JUSTITIE VS. IERTARE (polemica)

Nicolae Tudor: Am citit: Alfred-Luigi Agrişan: am un proces pe rol in care mi se solicita 2.000 RON daune morale din partea unui polițist care a parcat pe un loc destinat persoanelor cu dizabilități. La momentul respectiv i-am atras atenția si am început să-l filmez după ce a început sa ma amenințe ca o sa aibă grija de mine, să-mi văd de familie ca e mai bine ... etc. Ulterior am trimis clipul la o pagina de Facebook (Ai parcat ca un bou Vaslui) care l-a si postat de altfel, drept care polițistul a ales sa ma dea in judecată pt defăimare, nu înainte de a fi citat si la poliție. Mai mult, in urma unei postări pamflet din perioada sărbătorilor de iarna prin care rugam prietenii sa nu-mi trimită mesaje cu urări de bine, pentru ca si cu un an in urma au făcut-o si tot mi-a mers rău tot anul, enumerând câteva momente neplăcute din cursul anului, printre care si faptul ca "un bou m-a dat in judecată, după ce a parcat pe locul destinat persoanelor cu dizabilități", am fost citat din nou la poliție pentru a clarifica si acea postare 🙂 In concluzie, nu ma mai mira nimic in țara asta... orice e posibil!

Marian Tudorel Lazar: Codul manierelor elegante devine lege? N-ar fi rău! 

Nicolae Tudor: Sa invatam sa ne adresam civilizat este un stadiu de evolutie. Numai ca avem o problema cu statul: un angajat de-al sau nu respecta legile si nu pateste nimic, dar daca opinia publica ia atitudine, in felul ei, angajatul statului implica institutia statului pentru razbunare personala/punere la punct. Bila neagra pentru sistem.

Marian Tudorel Lazar: Dacă faci organul statului ”bou”, ce te mai miri că te împunge?!

Nicolae Tudor: Sa fim obiectivi: omul intai a facut o comparatie, a zis: ca un bou". Dupa ce acela a amenintat etc, a fost facut bou, fiindca asta a demonstrat el. Daca nu animal, cum poate fi definit omul care se comporta ca un animal?

 Marian Tudorel Lazar: Nu văd cum vrei să faci lumea să evolueze, utilizând vocabularul unui involuat.

Nicolae Tudor: Lumea evolueaza, ca prim pas, prin dictatura legii. In acest caz politistul care a parcat pe locul rezervat celor cu handicap, sau pe interzis, poate primi o reclamatie si solicitarea unor despagubiri usturatoare, despagubiri care, prin legea independentei financiare a justitiei, promovata de ATC, se fac pe loc urmand ca justitia sa contorizeze suma in functie de evolutia cazului. Daca cineva se adreseaza jignitor, poate primi, la randu-i, tot o reclamatie cu aceleasi repercursiuni. in felul acesta ... evoluam, draga MTL!

Marian Tudorel Lazar: Sunt sigur că și polițistul și-a primit mustrarea lui. Iar prea multă justițiabilitate duce la opusul ei.

Nicolae Tudor: Raul pe il fac unii oameni inseamna provocarea suferintelor. Rau ai voie sa iti faci doar tie, nu aproapelui tau. Intrucat am ales sa facem legi, pentru o buna convietuire, si exista un singur om care nu respecta legea, justitia are o problema. Daca justitia noastra are infractori de 3 ori mai multi decat locuri in puscarii, in timp ce in alte tari se inchid puscariile din lipsa de infractori, este clar ca justitia noastra are grave probleme de functionare, deci trebuie mai multa justitiabilitate. Nu cred ca politistul a primit o mustrare fiindca salariatii statului roman de dupa revolutie au fost angajati nu pe criterii de competenta, asta insemnand ca sunt supusi celor care i-au pus acolo. Asta inseamna ca daca politistul respectiv are acelasi sef ca superiorii lui, nu se va intampla, chimic vorbind, o reactie de tragere la raspundere. Intr-un stat civilizat, orice deviere de la normalitate, cu atat mai mult cand este sesizata/criticata de populatie, devine scandal si rafuiala se petrece public, prin conferinte de presa/comunicate/scuze publice, incat institutia, pentru a-si mentine credibilitatea, isi arunca afara angajatii care au atentat la imaginea ei.

Marian Tudorel Lazar: A fi legist, nu înseamnă și a fi drept. Cei mai legiști dintre toți sunt dracii, care umblă cu niște catastife mari și trec acolo toate călcările de lege, ale tuturor legilor, chiar dacă acele legi se bat cap în cap. Cei mai drepți dintre toți sunt sfinții, care au o singură lege: iubirea aproapelui. Ei nu au nici un catastif și nici nu vor avea vreodată, ei au doar mângâieri și iertare, pentru toți.

Nicolae Tudor: Dupa dv, toti care ne-au furat de 27 de ani nu numai tara, ci si destinele, trebuie mangaiati si iertati. eu ii vreau condamnati pe viata in puscarii si as fi dispus sa ii iert dupa cateva zile. De mangaiat nu as fi in stare, oricat s-ar cai ei, chiar daca ar da inapoi insutit. Pot ierta numai pentru a ma echilibra psihic, sa pot merge mai departe, constructiv, cu gandurile, dar acela sa paraseasca tara in care traiesc eu. Despre sfinti.... ce sa spun. Ma dezamageste Boca prin spuse ca ale dv: exista omul bun care nu critica pe nimeni si omul rau care nu critica doar faptele celor rai, ci critica si faptele bune care nu ar trebui criticate. Cum vine asta, nu pot sa inteleg nici in ruptul capului!

Marian Tudorel Lazar: Aveți perfectă dreptate: ca să vă echilibrați, este nevoie să iertați. Deocamdată, însă, sunteți puternic dezechilibrat. Și asta se reflectă asupra stării de sănătate.

Nicolae Tudor: Daca asta este parerea dv despre mine, va felicit pentru sanatate.

Marian Tudorel Lazar: Am tras concluzia exclusiv din spusele dvs!

Nicolae Tudor: Va asigur ca nu sunt bolnav. Am fost recent la psihiatru sa verific daca sunt cumva nebun. Stiti ce mi-a zis? "Daca toata lumea ar fi ca dv, n-ar mai fi nevoie de Paradis"!

Marian Tudorel Lazar: Atunci de ce afirmați că sunteți dezechilibrat?

Nicolae Tudor: Nu ati intelers ce am spus. Sa recapitulam: " Pot ierta numai pentru a ma echilibra psihic, sa pot merge mai departe, constructiv, cu gandurile, dar acela sa paraseasca tara in care traiesc eu". Conceptul iertarii inseamna sa te eliberezi prin uitare. Ori, daca niste oameni mi-au facut rau, pentru ca traim nu intr-o societate religioasa in care iertarea este lege, ci intr-un stat in care am facut legi si platim o justitie sa faca dreptate. Asta inseamna ca cer dreptate, ca o normalitate. Condamnarea lor de drept, inseamna o condamnare morala, iar puscaria inseamna o condamnare fizica pentru indreptare. Eu, ca om superior, daca il stiu in inchisoare pe agresorul meu, prin actul de justitie (care contravine spiritului religios), pot avea o tulburare fiindca gandesc ca cel vinovat probabil avea o lectie de invatat si, chiar daca m-a ranit, imi pot dovedi ca sunt superior lui iertandu-l, iertare de care am si eu nevoie pentru a ma linisti psihic, fiindca tot acest proces a insemnat o reactie chimica intre mine si el/ei, reactie ce nu se poate incheia cat timp suntem cu totii in viata. Iertand inseamna ca ies din joc, dar reactia chimica de tulburare emotionala prin ganduri tot continua, fiindca el, fiind liber, in acelasi spatiu cu mine, poate continua sa-mi faca rau, de aceea il vreau afara din spatiul/tara mea. De aici rezulta ca am o tulburare fiindca stiu ca am fost furat, tulburarea face ca eu sa imi consum nisip din clepsidra gandindu-ma prea mult timp la astfel de oameni si fapte, in loc sa ma ocup de dezvoltarea mea personala prin cunoastere, creatie si iubire. Dar asta nu este o boala, intrucat comportarea aceasta este fireasca si nu are influenta negativa asupra alegerilor pe care le fac in viata de zi cu zi. Eram bolnav psihic daca ceream sa fie condamnati la moarte niste oameni, cand exista probabilitatea sa aiba grade diferite de vinovatie, Eram bolnav daca sustineam ca spiritul religios sa domine legea ori aparam sistemul manipuland oamenii, astfel incat cei care ne-au facut rau sa ajunga sa fie iertati/gratiati.

Marian Tudorel Lazar: Iertarea este una, datul pe mâna legii este alta. Mai aveți de meditat, d-le Tudor.

Nicolae Tudor: Cred ca am fost destul de explicit. Daca dv nu acceptati organizarea noastra statala, in care avem legi si inchisori pentru raufacatori si veniti cu dogma bisericeasca a iertarii, corespunzatoare unui ipotetic om superior, cu care am fost de acord ca o exceptie si nu ca o regula, inseamna ca nu mai avem ce sa comunicam. Daca dv sunteti capabil sa il iertati pe cel care va intra in casa si va fura tot, pe cel care va violeaza copilul si sotia in fata dv, pe cel care va omoara in fata dv iubita, mama, sora, parintii... este problema dv. Eu nu as putea ierta decat condamnarea fizica precedata tumultos de una morala.

Marian Tudorel Lazar: D-le Tudor, nu aș avea nimic cu dvs, dacă v-ați desfunda urechile. Am spus destul de clar: ”iertarea este una, datul pe mâna legii este alta”. De aici ați dedus că cer abolirea legii? Atunci deduceți foarte prost, d-le dragă!

Nicolae Tudor: Discutia a pornit de la faptul ca eu vreau ca toti cei care ne-au furat tara sa fie pedepsiti (dati pe mana legii). Dv ati zis, indirect, si nu ati negat, ca trebuie iertati. Despre ce vorbim?

Marian Tudorel Lazar: Aceasta-i problema dvs, că nu înțelegeți despre ce vorbesc, deși vorbesc clar. Totuși vă repet și reformulez: poți să dai pe cineva pe mâna legii și, în același timp, să-l ierți, după cum „a ierta” nu înseamnă că nu mai dai pe mâna legii. Ceea ce vă reproșez nu este datul pe mâna legii, ci încrâncenarea și ura cu care o faceți.

Nicolae Tudor: Am spus ca, iertand, conflictul nu poate fi stins definitiv, ramane o tulburare psihica. Daca vreti aduc argumente stiintifice care sustin acest fapt.

Marian Tudorel Lazar: Ca să știți care sunt consecințele iertării, ar trebui să exersați iertarea mai întâi. Ceea ce se pare că nu prea faceți! Și adaug: a da pe cineva pe mâna legii nu înseamnă că ai stins conflictul. O spun toți cei care nu s-au simțit satisfăcuți când ucigașul a fost condamnat, fie la închisoare, fie chiar la moarte. Doar iertarea poate stinge conflictul persoanei lezate, după cum aplicarea legii stinge conflictul agresorului. Și, cum fiecare dintre ei are nevoie de stingerea conflictului, cel lezat trebuie să ierte, chiar dacă lasă ca legea să fie aplicată, pentru ca și agresorul să-și poată căpăta liniștea.

Nicolae Tudor: Eu am spus ca sunt dispus sa il iert de condamnarea fizica (executia pedepsei in inchisoare), cu conditia sa fie expulzat afara din tara. In acest caz iertarea mea este ca un dar care, ca orice dar autentic, il doare pe cel care il face, pentru ca va trebui sa sacrifice un timp pentru a umple golul facut. Dv spuneti ca el a stins conflictul acceptand pedeapsa si trebuie ca eu sa il iert pentru a stinge definitiv conflictul. Nu pot sa fac aceasta fiindca justitia nu da satisfactie deplina victimelor, ceea ce face ca ura sa se dubleze indreptandu-se si catre justitie si legiuitori. Cand victima a fost condamnata la moarte, potrivit exemplului dv, nu mai ai nici un motiv sa mentii conflictul, in afara de cazul in care familia celui vinovat te tine in tensiune prin amenintari. Gandirea mea este ca un om care comite o faradelege trebuie sa fie izgonit din cetate, asa cum procedau indienii in triburi. Iar daca un membru al familiei adreseaza un singur cuvant sau face un mic gest agresiv victimei sau familiei acesteia, trebuie expulzata si familia. Coreea baga in inchisoare si familia celui care a comis faradelegea si sunt tinuti inchisi 3 generatii. Sa revin la tema: iertarea pe care am propus-o eu atarna mai greu, din cauza generozitatii, decat iertarea-vorbagoala, gratuita, oferita unui vinovat care isi ispaseste o pedeapsa binemeritata. Eu am iertat si am tiparit o proza scurta despre asta. Deci stiu cum e.

Marian Tudorel Lazar: Înțeleg că domnia voastră doriți să aplicăm ”Codul Penal Indian”. Păi... nu cred că mai am ce să comentez!

Nicolae Tudor: Eu vreau o lume perfecta si observ ce gandiri/practici au oamenii de pe planeta noastra. Cred ca tot ce se intampla in contemporaneitate este exact pe dos. Adica stramb. Adica nedrept. Ce ma irita este ca oamenii care ma inconjoara cred ca nu mai este loc de schimbare, ca si cum as spune ca mamaliga se face si fara malai. Dar nu ma intereseaza prea mult, eu am o viata personala si obligatia doar de a pune in circulatie idei/atitudini-caramizi care sa construiasca cea mai buna lume dintre toate lumile posibile. O lume perfecta nu o pot construi singur, plus ca este si prea mare pentru umerii mei, cu atat mai mult sa o fac impotriva vointei celorlalti traitori. Sa le fie de bine!