 2 randuri la Bucuresti.
L-am descoperit tras la indigo - un fals, ca atatea din tara mea, si m-a dezamagit cumplit pentru ca recunoaste ca fost un pion ce a slujit interesele oculte.
A vorbit mult, tare si agresiv. Se salva mintind ca el a fost contra, ca s-a opus, ca a zis ca nu bine, dar... a fost obligat de mineri sa-i conduca! S-a plans ca este o victima. Si mi-l reamintesc, la fel de agresiv, cum in studioul tvr apara inteligent ortacii, viata lor. Intr-un film o femeie tarfa s-a oferit nemtilor in locul unei virgine, apoi i-a scos ochii toata viata ca a salvat-o. Cozma acuza minerii, ca un om marunt, ca a facut puscarie pentru ei si-i obliga sa i se realature. Oamenii s-au schimbat - iesind din intunericul pamantului si negrul carbunelui, chiar daca le este mai greu, contactul cu diversitatea umana este imposibil sa nu fi modificat caracterele. Pe varful valului nu poti ajunge decat o singura data, dar poti continua un inceput abandont doar daca reiei o lupta numai a ta si pe care o poti continua doar singur. Oamenii fac pasul inainte doar la un impuls cosmic determinat de infinitele retele neuronale dintre viata si moarte si doar daca viata le este amenintata imediat. Odata risipiti, nu mai pot fi adunati, cu atat mai mult dupa a 20 de ani si dupa ce s-au convins ca nici o forta civila nu poate impune directia unei societati. Minerii nu au scuza decat daca au raspuns chemarii de a apara statul de drept facand cordon in jurul puterii alese democratic, nicidecum ca au ciomagit populatia pe strazi. Eu ii iubesc si-i inteleg fiindca am fost miner cateva luni, si am plans cand au fost impiedicati de armata sa vina la Bucuresti, dupa ce Emil Constantinescu nu a raspuns manifestului lor grevist.

Vremea lui Cozma a trecut, dar "Luceafarul huilei" se vrea Soarele Romaniei. Iata un vis frumos de o clipa, o noapte, o vara, un an...

ce gandeste MIRCEA BATRANU?

Spune ca "ceea ce se-ntâmplă azi în lume este o criza de sistem, urmare a trei grave greşeli:
 -a finanţiştilor, care prin Acordurile din Jamaica din 1976 au creat un sistem financiar negarantat în aur, banul marfă fiind total speculativ.
 -foametea de bani a globaliştilor care, controlând bancile au generat fluxul masiv de credite pentru a obţine o dobândă cât mai mare. Datoriile au blocat oamenii, aceştia au blocat băncile iar băncile economia.
-politicianismul carierist, aceasta a dus la renunţarea de bună voie la doctrine şi alinierea clasei politice pe linia globalizării."

Oamenii au ajuns la fel de conditionati ca pe vremea bolsevizarii Romaniei. Legile favorizeaza structurile. Abuzurile lor au devenit insuportabile. De la director la femeia de servici, toate posturile sunt rezervate clientelei de partid. Nu mai există libertatea deciziei. Politica oficială a statului român acum este de împrumuturi de la FMI. Aceasta înseamnă supunere faţă de un stăpân din afară. S-a vândut ţara în douăzeci de ani, s-a vandut şi viitorul copiilor.

El propune o Republică Democrată în care forul suprem este Sfatul Ţării, format din două adunări: voinţa comunităţilor locale -Adunarea Teritorială cu 11000 membri şi voinţa Asociaţiilor profesionale -Adunarea Breslelor cu 3000 membri. Votul reprezentanţilor sa fie de acasa, electronic şi deschis. Mai propune un Parlament bicameral cu 220 membri si un guvern cu 10 ministere: apărare, externe, interne, dezvoltare, justiţie, protectie, educaţie, sănătate, cultură, resurse.

Cere dreptul de existenţă. Astfel: pentru că eşti cetăţean al României, sa primesti pe toată durata vieţii, de la primirea certificatului de naştere până la deces, 250 mp teren sau echivalent locuinţă şi drepturi de hrană, sub forma bonurilor valorice în echivalentul de azi a 50 E/lună.  Mai cere sa se returneze cel puţin 60% din cât s-a furat, anularea datoriei globale şi formarea unui Nou Sistem Financiar Mondial. Societatea sa fie construită pe principiile umanismului şi legile armoniei, deci prin înţelegerea şi acordul părţilor, si vom avea un comunionism umanist iar identitatea şi libertăţile se vor păstra.
Spune nu comunionismul globalist (neosclavagismului) construit prin decizia unică a adepţilor globalizării.

un minut de realitate (66)

Falia anatoliana s-a miscat teluric si a zguduit Turcia pana la 7 virgula 2. A daramat peste 70 de prost facute cladiri, a prins sub damaturi peste 1000 victime.(...)In Finlanda, daca un copil nu pune intrebari la scola, ii sunt chemati parintii ca nu au copilul curios.(...)Traficanţii de persoane din Albania strâng grupul de fete într-o camera, aleg una dintre ele, o aduc în faţa grupului şi o execută rapid: fie o ard de vie, fie o împuşcă. Acesta este modul special în care traficanţii le spun celorlalte fete: "Nu încercaţi să fugiţi".(...) In Romania 800 ml. E primite de la UE zac inca blocate din martie, din suspiciuni de coruptie. Guvernul blocheaza si el directiva cu achitarea platilor la 30 de zile(...)In timp ce Monica Macovei este surprinsa ca noul Cod Civil nu a modificat referirea la prescriptie - la faptele grave macar, incat aceasta sa se opreasca la prima infatisare in justitie-, UE ancheteaza de ce ALRO Slatina are curent ieftin de la Hidroelectrica.(...) La Focsani un recenzor a fost batut ca punea prea multe intrebari. Altcandva, un brad batran "a fost taiat/ fiindca facea prea multa umbra". Ce-i prea mult strica?(...) Un medic uita 2 tampoane intr-o operatie la pulpa piciorului. Dumnezeule, daca asta taia un burdihan, uita cosu' de gunoi! Altmedic spune ca autoritatile nu inteleg ca a-i da unui bolnav un aparat de oxigen, chiar de costa 18000 E, costa mai putin decat sa-l tii luni de zile in spitale.(...)Cantinele scolare continua sa imbolnaveasca elevii, dar ministrul invatamantului nu pateste nimic. Nici macar directorii! (...)Casa regala este transormata in circ: Duda, un saltimbanc fara egal, anunta in fata camerelor de luat vederi ca "Majestatea sa gazduieste inca o ceremonie... fara egal!" Neagu Djuvara, un academician vorbitor pe sticla, si-aminteste ca, imediat dupa razboi, lumea a visat in taina al treilea razboi mondial care sa ne scape de comunism. Eu cred ca omenirea, inca dupa organizarea in comunitati posttribale, a dus un razboi ocult pentru existenta, prin care omul sarac "sa nu scape de" saracie.(...)

Ilie Nastase propune sa inlocuim cuvantul "handicapat" cu "special".

un minut de realitate (65)

Se spune ca strainii au depus banii in Romania pentru dobanda atractiva. Eu i-am auzit c-au venit si au gasit o tara... goala!Cumva... de aceea?(...)UE ne finanteaza cateva tronsoane din autostrada ce nu se mai termina.(...)Argentina, de cand e-n faliment (de 10 ani), nu pupa gratar la iarba verde. Acolo, cifrele statistice sunt puse la secret iar cine contrazice este incarcerat.(...) Romania  este legata ca drobul de sare de "contextul international". Iliescu se inalta pe varfuri din anonimatul multimii si se vrea capul limpede: "Masurile anticriza sunt procriza".(...)In timp ce pe romani nici morfina nu-i mai ajuta - se mentin in viata doar cu speranta aparitiei unui om salvator-, Crin Antonescu stie precis cum il cheama pe viitorul prim ministru! (...) Auziti belea: un tanar student delireaza la tv crezand intr-o Romanie in care oameni ca Miron Cozma nu vor putea face politica! Probabil este influientat de Cartarescu, cel care acuza ca "toata lumea se pricepe la politica". Marele scriitor ma surprinde cu bune si cu proaste. " Vocea lui Plesu si a altor 7-8 este bine sa se auda!"( numitii guru sunt Liiceanu, Patapievici, Djuvara, cu el si Plesu fac 5, mai raman... 2-3!) De la "este bine sa se auda" avem doi pasi pana la "a se auzi tot timpul", "a fi ei modelele", "singurele", ultimul pas fiind instaurarea acestora ca dictatori! Tot el observa ca scriitorii s-au afiliat politicului si s-au starnit firesc impotriva dusmanului, iar impartirea in tabere este dezastruos pentru tara.Si incheie:"degeaba vorbim de nevoia de moralitate, trebuie sa fim morali." (...) Cioran spunea: "a iubi inseamna a suferi; si cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca." Parafrazez: a face bine omenirii inseamna a face bine altora, tu ramanand, modest, la urma. Daca toti se-avanta-n structuri doar pentru a-si lua partea, nu mai ramane nimeni care sa vrea binele universal.

Fac o cruce si vad incotro ma indreapta si astazi Dumnezeu.

Descartes: "pentru a intelege societatea este necesara observatia iar pentru a evita absolutizarea ideilor este nevoie de un contact permanent cu aceasta."

Idei care circula prin virtual:

„Conservatorul roşu“ susţine că atât capitalismul cât şi statul au scăpat de sub control.„Ceea ce creăm în societatea noastră este un nou model de sclavie“ a declarat Blond vineri. „Retorica pieţelor libere nu a produs pieţe libere; a produs pieţe închise“, şi „capitalul social“ al naţiunii este în declin, lăsând în urmă indivizi izolaţi şi familii destrămate care depind de ajutorul statului.Această situaţie este rezultatul unei „oscilaţii între colectivismul extrem şi individualismul extrem“ susţine Blond. Ambele sunt manifestări ale aceluiaşi impuls: concentrarea puterii, în primul rând în mâna statului şi apoi în cea a pieţei. Ambele „ortodoxii“, stângiste şi conservatoare, au avut acelaşi deznodământ: distrugerea societăţii. Sau, cum a spus-o mai pe şleau Blond, libertarianismul, atât la stânga cât şi la dreapta „a produs o economie în care fiecare a considerat că poate să calce pe cadavrul aproapelui său pentru a se îmbogăţi“. Teoriile sale sunt inspirate din idealuri religioase, dar vorbeşte în mod deschis de nevoia centrală a unei reînnoiri morale pentru a restaura societatea.

Faimosul Huntington anunţa că omenirea se împarte în două şi că următorul clash va fi între development-prone cultures şi development-resistant cultures, adică societăţi făcute pentru muncă şi dezvoltare şi societăţi care prin spiritul lor mioritic local nu au fost şi nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă şi care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni academici, pedanţi dar precişi, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei: tot săracu-i vinovat, pentru că nu-şi schimbă mentalitatea congenitală de sărac!(...) Mă simt tot mai de stînga, pentru că mă simt tot mai stîngaci în această lume care se declară tot mai creştină şi contestă mai vocal evoluţionismul, dar practică tot mai mult cel mai crunt darwinism social imaginabil. Mă simt tot mai solidar cu „săracii“, pentru că n-am fost învăţat să dispreţuiesc şi deoarece mă ştiu la fel de vulnerabil ca şi ei.

"Cronicarul" crede că sistemul social sau cel economic este unul complex pentru că reunește multe variabile și multe input-uri, care îi dau complexitatea. Funcționează simplu, pe același tipar ca și organismul uman, ca și sistemul nervos central, ca și sistemul solar, prin transmiterea informației în rețea sau fractală, pe orizontală și pe verticală. Funcționalitatea este dată de conexiunile dintre celule, care sunt simple. El funcționează însă la unison, unul cu celălalt. La fel cum funcțiile unui organism nu pot fi decalate, nu pot fi redundante sau bolnave, tot astfel sistemul economic trebuie să meargă corelat cu cel tehnologic, social sau politic.

Cea mai semnificativă situație paradoxală contemporană constă în următoarele: capitalismul, care domnește peste această lume, devine din ce în ce mai neînfrânat. El a dat naștere unei inegalități la o scară globală nemaiîntâlnită până acum, cum este inegalitatea între țările bogate și țările sărace, la fel cum este inegalitatea din interiorul tuturor acestor țări, fără excepție. Absoarbe resursele naturale până la epuizare. Produce, exclusiv pentru acumularea profitului, o cantitate enormă de mărfuri fără absolut nici o utilitate, care mai și sunt, de cele mai multe ori, extrem de urâte. Distruge sectorul serviciilor publice, cum sunt cele de sănătate și educație, extrem de importante pentru societatea de astăzi. Tot el se află în spatele sângeroaselor campanii militare, adesea americane: invazii, ocupații, distrugeri… Și în pofida a toate acestea, singura idee cu adevărat globală și consistentă – ideea de comunism – lipsește astăzi cu desăvârșire. Reactualizarea acesteia s-a petrecut anevoios după colapsul „statelor socialiste”, iar sindicatele și organizațiile populare sunt slăbite și dezbinate.

un minut de realitate (64)

Asia a-nceput sa manance si altceva decat orez (carne, paine). In China, microintreprinderile n-au nici o obligatie fiscala, doar un pausal rezonabil. UE interzice agentiile de raiting. Noi nu stim cum terminam anul, dar UE ne stie pe urmatorii 60. Cica  vom fi cei mai slabi, cu cresteri in marja de eroare, vom trai ca si-acuma! Banca Mondiala ne cearta c-avem inutil cazier fiscal pentru firme, ca mintim spunand ca impozitam doar cu 16% (platim 44%!!) Spania reprimeste capsunarii, are nevoie de 800. Sarkozy impoziteaza veniturile mari cu 3-4%. Pe Elisee cersetorii sunt identificati, amendati si repatriati.

Romania-i redusa la tacere de saracie - mizeria-i peste tot. "Binele exista, dar nu stim sa-l vedem- spune Dan Puric. Sa-l aratam, omul se vindeca prin incurajare. Autoritatea nu este slaba, ci vicleana, smechera, a luat banii! Este profund vinovata si trebuie trasa la raspundere. Salvarea vine din munca noastra, dar si din replica pe care o dam!" Eu cred ca laudam deja oameni ca au facut si au dres, dar nu observam ca au fost platiti sa faca, au fost platiti pentru mai mult chiar. Mai observ ca avem titluri perfecte si continuturi dezastruoase, ca gresim crezand ca BNR nu se implica politic (pe timpul lui Constantinescu a tinut dolarul la 7400 ani de zile, pe urma a crescut in cateva luni de 3-4 ori!); ne strecuram zilnic prin capcanele pe care ni se intindem unii altora, daca-ti vine o idee, o poti pune-n practica de-abia peste cativa ani, din cauza birocratiei; politistul fuge de infractor ori se-mpusca singur in picior...M. Giurgiu afirma: "Camataria se face cu stirea politiei". La recesamantul anterior a fost amendat un roman fiindca l-a batut pe un cenzor. Acuma... sa vedem acuma... cati?! Acuzatiile aduse in urma cu 6 ani lui Patriciu s-au prescris. Iata nevrednicia justitiei romanesti, amana procesele pana vinovatiii devin ingeri. Avem cate 2 comentatori la meciurile de fotbal si cate 2 cartiere de blocuri de smotruit la 1 femeie de serviciu. Ne supara politicienii si, din nimicnicie, ne razbunam pe cersetori.
Sulfina Barbu recunoaste: "Suntem la capatul puterilor!"  dar Vass sugereaza "sa nu ne plangem de benzina, ca mergem cate unu cu masina!"

Si nici de viata sa nu ne plangem, c-avem inca aer, avem si strazi pe care sa ne plimbam... Sa stam cuminti, c-acu se face de alegeri si vom primi cate o sacosica albastra, verde, rosie, galbena...
-Care mai traiesti, ma? Vino la poarta. Na!

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să știm, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

BORIS MARIAN

un minut de realitate (63)

In Grecia a iesit in strada toata populatia. Roma este sub ape de la o furtuna. Finlandezii confisca banii cersetorilor. In SUA, multe fiare salbatice sunt eliberate din tarc, stapanul lor se sinucide (o forma de protest?), politia le-a vanat pe strazi. Tot in Sua, un fotograf roman a fost rugat sa plece de la inmormantaea baschetbalistului american ucis la Giurgiu, Hardy C. Sperand sa-ntoarca lupta cu ajutorul unor soldati africani, dupa 7 luni de la interventia straina in Libia, dictatorul Muammar Gaddafi n-a vrut sa fie El Fugitivo, s-a lasat prins doar mort lasand in urma 800 de triburi cu mari rivalitati. Romania asteapta FMI ca o tara ocupata. T. Grebla apune ca "trebuie sa ai un prieten din zona puterii, o relatie, sa poti accesa informatii ori sa ajungi la masa unde se dezbat ofertele economice!" Cineva propune impozitarea benzinarilor cu 90% , ca "prea ne joaca dupa propriul plac!" Un retinut pentru furt moare, dupa trei zile, in arest - acesta prezinta urme vizibile de violenta. 3 barbati sunt dusi la marginea unei paduri, dezbracati si pusi 3 km la hamul unei carute, pedeapsa c-au furat in urma cu ceva ani ( 5 insi si-au adus brusc aminte de grozavie, dupa cateva pahare cu tulburel!) De ce este ilegal sa-ti faci singur dreptate?

Scriitorul Ruseteanu "nu poate sa demonstreze ca este om."

un minut de realitate (62)

"Mama tuturor grevelor" in Grecia- activitatea economica paralizata, vapoarele ancorate, gunoaiele nestranse. (...) Uniunea Europeana a decis, marti, sa anuleze vizita presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko, semn ca relatiile UE-Ucraina trec printr-o perioada negativa.(...) Experimentul care l-a contrazis pe Eistein este contestat.(...) Boc joaca tot in filmulul cu Romania, cea care va avea pensionari 1 din 3 locuitori, si copii tot mai putini. Si este, probabil, indignat ca nu zicem mersi ca-i avem si p-astia (actori/politiciei/conductori carevasazica.)(...) Ela Roseni scrie pe blog :"marea stricăciune a fiinţei noastre nu e mai mare decât marea stricăciune a fiinţei altora, doar că noi nu ne pricepem la trucuri", altcineva spune ca nu avem maturitatea de a fi impartiali iar o comisie nu stiu de care cere etica in afaceri si vrea sa vada mai multe condamnari in Romania. Liiceanu acuza sistemul ca nu vrea sa se primeneasca, iar o publicatie titreaza :"Fiscul să-şi facă treaba şi să-i prindă pe marii evazionişti“. (...) Boicotata de opozitie, in Parlament, puterea nu-si poate desfasura sedintele din lipsa de cvorum.(...) Un copil (din 11 copii ai unei familii sarace) a cazut intr-un cutit, cutitul i-a intrat prin ochi iar doctorii cica n-au avut ce sa-i faca! (...) Bancile pedepsesc economia neavand cui sa dea imprumuturi fiindca cine are nevoie nu poate plati 12-14% dobanda.

Eu am asteptat toata ziua sa manance sotia mea ultimul mar, sa-mi ramana cojile. Adineaori a venit cu recesamantul, nu m-a intrebat mai nimica, nu stiu ce a bifat acolo ca nu mi s-a dat o copie. Nu de alta, dar voiam sa ma declar de etnie japoneza, sa dau tarii un semnal de speranta economica!

un minut de realitate (61)

Adrian Nastase: "Pu­terea politică nu mai vrea vot ni­căieri, sub nici un motiv","se face politica îndărătul uşilor de partid închise, acolo unde interesul naţiunii e păzit faţă de naţiunea însăşi."

Pe Mihail Neamtu il energizează fantastic contactul cu lumea decenței și bunei-cuviințe. El vrea "o altă etică a muncii, o altă filozofie de viaţă" ("altfel pierim!"), "să existe un plus de umanitate şi civilitate în relaţiile dintre semeni", "să ne trezim ca naţiune şi ca civilizaţie".  Si "sa trăim din ce producem (o Nouă Constituție care limitează deficitul bugetar la 0%)". Partidul sau, Noua Republică, e în "opoziţie faţă de cei care nu văd relaţia directă între corupţia politică şi sărăcia economică", si pledeaza pentru "asumarea răspunderii administrativă, penală şi financiară pentru deciziile eronate asumate uneori intenţionat de către magistrați". Crede ca "marile oraşe nu mai prizează un partid îngrăşat la guvernare, adormit când vine vorba de fermitatea legii şi lipsit de imaginaţie atunci când se fac numirile în Executiv". Dupa care loveste in Dan Diaconescu - "tele-arhitectul imbecilizării naţionale, e poziţionat la extrema stângă cu un discurs populist, anti-proprietate şi anti-business"-, Gigi Becali - "figură nefericită care nici după o mie de alte transhumanţe electorale nu va conta în politică"- si Gyorgy Frunda, care "vrea o Românie divizată între prostimea fără imunităţi şi clubul select al celor mai presus de lege".

Sever Voinescu: crede ca " libertatea economică este singura sursă de creștere". "Decît să avem bugete uriașe de asistență la stat cheltuite pe ceea ce statul crede că au oamenii nevoie, mai bine să avem bugete consistente în conturile familiilor de români și să-i lăsăm să-și procure serviciile/beneficiile de care fiecare are nevoie". Statul, însă, nu trebuie să se grăbească să creeze locuri de muncă, căci singurul fel în care poate face acest lucru este prin creșterea cheltuielilor publice. Statul trebuie să favorizeze apariția locurilor de muncă în zona economiei private." "O reformă reală a sistemului înseamnă implicarea masivă a sectorului non-guvernamental pe palierul prestațiilor, a sectorului privat pe palierul finanțării și a păstrarea statului în poziția de control." "Statul e obligat să abandoneze iluzia că ”asigură total” şi trebuie să se limiteze la asigurarea unui pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susţinut prin competiţia între asiguratorii privaţi". "Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor." Protecţia socială cea mai bună este asigurată de un loc de muncă stabil şi bine plătit. În acelaşi timp, statul trebuie să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Diminuarea prezenţei statului în economie. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieţei. Creşterea puterii statului în combaterea evaziunii fiscale. Indisciplina financiară nu e o povară culturală de nedepăşit, iar rolul statului poate fi acela de a educa, prin exemplu, mediul economic."

 Constantin Gheorghe: "Ţara asta devine tot mai disfuncţională, nu mai există reguli, fiecare face ce-i tună, nimeni nu-şi respectă cuvântul, totul se face în dorul lelii. De asta avem succesuri multe! Şi fug toţi de noi ca de râie! Aşa că mă doare în cur că băsescu a câştigat nu ştiu ce proces cu Patriciu. Ei se ceartă, ei se pupă! Nu mă emoţionez prea tare nici pentru că Jiji a fost declarat nevinovat în procesul ăla de "sechestrare de persoane". În ăst timp Grecia cunoaşte o grevă generală gigantică şi demonstranţii se caftesc la greu cu poliţiştii. Câinele ăla revoluţionar e, ca de obicei, în fruntea demonstranţilor. Are el ceva de împărţit cu "oamenii legii"!  Se pare că nouă ne lipseşte un câine ca ăla, care să ne arate calea. Deşi nu de maidanezi ducem lipsă. Dar maidanezii noştri sunt "apolitici". Şi le merge bine! Românica, bre!"

un minut de realitate (60)

Strazile lumii s-au intesat cu multimi nemultumite scapate din custi, dar s-a  latrat in zadar, fiindca ursii economici isi vad linistiti de drum. Dupa o luna de proteste Indignatii nu se lasa. Zvacnirea lor o asemui cu cea a gainii dupa ce este decapitata. (...) Furtuna de nisip in Texas, vizibilitate zero, s-au smuls acoperisuri.(...)Christopher din Virginia a supravietuit dupa ce a sărit în gol de la 280 m si nu i s-a deschis parasuta. (...)In Romania, tara in care toata lumea lupta cu coruptia, cel mai tare si mai tare lupta chiar coruptii, guvernul este dat in judecata ca nu a depus la parlament Bugetul. "Consilierul doamnei Vass " (am citat Adrian Nastase) propune risc zero in politicile populiste.(...) Tot Nastase: "In momentul de fata, Romania isi bate pur si simplu joc de creierele ei! Aproape dadaist, dreapta băsesciană si teoreticienii ei explică sărăcia unora prin sărăcia altora."(...) Daianu propune lărgirea bazei de impozitare: "Există potential de ajustări fiscale privind bunurile gospodăriilor (inclusiv terenuri agricole) sau redeventele."(...) M.I. este prins in ofsaid: Maior il acuza ca gestioneaza prost destructurarile mafiote, in conditiile in care sri i-a trimis 1500 de informari in ultimii 2 ani.(...) Un specialist in finante afirma ca bancile nu sustin economia. Un internetist crede ca solutia este "intreprinzatorul autohton care isi fundamenteaza identitatea de marca pe tara sa nu o sa plece niciodata de acolo, cum face Nokia." (...) In virtual cineva spune ca "Dumnezeu ne-a dat o tara frumoasa, dar niste conducatori de Cacao." Iar altcineva: "De mai bine de 15 ani, România a stat închisă în casă cu familia, si-a pus centrală de apartament si si-a băgat picioarele. Din păcate asteaptă să-i scoată disperarea afară din casă. Ceea ce se va întîmpla."

Luati-va adio de la prietenul cel mai bun al omului - Cainii pot fi eutanasiati de-acuma prin consultare locala populara - statisticile spun ca cei care-i vor morti sunt mai multi.

Ce gandeste Pera Novacovici?

Când ai petrecut ultima oară timp de calitate și când te-ai distrat ultima oară cu familia ta? Când ați avut ultima masă în familie, în care ați râs și v-ați bucurat și care a fost contribuția ta la acea bună dispoziție? Ciocu' mic atunci și la treabă! Lumea nu devine mai bună cu strigătele tale care acuză egoiștii acestei lumi, hoții care se îmbogățesc și cei care calcă pe cadavre! Prin definiție, atunci când ajungi să fii alfa, ajungi să fii lider sau lideră în haita, tribul, grupul tău. În acel moment devii o persoană responsabilă nu doar de binele tău, ci de binele întregului grup. Asta e frumusețea de a fi alfa! Pentru că tu POȚI să ai rezultate mult mai bune decât cei din jur, pentru că de aia ești ALFA, acum ai mai multe responsabilități. Dacă nu tu, atunci cine?Ești singura persoană responsabilă de rezultatele tale și nu e nimeni care să te ajute cu ceva și soarta ta e în mâinile tale! Acum vei zice: "pai nu ne-ai zis că fiecare e responsabil pentru el? De ce dacă eu ajung alfa sunt responsabil pentru alții?" Simplu! PENTRU CĂ TU POȚI și restul nu pot, sau cel puțin nu pot încă. Poate, într-o zi, din grupul tău se vor ridica alți oamnie capabili. Însă astăzi tu ești alfa și doar tu poți oferi prosperitate grupului tău, tribului tău. De aceea este extrem de important să tragi pentru tine la început. Mama, tata îmbătrânesc și oportunitățile se împuținează pentru ei. Prietenii și restul famileii tale nu au viziunea pe care o ai tu și sunt prinși în mintea lor închisă. Tu ești salvarea lor și speranța la bunăstare. Când tu vei avea o situație materială bună, vei putea să ajuți cu adevărat pe cel de lângă tine, care are nevoie. Nu doar material dar și prin puterea exemplului. Când cei din jur văd că ai reușit, vor dori și ei să învețe și atunci vei deveni mentor. Când vei avea împlinire în suflet și satisfacție, atunci vei putea să te uiți cu alți ochi la oamenii din jur și vei putea să le oferi dragoste, nu temeri și frustrări. Nimeni nu te crede dacă doar dai din gură! Fă orice, sacrifică orice pentru a deveni o persoană puternică și de succes! Abia atunci vei avea de oferit și vei putea să îi ridici și pe cei din jurul tău din mocirlă! Preferi să lași reponsabilitatea asta altcuiva? Poate într-o zi cineva te va ajuta pe tine. Până când nu ești o persoană care are ce oferi, să pretinzi că vrei să oferi ceva lumii, să o schimbi în bine, să arăți cu degetul spre alții, te face doar o persoana al dracului de ignorantă și ipocrită. Când nu ai ce să oferi, capul în pământ și muncește ca un sclav! Când vei avea ce oferi, prin fapte și nu doar vorbe, vei putea să ții capul sus și să te comporți ca un rege sau ca o regină, ca lider al tribului tău!

ce gandeste Mircea Cosea?

"Mai poate funcționa un model bazat pe principiul și obiectivul creșterii economice într-un cadru natural caracterizat prin descreșterea resurselor vitale ?Desigur, încă de mulți ani se vorbește de creștere zero sau de creștere durabilă, dar conștientizarea pericolului și edificarea conceptului de nou model de dezvoltare nu au fost sprijinite de politici economice și sociale adecvate.Din contră, inegalitățile specifice capitalismului care puteau distruge sistemul democratic și chiar structura internă a economiei de piață prin proteste și mișcări sociale de amploare au fost controlate sau amânate prin politici contrare trecerii la un nou model, anume politicile de dezvoltare până la paroxism a tipului de societate consumatoristă.
Piața a devenit regim politic iar creșterea economică obiectiv politic.Instituțiile și instrumentele pieței și-au pierdut treptat funcțiile regulatoare devenind din ce în ce mai mult un decor în spatele căruia s-a ascuns dezinteresul și lipsa de responsabilitate a politicului față de social .Globalizarea a permis economiilor occidentale să încalce axioma raportului dintre productivitate și salarii, menținându-le pe acestea la cote înalte prin ”subvenția” oferită de mâna de lucru ieftină a economiilor emergente; a permis Chinei să devină bancherul lumii negând regulile pieței valutare și ale sistemului paritar; a permis fondurilor de pensii americane să nu țină seama de raportul dintre contribuție și plată, triplând cuantumul lor prin plasamente investiționale în economiile emergente, ceea ce a dus la paradoxul unor pensii americane de câteva ori mai mari decât veniturile salariale.Stiința economică actuală parcurge o criză de identitate, nemaifiind capabilă să depășească stadiul de ”avocat al liberalismului”, aflându-se în imposibilitatea statuării sale la nivelul unei științe bazate pe concepte alternative. Nu apare cu claritate dovada înțelegerii la nivel politic și decizional mondial a faptului că actuala criză nu este numai economică și financiară, ci și politică, morală, structurală și de sistem.În consecință, remarc luarea unor măsuri doar de natură economico-financiară care nu atacă esența crizei, ci doar aspectele ei monetariste. Modelul capitalist are atribute valorice esențiale pentru progresul ulterior al omenirii ( proprietatea, libertatea, piața), dar va trebui corectat în trei direcții apte de a revizui rolul și importanța gândirii neo liberale: reevaluarea rolului statului, reevaluarea raportului evolutiv dintre profit și venit din muncă, reevaluarea rolului și poziției capitalului financiar și multinațional.Doar creșterea economică nu rezolvă obiectivul esențial al dezvoltării, progresului și bunăstării populației. Este nevoie de o abordare mai largă, sociologică, ecologică, morală și chiar de natură etnografică.Nu va trebui să se renunțe la principiul comerțului liber, al liberei circulații a bunurilor, capitalului și persoanelor. Protecționismul și autarhia ar fi pericole majore pentru viitor.Nu trebuie să se renunțe la politicile de păstrare și dezvoltare a specificului național ( tradiții, cultură, obiceiuri etc) chiar în condițiile accentuării porocesului de integrare zonală sau chiar federalizare la nivel european.Nu trebuie să se renunțe la politicile de punere în valoare a factorilor de avantaj comparativ și competitiv naționali chiar în condițiile în care globalizarea favorizeză prin raport preț/calitate importul."

jurnal de marti

Citesc cu plăcere manifestările Noii Republici. Am făcut câțiva pași, să mi se așeze gândurile în straturi, pentru a înțelege bine unde sunt. Entuziaștii aceștia vor avea un cuvânt de spus în politica următoare pentru că au forță și merg în linie dreaptă atacând. Sute de oameni și-au dat mâna și, într-un glas și efort comun, cuceresc centimetru cu centimetru spațiul politic. Și nu pot să zic decât brava lor. Așa visam eu să se-ntâmple cu "a treia cale". Din păcate sunt singur și semăn cu un poet, cu Bacovia cred, "tare sunt singur, Doamne, și pieziș". Nu-mi plâng de milă și nu disper. Este bine, obligatoriu chiar, să înțeleg. Și înțeleg că am bătut la ușile care nu trebuia. Și mai înțeleg că până la urmă trebuie dusă o luptă. Am în dreapta un punct periculos care se mișcă, în centru un preot care spune că nu există niciunu bun care să vrea binele omenirii iar eu sunt în stânga, într-o mare de adormiți săraci și umiliți. Destinul condușilor este clar: cei din dreapta le vor pune încă și încă piciorul pe gât, chiar dacă acum tac mâlc. Un poet scria nu demult: "noi suntem regii stepelor fierbinți". Da, omul inteligent se înflăcărează la provocarea de a fi rege peste ceva, atunci când știe că doar prin deșteptăciune poți cuceri aceste culmi. Crezul învingătorului : nu contează câte furnici calci în picioare pentru a ajunge. Așa a fost de când e  lumea. După revoluție exact ideile Noii Republici, mai simplist comunicate decât Mihail Neamțu, le regăseam în Iliescu: apel la oamenii capabili, reconstrucția țării, un nou început... Atunci țara nu avea 1 leu datorie iar acum suntem îndatorați până-n gât. Atunci țara avea fabrici și uzine, acum sunt demult cărate la fier vechi; atunci aveam speranța partidelor, astăzi avem doar cioflingari avizi după spagă, iar speranța  ne  e pusă, populist, în steagul acestui partid, căruia nici culoarea nu i-o știu, doar că-l ține strâns în mâna dreaptă. Neamțu se vrea mai al dracului decât nemtul! Am crezut în Ciorbea, cel cu ochelarii anapoda pe nas, îmi ziceam că vede el ceva prin câșul ăla. Apoi a venit chioru și-am zis că poate va face ordine un comandant de navă. Și-a făcut pe dracu să-l ia! Ete că ne vine nemtu(l) -"alb ca zapada"! -, după ce au venit degeaba și multașteptatii americani, și ne cheamă la un nou început. Și e drept să se-ntâmple așa ceva în istorie, este țac-ul roții de tren care se-nvârte pe șine. Îi doresc succes, chiar dacă știu că după 20 de ani românii de azi, "destepți și cinstiți" ( cum răspund la apel), vor deveni sigur corupții de mâine, dacă o fi adevăr ce spune popa.
 Eu... rămân în stânga, nu-mi rămâne decât să trezesc niște oameni. De 20 de ani sunt la zero, parcă-s legat de această bornă kilometrică, și n-ar fi, dar aveam o impresie mult mai bună despre mine!

un minut de realitate (59)

 18 oameni au trecut nepăsători pe lângă un copil chinez călcat în mai multe rânduri de mașini. Străinii importatori pun pe produsele românești etichetele lor (ex.:compot de vișine, mazăre fină).Două treimi din Thailanda este sub apă și este invadată de rechini. Oficial, România are 23% populație cu riscul sărăciei, dar are cea mai mică speranță de viață. Și mai avem "atâția descreierați pe care nu-i potolește amenda", spune cineva la tivi. PDL se laudă cu investițiile, dar a cheltuit banii aiurea pe investiții care nu aduc și bani la buget. Vass, "realmente, simte nevoia să plece" de oriunde este contrazisă. Ea spune un lucru grav: nu există baze de date intercooperative și este nevoie  urgentă de interconexiune între bazele de date! După 20 de ani de calculatoare! Ioan Talpeș afirmă că "nu va fi bunăstare, atâta timp cât nu va fi justiție" - din '89 negociem legalitatea între noi și împotriva statului, justiția nu se manifestă, legile-s paralele și contradictorii (nu-s într-un concept), dispar dosarele! (când, dispariția unuia singur, presupune demisia ministrului.) În sezonul rece, în lipsa soarelui, ajutăm fixarea calciului consumând vitamina D -pești mici și coriandru (nu uleiuri sau dulciuri!), somn rațional ( nesomnul îngrașă!) și arderea caloriilor prin sport ( ! să nu faceți infarct, că n-avem cardiologi!) - oamenii se plâng că n-avem parcuri, dar dimineața parcurile sunt goale!
 
 "Să nu obosim făcând bine, mai ales fraților în credință." (Galateni) Săracii ai cui frați sunt?

un minut de realitate (58)

 Baie de luciditate la un Târg de carte în Germania; standul unei țări nordice a avut un cer din pagini de carte. În Ucraina- festivalul dovlecilor; se poate vizita un castel construit numai din bostani.
 La Tripoli se dărâmă cu buldozerele tot ce a aparținut lui Gaddafi. Israelul schimbă 476 deținuți palestilieni cu unul ținut în Gaza de 5 de ani. În România există pe rol un proces început în 1983! Tot România este prima în topul crimelor pe șosele; 57% dintre șoferi se simt în nesiguranță datorită drumului și celorlalți participanți la trafic. Șerban Huidu a omorât 2 oameni. Cred că nu a receptat semnele primite când a suferit accidentul de schi. Unii îl scuză motivând efectul medicamentelor. Eu cred că mistoul l-a modificat structural spre superficialitate. Trebuia să se lase de glumele proaste. Eu am fost o victimă prin interpretarea tendențioasă a unei acțiuni pure, plăcute lui Dumnezeu. După 3 luni am ridicat mâna când era în comă și L-am rugat pe Creator să-i dea o șansa. Însă umorul continuat cu inconștientă l-a împins din zona protecției binelui în cea a haosului, plan care construiește monstruozități. După alte 6 luni este iar în cumpănă. Dacă nu se corectează, după alte 9 luni nu știu ce se va iarăși întâmpla.

 Patriciu afirmă că "de 21 de ani România  are 2 guverne- BNR a construit costumul de tablă în care a trebuit să intre". Mai spune "să ne așteptăm la o stagnare din cauza preelectoraleler" și acuză poporul de nebunie: "oricine este astăzi pragmatic și echilibrat e de dreapta!"

am citit...

Despre LIBERTATE şi alternative
	Text postat de mihai enescu
	Libertatea e grea. E chiar complicată şi de multe ori ilogică. De exemplu, libertatea celor de la Roşia Montană de a nu pleca din casele lor, pare ilogică şi păgubitoare, deoarece, din această cauză, sute de tone de aur rămân neexploatate. D-aia foarte mulţi oameni, şi nu mă refer doar la români, ci la nivel planetar, preferă, cel puţin în subconştient, o formă sau alta de dictatură. Dictatura e mult mai simplă. Nu trebuie să gândeşti (uneori nici nu ai voie), faci doar ce ţi se spune şi când ţi se spune, iar în schimb, cel sau cei care te conduc îţi oferă, în mare, cele necesare traiului şi sentimentul de protecţie. Libertatea, dimpotrivă, te poate face să mori de foame la propriu şi îţi oferă doar nesiguranţă. Pentru că, liber fiind, trebuie să gândeşti tu pentru tine, să iei decizii, să întreprinzi acţiuni şi, cel mai important lucru, să îţi asumi responsabilitatea pentru acţiunile tale. Iar asta sperie. Asumarea responsabilităţii este, de cele mai multe ori, factorul determinant pentru care oamenii, în general, sunt "predispuşi" la dictatură. În dictatură, orice ai face, oricât de rău ar ieşi, ai motivaţia (falsă, dar care oferă un analgezic suficient pentru conştiinţă) că... nu e vina ta. Ţie ţi s-a spus să faci lucrul ăla, iar vina pentru rezultat aparţine în exclusivitate celui care te conduce. Sigur că e o inepţie. Sigur că această "teză" nu rezistă nici măcar în faţa unei logici elementare. Dar ea există. Toţi naziştii judecaţi pentru crime de război după cel de-al doilea război mondial, au invocat "executarea ordinelor" pentru a se apăra, şi sunt convins că măcar o parte dintre ei chiar se considerau absolut nevinovaţi. Când optezi pentru libertate, nu ai această "scăpare". Pentru orice faci trebuie să răspunzi. Pentru orice faci trebuie să ai resurse de a te lupta cu cei care te contestă. Pentru orice faci trebuie să îţi "consulţi" mai întâi inteligenţa şi conştiinţa. Pentru că altfel, plăteşti. Libertatea e grea. Pentru a spera să fi liber, trebuie să ai curajul de a-ţi asuma riscuri. De multe ori, trebuie să accepţi că s-ar putea să fii pedepsit chiar şi atunci când ai dreptate. Trebuie să accepţi că libertatea ta nu poate încălca libertăţile celor din jur. Trebuie să îţi asumi anumite obligaţii şi răspunderi, cum ar fi, de exemplu, votul, sau respectarea şi chiar protejarea dreptului la viaţă chiar şi al celui mai aprig duşman. Libertatea e complicată. Nu mai poţi să-ţi plângi de milă "sub plapumă" pentru că "nu o duci mai bine", deoarece trebuie să îţi pui singur întrebarea "ce ai făcut tu pentru a-ţi fi mai bine?". În cazul dictaturilor, tu nu trebuie să faci nimic, deoarece este altcineva care se ocupă de tine, iar tu (nu-i aşa?), eşti prea mic şi prea lipsit de putere ca să schimbi ceva. De fapt, acest mod de a gândi retrogradează omul în categoria vitelor, iar când se referă la populaţii, le transformă în şeptel. Unii spun că dictaturile se fundamentează pe frica de represiune. O fi... De fapt, frica (de represiune) este sigur, un factor important dar, după părerea mea, nu determinant. Frica poate bloca reacţiile, dar le poate şi radicaliza. Din punctul meu de vedere, definitoriu pentru naşterea unei dictaturi este... teama oamenilor de a fi liberi, de a decide ei pentru ei şi de a-şi asuma responsabilităţi. Şi dacă libertatea este dificilă pentru indivizi, atunci când vine vorba despre grupuri, despre populaţii, chestiunea devine cvasiimposibilă. De când "s-a inventat" omul, populaţiile AU FOST CONDUSE, nu S-AU CONDUS niciodată. Bine... Foarte mulţi au luptat şi au murit pentru libertate. Dar foarte puţini dintre aceştia ştiau cam ce presupune acest concept şi doar un grup foarte restrâns (devenit ulterior nucleul de conducere al unei dictaturi, în cele mai multe cazuri), era gata să îşi asume responsabilităţi. Aici se poate da exemplul revoluţiei franceze care, condusă de o mână de oameni, a fost sprijinită de mase imense de oameni dispuşi să ucidă şi să moară, la rândul lor, pentru "cauză", revoluţie care a sfârşit prin a deveni una dintre cele mai sângeroase şi mai atroce dictaturi, ucigându-şi în final, propriii conducători. E greu cu libertatea şi atunci când trebuie să accepţi, şi chiar să depui eforturi pentru ca, aşa cum spunea Ion Raţiu în 1990, cel din faţa ta să aibă dreptul de a nu fi de acord cu tine. E greu de înţeles, dar dacă eu accept ca libertatea cuiva să fie restrânsă sau suspendată în favoarea mea, trebuie să fiu de acord şi că libertatea mea "se poate bucura" de acelaşi tratament în favoarea altuia. Şi asta în relaţie cu toţi ceilalţi. Libertatea e cu muncă, cu riscuri, cu nesiguranţă... Libertatea e cu responsabilităţi, cu luptă, cu drepturi dar şi cu obligaţii... Libertatea costă... Dar, după părerea mea, alternativa e inacceptabilă.

Canoane

Camionul calcă pietonul,
Pietonul încalcă regulile,
Pietonul este orb,
Însoțitorul său este orb,
Însoțitorul însoțitorului este orb,
Toți suntem orbi,
Camionul are dreptatea lui.

O ciută ciudată, un lingușitor în culori,
Talaz lângă talaș, în mișcare miș-maș,
Cum să-ți scutur, prietene, inima,
Ca pe o mână-nghețată?
Votca poemului curge
Pe gâtul Golemului.
Tablou schizofrenic, frenetic,
Franz!
Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, riști să te îndrăgostești.

Gravitație implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima țigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraș,
Străpunge pereții inconsecvenței noastre,
Falsii pereți, dușumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiți cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.

Boris Marian

comentariu

Spune un preot: "Şi chiar de ar avea un scop bun o revoluţie, cine să mai dirijeze o societate în zilele noastre? Toţi stăpânii netrebnici s-au făcut, nu mai este niciun drept care să poată dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scăpa de urgia care vine"

Se poate astepta scufundarea corabiei, dar contactul viu cu oamenii, altul decat virtual, duce la alte solutii, la solutii reale. Preotul ne fereste de suferinta, dar schimbarea lumii doar printr-o mare suferinta/sacrificiu se poate face. Cand exista 1 solutie dintr-o mie pentru reusita, pentru aceasta idee moare un om (sufera, cel putin). Vazut din afara, se poate rade de el. Si, da, om cu om, ala, unu dintr-o mie, daca doreste binele omenirii, este cel drept si totdeauna va suferi in vazul nostru. Reusita lui este posibila doar cand nu va mai suferi el si vor suferi 999 - daca acestia isi asuma organic lumea in care traiesc. Dar daca moare doar cel care se expune, iar tu ai fost de acord cu lupta lui, dar ai stat ascuns dupa o perdea, esti vinovat de tacere si neimplicare si nu-ti meriti viata.
Tu, cel care puteai sa ajuti macar cu sufletul si gandul si n-ai facut-o, aflat la loc sigur in spatele unui ecran de calculator: daca un om sincer s-a expus suferintei in ideea de a schimba lumea, macar taci, nu-l condamna!

un minut de realitate (57)

Nu s-a ocupat Bucureștiul pentru că România nu are decât 3-5 indignați. Aceștia au acuzat băncile -simboluri ale bogăției - că ne-au condamnat la sărăcie și ne-au luat șansa de viață. Zilnic mor 100.000 de oameni de foame (sau din cauza ei), când agricultura lumii poate hrăni 12 mld. de suflete. Dacă un popor moare de foame înseamnă că n-ai putut să-l hrănești sau n-ai vrut! În Brazilia mamele pun pietre în oală și spun copiilor care cer mâncare "așteptați să se facă" sperând să adoarmă. În ciuda frigului, buzoienii săraci s-au aruncat după pește în nămolul unei bălți secate din răzbunare. Tot la Buzău, candidatul USL la Prefectură, Bigiu, a repetat de 5 ori un an la facultate! În Timișoara păduchii pe copii s-au înmulțit de 8 ori într-un an. PDL relansează zilnic programul "să strângem cureaua", poate-i strivim, ca-n menghină! Nenorociții, joacă golf cu poporul! Ne lovesc ca pe minge, să nu ne mai vadă, iar dacă ne caută cu punga și găleata o fac numai să ne lovească iar, să ne bage-n gaură/mormânt... Unu, Ștefan, spune că a obosit de când e optimist așteptând să intre în normalitate. Românii din Canada cer vot electronic, nu vor prin corespondența. Ei spun răspicat că vor vota intotdeaununa contra lui Iliescu (și după ce va muri?!) Este o palmă pe care o suportăm ca popor fiindcă, după revoluție, l-am huiduit pe Coposu,  pe Rațiu l-am bătut cu ouă și cotoare de flori, și am ales trecerea lentă votând neocomunismul cu așa zisă față umană. "Politicienii vor trebui cândva să răspundă pentru mita electorală!"- vine vijelios din urmă, iarăși, spre București, Miron Cozma cu Partidul muncitorilor, chiar dacă are interdicție de intrare. Zice, cu jumătate de gură, că nu-i urăște pe cei care l-au băgat la pușcarie. Dan Diaconescu îi urăște, o spune clar: "Vreau să mă răzbun!" Toți suntem niște ciudați, fiecare e băgat în câte ceva. Maia Morgensten se teme de vorbele mari. Mie nu, fiindcă sunt din altă viață și altă dimensiune. Chiar mi-e milă de îmbogățiții din vânzarea țării la fier vechi, de imperiile lor care vor rămâne în părăginiri după ce se va termina și cu șpaga! Cum vor trăi ei, săracii, care-s învățați cu bani mulți? Nicu Ceaușescu a murit în câteva luni după ce nu i s-a mai dat stomacului său alcoolul.

 Pelican revendică: "Noi suntem țara tuturor posibilităților, nu America!"

Riscul

Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede să crezi numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, riști să te îndrăgostești.

Gravitație implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima țigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraș,
Străpunge pereții inconsecvenței noastre,
Falsii pereți, dușumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiți cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.

Faust

Ultima clipă a lui Faust

Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Să iubești fără să cunoști ființa,
Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
și pierd mereu ca la Monte Carlo.

Să nu începi iar să vezi

Pisica fuge de frică, omul fuge de foame, poetul este ca Budha – nu fuge.
O groapă cu oglinzi am văzut în copilărie, căzusem și eram plin de
sânge. Oglinzile m-au salvat.
În Bibliotheca o bufniță își face veacul. De sute de ani nu a mai
intrat nimeni. Brusc, s-a auzit foșnetul unei rochii. Un miros de
ghiocei a năvălit în încăpere, pe brațul meu se odihnea sânul unei
fecioare.
La capătul puterilor, valul ajunge la țărm, se sparge și pornește din
nou lupta. Învață. Să nu uităm că strămoșul nostru comun  este
haosul, că muma noastră este bezna.
Speranța se poate ascunde în cutia unei viori, în gâtul unei trompete,
în buzunarul rupt al unui vagabond, niciodată în curtea  unei măreț
castel.
Uneori umbrele scriu versuri sau desenează monștri.
Numără-te, strigă comandantul plutonului de execuție. Te trezești,
ce pluton, ce execuție, sună telefonul.
Un vulcan nu așteaptă nici jertfe, nici hrană, el se dăruie, dar ce prăpăd.
După ce au plecat hoții m-am simțit mai bogat, eram liber.
Niciodată focul nu va avea intensitatea  durerii sau a iubirii, este
foc și atât.

                                             Boris Marian

...

#OccupyWallstreet #OccupyBucharest #GlobalChange

3

de Florin Flueras  0

 #GlobalChange

 ’#GlobalChange’ e hastagul cu care comunică pe Twitter cei care ocupă în momentul de faţă peste 1400 de pieţe importante în întreaga lume. Dar aş vrea să vorbesc mai întâi puţin despre ceea ce provoacă aceste proteste globale.

 Pentru că e prezentă o oarecare senzaţie că trăim sfârşitul capitalismului am fost curios să privesc puţin înspre începutul acestuia. Priveliştea seamănă mult cu cea de-acum, a sfârşitului. Capitalismul s-a constituit pe un rasism şi sexism atroce, printr-o violentă cucerire şi colonizare a celorlalte continente, pe arderea pe rug a mii de femei (vrăjitoare), prin privatizarea (îngrădirea) spatiilor comune, prin nimicirea de către stat şi inchiziţie a oricărei forme de comunitate, cooperare, spiritualitate care încerca să se infiripeze în afara bisericii total corupte, toate astea pentru ca subiectivitatea economică, să apară şi să fie acceptată. Homo Economicus a fost creat prin teroare.

 Revenind mai aproape de prezent, la fel ca şi atunci, recentele mutaţii ale capitalismului, neoliberalismul de după 1971 şi capitalismul morbid de după 2007 au fost introduse pe baza de frică şi teroare, chiar motivaţia de acumulare primară e aceeaşi, doar că senzaţia e diferită, dacă atunci era de exaltare acum e una de panică disperare:

 Există o disperare în modul în care se scormoneşte pământul pentru ultimele resurse – exploatările de tip tar sands, cele maritime la foarte mare adâncime, sau cele prin fracturarea straturilor geologice sunt cele mai mari dezastre ecologice din istoria umanităţii.

 Există o disperare cu care viaţa e exploatată la periferia capitalismului. Sunt comune sweat shop-uri in care uneori se munceşte în schimburi de câte 36 de ore sub pază severă, înaintea unui dead line important.

 Există o disperare în felul în care trupele NATO păzesc pentru corporaţiile occidentale terenurile fertile şi minele cu metale preţioase din Congo şi alte ţări africane, în timp ce, în jur, milioanele de oameni deposedaţi de propriile pământuri sunt muritori de foame.

 Există o disperare în modul în care se duc războaiele pentru resurse, în modul în care se omoară civilii şi se distrug vieţile în nenumăratele ţări sub ocupaţia NATO-Americană. Zilele astea citeam despre un alt caz de “crimă colaterală”, un video printre alte zeci de alte filmuleţe snuff, la care soldaţii se uitau pentru îmbunătăţirea moralului la televiziunea lor cu circuit închis “kill TV”(1). Era vorba despre o convorbire intre doi piloţi de elicopter în care la un moment dat unul îi semnalează celuilalt o femeie afgană “uite şi şarpele ăla cu ţâţe” şi deschid focul. E unul din cele peste 1.4 milioane de civili omorâţi în războaiele din Irak şi Afganistan. Şi în cele din urmă poate a fost norocoasă, majoritatea fetelor de la vârste uneori mult sub 16 ani sunt trimise la soldaţi să se prostitueze pentru puţină mâncare.

 Există o disperare în modul în care se distruge viaţa în general -  în jur de 200 de specii de plante şi animale dispar în fiecare zi şi suntem în mijlocul celei mai rapide extinctii din istoria cunoscută a Pământului, mai rapidă şi decât cea de acu 65 de milioane de ani care a dus la dispariţia dinozaurilor.(2)

 Aş vrea ca cel puţin pe tot parcursul articolului să avem undeva, în colţul privirii şi aceste realităţi. Dar revenind la cei mai “norocoşi”din lumea întâi şi a doua, începutul sfârşitului a devenit aparent deja la începutul anilor ’70 când creşterea economică s-a cam stopat şi a devenit evidentă imposibilitatea creşterii continue. Dar pentru că creşterea în capitalism e fundamentală pentru ca sistemul să nu colapseze, soluţia a fost mai mult război şi crearea unei economii ficţionale. A avut loc o financializare a economiei şi a vieţii însăşi, bazată în special pe împrumutul din viitor… iar acum suntem în viitor.

 Odată cu această financializare s-au petrecut nişte mutaţii interesante, din păcate nu tocmai plăcute:

 Dacă în perioada producţiei industriale exploatatorul şi exploataţii trăiau totuşi de obicei în acelaşi oraş şi asta făcea totul mai simplu – de la proteste până la o oarecare convieţuire. Capitalismul era interesat în biopolitici, în sensul că era interesat cât de cât să investească într-o anumită pregătire a forţei de muncă, într-o oarecare sănătate a angajatului, într-o oarecare putere de cumpărare a acestuia (pentru că era interesat să-şi vândă marfa). Era un sistem care suporta şi un pic de democraţie reprezentativă şi îi convenea o oarecare stabilitate socială, linişte şi ordine publică…

 Acum specifică e o deteritorializare a capitalului. Şi profitul serios nu se mai face prin producerea şi vinderea de mărfuri ci din specularea crizei, distrugerii, colapsului. Astfel marele capital nu mai e interesat nici de o minima investiţie în viaţa oamenilor, ci de necropolitici, administrarea morţii şi exploatării extreme la periferie şi nu numai. Una din cele mai profitabile e economia din jurul războiului, corporaţii profită atât în procesul de distrugere cât şi în cel de “reconstruire” şi “democratizare” (a se citi privatizare).

 O altă direcţie centrală în noua economie e dată de speculaţiile financiare la scară foarte mare.  Au început să mai apară şi prin presa internaţională mici scandaluri ca cel de anul trecut când Goldman Sachs a controlat şi speculat preţul grâului la nivel global.

 De altfel recent un stock trader afirma la BBC ca pe lucrul cel mai firesc că nu guvernele conduc lumea ci Goldman Sachs. Şi la întrebarea jurnalistei despre cum vede stabilitatea euro, a răspuns surprinzător de sincer că el ca trader nu e interesat de stabilitatea euro pentru că marii jucători la bursă profită cel mai bine din instabilitate, criză, colaps… şi în consecinţă ne avertiza să ne ţinem tare pentru următoarele 12 luni ca o să avem ce vedea şi experimenta.(3)

 O consecinţă evidentă e că politicul devine o anexă care e absolut sub controlul acestui capital financiar şi democraţia a devenit pur spectacol. Statele Naţionale sunt cam pierdute în acest nou peisaj, sunt simple instrumente şi victime ale intereselor acestor entităţi financiare. Sunt de multe ori obiectul speculaţiilor financiare – se pot face bani serioşi din falimentarea unor state întregi. Privatizarea profitului şi socializarea pierderilor e dusă pe noi culmi în acest capitalism financiar.

 Dar pentru ca acest capitalism prădător să funcţioneze şi să fie acceptat mai e nevoie de o anumită zonă de producţie esenţială – de producţia de subiectivitate. Se depune un efort imens, pentru ca totuşi oamenii să perceapă, să transforme realităţile descrise mai sus în ceva pozitiv sau cel putin tolerabil. Guattari remarca că pentru noua economie mult mai importantă decât producţia de petrol sau energie, e  producţia de subiectivitate.(4)

 Planul subiectivităţii e foarte important şi ca o ultimă şi preţioasă resursă de exploatat. Dacă înainte se exploata în special forţa fizică, un anumit număr de ore pe zi într-un anumit spaţiu (fabrică, şantier, etc.), acum centrală e producţia imaterială.

 Idealul, în această direcţie, ar fi o economie de tip Facebook sau Matrix, în care prin simpla existenţă a subiecţilor se produce energia, profitul pentru cei care deţin sistemul respectiv. Exploatarea devine plăcută şi se face “pe nesimţite”, în mod continuu.

 Dacă pentru economia industrială era nevoie de o subiectivitate docilă, disciplinată, supusă, aflată tot timpul sub supravegherea şi controlul unei autorităţi, formatată şi livrată de instituţiile disciplinare: familie, şcoală, armată, etc. Economia de tip Matrix are nevoie ca întregul timp să fie un timp al producţiei şi exploatării. Pentru că nu poţi să pui un poliţist să supravegheze permanent, autoritatea trebuie interiorizată. Logica economică să fie interiorizată, individul să funcţioneze ca o mini corporaţie în continuă competiţie cu celelalte mini corporaţii, să-şi perceapă propriile acţiuni ca investiţii, întâlnirile cu ceilalţi ca oportunităţi, propria imagine ca pe un brand.

 Modelul noii economii e artistul – se auto-organizează, e flexibil, creativ, pasionat de cea ce face, îşi face singur programul, e autonom, munceşte de plăcere, are capacităţi de comunicare, networking, etc. Cineva trebuie doar să aibă un “cârlig” prin care să aibă acces, să poată să “recolteze” această productivitate (am pus intre ghilimele aceşti termeni pentru că sunt folosiţi ca atare în cercurile de management avansat: “hook”, “harvest”).

 Aparent totul pare mai bine dar defapt asta înseamnă predarea finală în faţa economiei, cele mai intime capacităţi, sentimente, afecte sunt colonizate, comodificate şi exploatate. Sufletul cum spune Bifo, e pus să muncească, e privatizat, acaparat de economie. Dacă înainte ştiai când şi cum eşti exploatat, anumite ore pe zi, acum nu mai există timp liber, viaţa e economie, realitatea e capitalism. Rezultatul e o subiectivitate unidimensionala, diminuată, fragmentată, lacomă, oportunistă, individualistă, competitivă, dependentă, fricoasă, cinică, depresivă.

  #OccupyWallstreet #ukriots #syntagma …

 O problemă ce pare irezolvabila, e cum să ne opunem, cei care încă mai vrem să rezistăm. Nu mai ai cui să protestezi, protestezi împotriva autorităţilor statului, puterea nu e acolo, arzi o bancă, arzi toate băncile, banii nu-s acolo, te revolţi împotriva exploatatorului, în mare parte înseamnă să te revolţi împotriva ta însuţi… Şi ce “să ceri”? E putin ridicol, fiind conştient de cele de mai sus, să protestezi pentru “cerinţe specifice”, vreau salariu mai mare… în momentul în care eşti puţin conştient de imaginea de ansamblu. Şi tot mai mulţi oameni sunt conştienţi şi chiar şi cei care depun un efort constant să ignore aceste realităţi intuiesc sau simt că ceva nu e tocmai în regulă…

 Din fericire inteligenţa colectivă a produs în ultimul timp câteva forme de rezistenţă foarte interesante – Wikileaks, ocuparea spaţiilor publice sau private, revoltele prin prădare. Ce au în comun aceste forme de revoltă e că au ieşit din convenţia protestului clasic, autorizat, reglementat, intre anumite ore pe un anumit traseu, cu anumiţi lideri, responsabili, etc.

 S-a ieşit puţin din obişnuita cerseală de la autorităţi. Faptul că unul din principalele reproşuri e că nu au cerinţe specifice nu face decât să dovedească că, ca de atâtea ori, o bună parte din intelectuali sunt în urma evenimentelor şi nu identifică potenţialul din recentele forme de protest. Tocmai de aceea sunt radicale şi interesante aceste proteste pentru că sunt fundamentate pe o neîncredere totală în actualul sistem şi pe recunoaşterea faptului că a avea cerinţe de la acesta implică recunoaşterea acestuia şi acceptarea lui ca autoritate, ca fiind un partener special şi superior de dialog. David Graeber, unul din iniţiatorii şi susţinătorii ocupării Wallstreet a formular clar într-un interviu acest lucru: protestatarii sunt adesea ezitanti până şi să formuleze cerinţe specifice pentru că asta implică recunoaşterea legitimităţii politicienilor împotriva cărora protestează (5)

 Cu riscul de a se pierde din “eficienţă”,  protestele adresează realităţi globale, chiar şi cele descrise la începutul articolului, atât de uşor şi ipocrit ignorate în protestele convenţionale cu cerinţe concrete. Există această conştientizare că toate aceste probleme cam duc într-un singur loc, şi această conştientizare devine tot mai puternică chiar dacă presa şi puterea fac orice să nu iasă la iveală, încercând să menţină percepţia oficială asupra realităţii.

 Naomi Klein petrecând ceva timp la #occupywallstreet se mira de câtă muncă e necesară pentru cei din presa corporatistă să găsească persoane confuze pe care să le aducă în prin plan, pentru că ea la tot pasul a găsit oameni foarte informaţi şi coerenţi despre situaţia economiei şi motivele protestului (6). Tocmai am revăzut acu câteva zile documentarul Weather Underground şi mă amuzam cum presa îi descria la fel, fără mesaj, nebuni care se dedau gratuit la acte de violenţă, în ciuda faptului că mesajul lor a fost foarte coerent şi clar articulat. La fel şi în cazul UK riots – “violenţă de dragul violenţei produsă de nişte bestii care nu au mesaj”, deşi dacă urmăreai #ukriots pe twitter găseai foarte multe mesaje din partea lor, unele chiar emoţionante.  Remarcabile erau filmuleţele în care se filmau fără să li se vadă faţa şi-şi explicau situaţia, violenţa la care sunt supuşi zi de zi, de către poliţie şi sistem în general.

 ”Violenţa” e un bun exemplu al modului în care este operaţionalizat şi folosit un concept în scopul accentuării percepţiei oficiale. În primul rând e obişnuita inversare a sensului violenţei – violenţa poliţiei către manifestanţi e prezentată ca apărarea de către poliţie a ordinii şi a cetăţenilor liniştiţi de către “barbarii”, “golanii” respectivi.

 Cât de deformată e percepţia asupra violenţei, putem să intuim puţin observând răspunsul disproporţionat de tipul: cei care pradă magazinele sunt portretizati ca brute subumane iar cei care măcelăresc şi torturează milioane de civili sunt priviţi ca eroi. Cel care fură un Ipad e un animal, iar Steve Jobs case e responsabil moral de exploatarea cruntă şi sinuciderea a zeci de muncitori e zeificat.

Aceste iluzii perceptive dovedesc câtă dreptate avea Derick Jensen să numească următoarele două fraze ca premize ce stau la baza actualului sistem şi a percepţiei:

 Violenţa celor de sus în ierarhie faţa de cei de jos e aproape tot timpul invizibilă. Şi dacă e remarcată e pe deplin raţionalizată. Violenţa celor de jos în ierarhie faţă de cei de sus e de neconceput, dacă se întâmplă e privită cu groază, provoacă şoc şi victima e fetisizata.

Proprietatea celor de sus în ierarhie e mai valoroasă decât viaţa celor de jos. E acceptabil pentru cei de sus în ierarhie să-şi mărească proprietatea pe care o controlează – în limbajul cotidian să facă bani – distrugând sau luând viaţa celor de jos în ierarhie. Asta se cheamă producţie. Dacă cei de jos afectează proprietatea celor de sus, cei de sus pot omorî sau distruge viaţa celor de jos. Asta se cheamă justiţie.(7)

 Discuţiile despre UK riots s-au purtat  în cadrul unei percepţii oficiale având în mod implicit le bază aceste două premize. Astfel că diferenţele intre aşa numita dreaptă şi stânga sunt foarte mici (în special în România) a existat consens că faptele sunt condamnabile, au fost criminalizate în mod unanim, mica diferenţă e că critica de stânga le mai găsea scuze animalelor. 

 Majoritatea celor din aceste pieţe ocupate realizează importanţa debransarii de la acest gen de percepţie oficială. Există o suspiciune totală faţă de presă, cei din Syntagma au şi interzis prezenta presei corporatiste în piaţă. De aici şi importanţa extraordinară a noii media, nu degeaba multe din aceste spatii ocupate se identifică cu #tag-ul cu care circulă pe twitter – #OccupyWallstreet, #Syntagma, etc. Dacă urmăreşti puţin în paralel presa şi oameni ca Naomi Klein, David Graeber, Michael Moore, care postează frecvent despre aceste ocupaţii înţelegi repede de ce.(8)

 Dar debransarea de la percepţia oficială e doar un prim pas în atacul în atacul asupra subiectivităţii contemporane. Ce au în comun protestele prin ocuparea spaţiilor publice sau private cu cele prin pradarea proprietăţii “celor de sus în ierarhie” e că merg mai departe în adresarea subiectivităţii capitaliste.

 Probabil că în acest plan, al subiectivităţii trebuie desluşita şi “violenţa” care a oripilat în mod aproape unanim opinia publică (cel puţin în România) în cazul UK riots.

 Se poate spune că insăşi fundamentele subiectivităţii noastre capitaliste au fost atacate, modul în care munca e fetisizata şi asociată cu accesul la produse, productivitatea ca criteriu de organizare a spaţiului şi timpului – spaima că toate protocoalele din jurul proprietăţii private se relativizează – devin vizibile ca simple convenţii menţinute prin violenţa poliţiei şi a statului.

 Suely Rolnik asistând la evenimente asemănătoare cu UK riots în Brazilia anilor ’80 a constatat că această panică intervine din cauza că s-a confundat conservarea unei anumite imagini de sine cu conservarea propriei presupuse esenţe. Din acest punct de vedere, revoltele au provocat ceva mult mai violent şi mai stresant decât pradarea propriei proprietăţi. Frica de a pierde case şi obiecte e nimic în comparaţie cu teroarea de a te pierde pe tine însuţi.(9)

 Probabil în mod similar, în toate cazurile de ocupare a acestor pieţe, toate aceste reproşuri de confuzie, hipstereala etc. vin tot dintr-o frică de aceeaşi natură. Ca nu cumva protestatarii să înceteze să mai ceară, să atace “vinovaţii”, ci să întoarcă cerinţele către ei înşişi, şi implicit către noi înşine. Frica ca aceste proteste nu cer doar o îmbunătăţire a capitalismului ci o altă societate, o altă viaţă. Frica că atacul nu mai e aşa de mult asupra politicienilor ci asupra subiectivităţii economice, asupra lui Homo Economicus cu care ne identificăm aşa de mult.

 Gerald Raunig, preluând terminologia lui Deleuze şi Guattari, vorbeşte despre recentele ocupaţii ca despre o lovitură la nivel molecular, echivalentul la nivel molar ar fi o lovitură de stat, dar nu e la nivel molar, e o revoluţie la nivelul “porilor vieţii”, cum spune el. Această lovitură la nivel molecular se caracterizează prin crearea de noi forme de viaţă, noi moduri de organizare şi o asiduă reapropiere a timpului ca întreg (total diferit de vechile cerinţe de reducere a orelor de muncă).(10)

 Ce e comun în aceste pieţe ocupate e faptul că se propun societăţi alternative, medici, avocaţi, etc. care dau consultaţii gratuite, educaţie publică, biblioteci publice, democraţie directă, libertate de exprimare, economie (dacă mai merită să o numim aşa) bazată pe dar … Deci cam tot ce nu e sau nu mai e realitatea actuală.

 Am avut norocul ca anul acesta să trăiesc în mijlocul unei astfel de societăţi, într-un moment şi loc special -  Atena, 15 Iunie. Zeci de mii de oameni am luptat o zi întreagă să protejăm piaţa Syntagma ocupată şi locuită fără încetare de noi de câteva săptămâni. Nu semăna cu nimic din ceea ce ştiu de la protestele clasice în care mulţimea se organizează în jurul unor lideri, ideologii, steaguri, slogane sau uniforme (funcţionare bazată pe identificare şi ierarhie). S-a creat o inteligenţă a mulţimii în modul în care ne organizam spontan în faţa asaltului din toate părţile. Dar pe lângă inteligenţă, s-a creat şi o senzaţie şi un sentiment al acestei multitudini. Cred că am luat parte la învierea pentru câteva momente a ceea ce ştiu doar din teorie că a omorât capitalismul – a corpului social. Cooperarea, solidaritatea, empatia au înlocuit cel puţin temporar paradigma economică bazată pe competiţie, individualism, fragmentare. Pentru prima dată în viaţă am trăit pentru câteva ore o ieşire din logica capitalistă (am trăit 12 ani şi în regimul Ceauşescu, dar din punct de vedere al subiectivităţii e mică diferenţa dacă capitalismul e de stat sau privat). În urma acestei experienţe m-am apropiat şi empatizat ulterior cu starea de exuberanţă şi plinătate pe care o aveau revoltaţii de pe străzile Londrei în momentul în care alterau radical normalitatea capitalistă.

 Da, acestea sunt minisocietăţi care sunt percepute ca un cancer de către ordinea actuală, dar dacă mai avem în colţul privirii imaginile de la începutul articolului ştim cine e cancerul şi cine sunt celulele sănătoase.

 Sper să ne vedem la

#OccupyBucharest (am înţeles că începe din 15 octombrie, ora 10, în parcul din Piaţa Unirii.)