miercuri, 24 august 2011

ALEXANDRU FLORIN PASCU scrie pe blogul sau

America este un profesor bun.... sau poate ca sunt eu un elev intelegator care se uita cu admiratie la profesorul lui si caruia, fiecare lectie i se pare desprinsa parca dintr-o alta realitate. Si da, sunt roman... au trecut doua luni de cand am vanit aici, doua luni fara Pro Tv, chiar daca a trecut un an de cand nu ma mai uit la televizor, doua luni fara manele, chiar daca nu erau genul meu de muzica, doua luni fara soferi care parcau pe locurile persoanelor cu handicap, chiar daca eu nu am parcat niciodata acolo (si nici prietenii mei, se stiu ei, nu sunt multi... dar nu cantitatea conteaza). In schimb au trecut doua luni in care am invatat ca nu conteaza cum esti imbracat, lumea te respecta, nu conteaza cati bani ai, lumea te respecta, nu conteaza cu ce accent vorbesti limba engleza, lumea te respecta.
Am fost astazi in doua banci - una micuta si cocheta si una mare, impunatoare. In ambele cazuri am fost tratat cu respect, intelegere si am intalnit oameni dornici sa ajute. Pentru ca nu am cu ce sa imi leg bicicleta am intrat cu ea in banca, si nimeni nu a zis nimic... nici macar nu aveam cont la ei, eram pentru prima oara acolo... manager-ul bancii m-a salutat imediat ce am intrat, m-a intrebat ce mai fac si m-a invitat la el in birou. Se vedea ca sunt strain de toate. Si, ciudat... am vorbit despre fotbalul din Romania, chiar daca el era kenian si traia in SUA de multi ani, mi-a povestit de politica bancii si cum este atunci cand afara ploua sau este frig de exemplu, banca este deschisa 10-20 de minute peste program pentru ca cei care vin la banca sa fie siguri ca nu au venit degeaba. Mi-a povestit cum, indiferent de ora, un client care intra in banca este servit chiar daca programul s-a terminat (cazul meu); si am vorbit despre bani... Produsele sunt aceleasi, serviciile sunt aceleasi, oamenii arata la fel chiar daca vorbesc alta limba, dar sentimentul este cu totul altul.
America este un profesor bun, o lume in care iti este usor sa gasesti un prieten, o lume care a invatat (mie mi se pare ca stia din totdeauna) ca pentru a primi ceva trebuie mai intai sa oferi, uneori chiar fara sa ceri nimic in schimb.
Chiar daca mai am de stat 16 luni (sau cat o sa mai rezist) nu pot sa nu ma gandesc ca cel mai mult dintre toate nu o sa imi lipseasca nici soselele "ca in palma", nici "zgarie-norii", nici oceanul - rece ca ghiata chiar si in iulie, ci bunul simt pe care, odata plecat de aici, am sa il gasesc doar printre acei pe care ii pot numara pe degete...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

nu facem atac la persoana