Corabie fără căpitan?

de Gheorghe Verman

"Energiile umane sunt anevoie de încătuşat. Sabia, vestita sabie a lui Damocles, ameninţă să cadă. La români, povestea cu drobul de sare e una pilduitoare. Cineva tot trebuie să îndrăznească, să aibă iniţiativa. Nu e prea greu să-ţi imaginezi că orice neajuns, odată acutizat, declanşează nemulţumiri sociale. A da veşnic vina pe criză e ca şi cum i-ai acuza pe oameni că mai vieţuiesc. În plus, la noi, la noi la români, crizei economice i se suprapune o adevărată criză morală. Aşa se face că cele trei componente ale păcii sociale – securitatea alimentară, de sănătate şi personală – au fost date la spate. „Se descurcă fiecare cum poate“, a decretat vlădica.  La noi, decidenţii aplică legea veşnicirii în dregătoriile pe care, vezi bine, le ocupă doar vremelnic. Lor li se cuvine totul! Dialogul e unul al surzilor. Averea ţării a fost dijmuită. Calicii de odinioară sunt astăzi prosperi nababi. Poate deci crede sătulul flămândului? La noi, investiţiile, câte sunt, poartă în ele stigmatul lăcomiei. Nu oportunitatea contează, ci întotdeauna profitul celor cu pâinea şi cuţitul. Legea economică de bază – tăierea, ciuntirea cheltuielilor sociale. Foarfeca nesăbuinţei a retezat salarii, pensii, ajutoare sociale, bugete primordiale prin importanţa lor, precum agricultura, învăţământul, sănătatea, liniştea publică. Urmarea? Săracă ţară bogată!"