Ipostaze

Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
așteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Rașid,
călătorește cu Sindbad
și, în final, moare în somn.

Te-am invitat la masă deși nu meritai,
Îmi spune tovarășul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi șuieră între dinți tovarășul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar și pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă
Fam Van Dong,
Am eu ceva de vechi refractar,
De când eram un obraznic școlar.

Secretă nuntă cu fluturi,
Uneori înfloresc statuile,
Poți să ai zona Zoster în inimă,
Nu se vede, dar sub un copac
Am găsit șapca liceanului îndrăgostit,
Ce-ncet plutește peștele- Timp ?
Ce adânc se scufundă prima iubire?
Câinii au uitat să mai latre,
Se uită la ceas și ascultă ultimele știri,
În curând vor înflori statuile fără mâini,
Numai buze.