luni, 23 ianuarie 2012

atitudini culese din virtual

"Un cetăţean care protestează, unul singur, într-o ţară curat democratică, ar trebui luat în seamă. Altcum, eludînd acest principiu elementar, am putea, folosind una din aporiile lui Zenon, să spunem: ce e o mie de cetăţeni? un cetăţean multiplicat de o mie de ori! şi ce? dar un milion de cetăţeni? un cetăţean multiplicat de... şi ce?
şi tot aşa!
dar o ţară ce e ?
Ooops... e suma cetăţenilor ei! Poate cineva să precizeze de la ce număr poate o sumă de cetăţeni să devină o ţară?
Dar de la ce număr poate o sumă de cetăţeni să se facă ascultaţi în acea ţară?
Şi pe cine reprezintă cei aleşi în frunte? NUMAI pe restul dintre cei care sunt nemulţumiţi, în mod făţiş? Dar dacă numărul lor creşte şi tot creşte şi RESTUL scade şi iar scade, de la ce anume fracţiune devine restul nesemnificativ, în raport cu ceilalţi?" (I.P)

"Totul se reduce la lupta dintre două concepţii despre lume: concepţia teistă, care spune că omul vine pe lume deja echipat cu un bagaj de cunoştinţe, dat de Dumnezeu, şi că este singurul răspunzător pentru calea ce şi-o alege, şi concepţia ateistă, care spune că omul vine pe lume ca o carte nescrisă şi sensul devenirii sale este decis de către mediu, împotriva căruia omul nu poate face nimic, decât să i se supună, că vrea sau că nu vrea. Dacă, în primul caz, omul având răspunderea totală a destinului său, i se poate lăsa o marjă foarte mare de libertate, în cel de-al doilea caz, dacă omul este exclusiv produsul mediului său, este logic că există un mediu perfect care să creeze oameni perfecţi, iar acest mediu trebuie obţinut de către elitele gânditoare, de către "intelighenţie", chiar în pofida voinţei omului sau a societăţii întregi. Deşi unora li se pare OK ateismul, ei nu realizează că, fără o teorie bine gândită, fără o rezolvare clară a "umbrelor" lui, ateismul este calea cea mai sigură spre autocraţie şi tiranism. Dealtfel, faptul că toate statele comuniste, bazate exclusiv pe ateism, au ajuns FĂRĂ EXCEPŢIE la dictaturi, indiferent că au pornit pe această cale sub biciul şi umbrela Moscovei sau că au pornit pe cont propriu, confirmă, fără drept de apel, această concluzie. Pentru că ateismul dă voie unui grup restrâns de oameni să modifice destinul tuturor sub pretextul ajungerii la societatea perfectă. În acest caz, pretextînd binele tuturor, nu mai există restricţie de a manipula, a înşela, a minţi sau a ucide (lucru care s-a şi întâmplat şi este pe cale să se întâmple iară!). Iată de ce aceste elite, care încearcă să schimbe ordinea socială, vor contina să manipuleze chiar dacă sunt formate din oameni "buni", "cinstiţi", "corecţi", oameni "de bună credinţă" care vor purta stindardul democraţiei pregătind cea mai neagră autocraţie şi nu vor precupeţi nimic pentru împlinirea ţelurilor lor.
Cum îi putem totuşi recunoaşte pe aceşti oameni? În primul rând, ei nu vin cu soluţii concrete, cel mult spun că le au pregătite şi le vor prezenta "puterii"; ei nu se adresează raţiunii, ci emoţionalului, ei nu caută să facă pace, ci să menţină cât mai mult starea de iritare şi de dezbinare, de ură chiar între diverse categorii sociale, vin cu o cerere care ştiu din start că este inacceptabilă pentru putere şi nu acceptă nici un compromis, nu se mulţumesc să obţină tulburări interne, ci vor face tot posibilul ca şi extern să izoleze ţara, pentru ca nimeni să nu poată interveni, în momentul când condiţiile preluării puterii vor fi favorabile" (M.T.L.)

 „Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii. Ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toţi la lucru (...) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să vă economisească pe voi toţi” (MIHAI EMINESCU) In viata exista momente in care trebuie sa alegem. Intre adevar si minciuna. Intre bine si rau. Intre certitudine si speranta. De 22 de ani, noi romanii am ezitat mereu sa alegem ce ar fi fost bine pentru noi. Am asteptat sa aleaga altii pentru noi. Si asta pentru ca aşteptarea ne-a dat iluzia că facem ceva, cand, de fapt, nu am facut altceva decat sa murim suportabil, puţin câte puţin. Indiferenta si ezitarea noastra le-a dat prilejul unor politicieni sa ne ingroape certitudinile. Din cauza lor nu mai credem în dreptate şi ne-am hotărăt să nu-i mai pronunţam numele. Din cauza lor nu mai credem in adevar şi ne-am hotărăt să uitam de el. Am devenit mult prea indiferenti, desi inlauntrul sufletelor noastre suntem constienti ca nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă. Din fericire, nimeni nu a reusit sa ne ucida visele, dar si credinta intr-un viitor mai bun. Insa, pentru ca visele noastre sa devina certitudini, e timpul sa ne implicam in treburile tarii si sa actionam impreuna! De aceea, voi toti acei români care inca mai credeţi în adevar, in dreptate, dar mai ales in valorile autentice ale acestei tari, desteptaţi-va! Actionati cu mintea si cu sufletul, gandindu-va la viitorul copiilor nostri. Haideti sa spunem liber ce gandim, ce avem pe suflet! Haideti sa ne implicam in treburile tarii! Sa aratam clasei politice actuale ca nu ne mai poate manipula, ca nu mai poate mutila destinele noastre si ale copiilor nostri, ca nu ne mai poate rapune demnitatea. Este timpul sa le aratam ca brazii nu se indoiesc niciodata! Este timpul sa spunem NU politicienilor, care, prinsi în capcana propriei lacomii si a lipsei de inteligenţă nu vad decât la doi paşi în faţa lor si sunt neputinciosi sa construiasca un viitor mai bun pentru noi, dar mai ales pentru copiii nostri. Noi, cei trecuti de prima tinerete, am avut puterea sa speram de 22 de ani incoace intr-un viitor mai bun. Insa copiii nostri au nevoie de certitudini. Iar certitudinile pot prinde viata doar cu oameni responsabili. Cu oameni care nu mint, nu fura, nu jignesc, nu mutileaza destine! Cu oameni care cred in Dumnezeu si se pun in slujba poporului! Acesta este crezul meu! Asa sa ne ajute Dumnezeu!"(OVIDIU ZARA)


 "Crin a inceput sovaielnic discursul, cu ochii impaienjaniti de somn (fusese trezit la ora 13, groaznic...), maestrul parea inca printre vise. Erotice, evident. Cu mana dreapta, ascunsa discret sub pupitrul tribunei, cu cea stanga gesticuland la inceput molatec, apoi tot mai energic, Crin a inceput povestea sa de dragoste. Usor, usor (scuzati, tic verbal preluat de la fotbalisti), a inceput transformarea social-liberarului. Fata i s-a inrosit de emotie, ochii au inceput sa simta stramtoarea orbitelor, gura s-a umezit lasand picaturi de saliva sa-i curga pe la colturi si stropind energic microfoanele. Mana dreapta si-a inceput miscarea sacadata de dute-vino sub pupitru, cea stanga se zbatea prin aer tot mai dezarticulat. Ca Crin intrase in transa masturbarii cu gandul si simtirea la marea sa iubire, Romania, nu mai era nici un dubiu... Toti asteptau momentul apoteotic al finalului, al implinirii. In sala linistea devenise apasatoare, deputati si senatori urmareau inmarmuriti, impreuna cu milioane de telespectatori, mana dreapta a maestrului. Cuvintele nu mai contau, se pierdusera in atmosfera plina de magnetism. Transfigurat, Crin Antonescu isi traia "live" erotica poveste de amor. Si momentul culminant a sosit ! Venit parca din alte lumi, maestrul a rostit cuvantul ROMANIA! Fata i s-a destins subit, "norii s-au mai razbunat", o raza de lumina a poposit pe chipul sau. Mana dreapta a mai zvacnit de cateva ori apoi s-a oprit epuizata. Cea stanga s-a prelins pe langa corp. Saliva adunata in barba a picurat discret pe podea. Atat fusese. Crin Antonescu terminase, sau se terminase, cum vreti. A mai banguit ceva si apoi vlaguit, cu privirea absenta a coborat in uralele entuziaste ale multimii social-liberale. Doi nasturi obraznici din prohabul costumului ravasit, ramasesera descheiati iar cateva pete se lateau indecent pe cracul stang al pantalonului, dar nu mai conta. Maestrul isi facuse datoria, maestrul putea sa plece... Masina il astepta in fata; tavalit pe bancheta din spate Crin s-a indreptat spre casa, spre dormitor, spre pat. Invelit sumar in asternuturile fine de matase, Crin adormi instantaneu. Somn greu, de om epuizat. Un zambet discret ii lumina din cand in cand fata. Visa la marea sa iubire, divina amanta, Romania..." (http://apaticul.blogspot.com/2012/01/crin-ejaculat-pe-romania.html)

3 comentarii:

  1. „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
    Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:23,24)

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca ma certati. nu ma laud, sa stiti, fiindca nu am cu ce sa ma laud: nu am nici forta, nici intelepciune, nici bogatie. doar o minte razvratita care intelege altfel lumea si se tot zbate impotrivindu-se.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu , departe de mine gandul de a va certa...era doar o incercare a mea de a ne ,,provoca" la o cautare (pentru a gasi) a ceea ce numim ,,DUMNEZEU".Imi doresc asta pentru mine, pentru dvs, pentru toti oamenii,caci, abia atunci ne vom vedea altfel, vom vedea altfel ceea ce este in jurul nostru...
    din partea mea o imbratisare cu inima...

    RăspundețiȘtergere

nu facem atac la persoana