ZALĂU

Amintiri din Zalău

Există o urbe la poalele Mezeșului,
În centru e contele Vesselenyi,
Miluiește un iobag român,
ți-am dat un oraș, zice contele,
țăranul se miră, astăzi orașul e nou născut.
Cândva, la margine era o șatră,
m-au alergat câinii, de mi-am julit coatele,
la piață se vindea lapte de bivoliță,
de n-aveai mațul mai vârtos,
te apucau durerile facerii,
acolo românii și ungurii mi-au fost prieteni,
orașul era condus de un pitic,
pe acolo au trecut nea Ceașcă,
avea o mână de lemn,
privire de bufniță,
Bobu cu capul gol precum strachina,
Teleagă fuma Kent și striga disperat,
Ce va spune tovarășul?
Oamenii erau inimoși, răbdători,
Apa o țineam în cadă, rezervă,
Cu multă rugină și sânge de miel,
Un pârâu trecea timid, puturos,
Pălinca și slana veneau chiar din rai,
Acolo un coleg a murit sfârtecat de rotorii
Malaxorului Pomini Farrel,
Acolo un altul a fost găsit într-o grapă-n șantier,
Vorbea franțuzește băiatul, nu omorâse pe nimeni,
Orașul avea trei biserici, catolică, ortodoxă, evanghelică,
Un singur cimitir evreiesc, vechi de secole,
Acolo am simțit veșnicia lui Blaga,
Se scriau versuri și clopotele repetau tânguios,
l-am văzut pe celebrul doctor de ulcere,
era cam afumat, mergea la un congres internațional,
prin preajmă era cetatea Porolissum,
respira de milenii, trecut glorios,
acolo femeile sunt blonde, au suflet
și vorbesc cu accent cântat, ardelenesc.
Mai la sud am văzut și casa lui Goga,
Am umblat prin munții-nverziți,
Am văzut Scărișoara, Iadolina, Târgul de fete,
Zalău, ești o pagină pe care-o iubesc.

BORIS MARIAN