manifestul "Fortei morale"

Moto: „Eu fac ceruri noi, zice Domnul, şi un pământ nou. Aleşii mei vor zidi case şi le vor locui, vor sădi vii

şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să

le mănânce rodul. Se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (ISAIA, 65. vers. 17-25)

Dragul meu om sărac,

Ai muncit viaţa întreagă plătind biruri peste biruri şi nu te-ai ales cu nimic. Într-o zi o să te duci la doi metri şi se va alege praful de trecerea ta prin lume. Dacă erai mai atent poate nu ajungeai astăzi să n-ai după ce bea apă. Cu cât vei înghiţi în sec şi vei sta deoparte, cu atât mai mult va dura până se va întoarce nedreapta lume cu faţa şi către tine. Eu te fac atent că întotdeana există şansa luării de la capăt.

Te chem, aşadar, te strig să reţii adevărul meu născut pentru tine.

Probabil ştii că nişte nemernici au pus mâna pe pământul pe care ţi l-a lăsat Dumnezeu şi aceştia te ţin pe el cu chirie. Ştiind că ai nevoie să mănânci zilnic, te aşteaptă să le baţi în poartă pentru a cere de lucru. Nu le ajung, ca familiei tale, o farfurie cu mâncare, nici un hambar cu cereale, vor tot ce există în lume înnebunind că nu pot avea până diseară, în timp ce tu trebuie să nu ai nimic.

Ceea ce nu ştii e că nu este normal ca o făptură umană să lucreze la altă făptură umană, ci fiecare să lucreze pentru sine.

Ştim amândoi că foarte mulţi sunt puturoşi şi preferă să trăiască de azi pe mâine. Dar s-a ajuns la această obişnuinţă fiindcă nu există speranţa demnităţii umane şi a dreptei evoluţii sociale. De aceea va fi greu să te trezeşti şi să te scuturi de cele netrebuincioase întrucât ţi se va arunca în faţă că eşti leneş, împuţit, beţiv, mincinos, hoţ. Nu puteai ajunge departe oricât ai fi muncit de cinstit sau ai fi învăţat. Mai trebuia să ai relaţii şi avere pentru a-ţi cumpăra locul călduţ din jurul oportunităţilor financiare. Dreptatea a fost şi este încă oarbă cu tine - te găseşte întotdeauna vinovat.

Lumea s-a dezvoltat anormal încă de când s-a impus forţa fizică – campionii democraţiei au hăituit şi omorât triburile de indieni pentru a le lua aurul şi pământurile. De la un timp, nedreptăţile lumii sunt comise prin inteligenţă de AparentaIubire ce te invită politicos pe scaun, dar care ia întotdeauna partea cea grasă din tot ce există şi scorneşte permanent soluţii subtile să înrobească mai abitir. Limba inteligenţilor a devenit mai otrăvitoare decât a şarpelui încălzit la sân: cu vorbe mângâietoare, în numele unei aparente dreptăţi, te-aduce în stare să vii singur să le munceşti pentru o gură de apă, şi aia neîndulcită. Sunt fiii vecinilor care au beneficiat de respectul omului simplu ce-şi rerecunoaşte limitele. Aceştia n-au fost lăsaţi de mici să-şi facă bătături în palme, aminteşte-ţi, li s-au luat din mânuţe toporul, coasa, furca ori sapa şi au fost trimişi să devină învăţători, doctori, popi sau avocaţi. Şi, nu numai că au uitat de unde au plecat, s-au întors şi cer de la obraz umilind şi exploatând sărmani. Iau bani de la stat şi mai cer încă pe atâta oricărui amărât ajuns la mâna lor. Ei au descoperit plăcerea statului degeaba, nu mai suportă gerul ori arşiţa, vor de la Paris blănuri scumpe, parfumuri, maşini luxoase. Ajunşii au început să se ia la întrecere: cine îmbolnăveşte şi omoară mai repede, cine înfometează mai mult. Şi se fălesc în cărţi aurii.

Astăzi păsările, animalele, peştii, natura întreagă aparţin cuiva anume, şi nu poţi lua din ele, ca pe un drept al libertăţii, fiindcă devii hoţ. Tu nu poţi să devii decât un rudimentar (nu ai posibilităţi să plăteşti diplome ori meditaţii şi ani de studii în oraşe scumpe) şi… mori acasă, de cele mai multe ori cu zile, în dureri groaznice.

A sosit timpul ca pământul să se reîmpartă la fiecare suflet uman viu - nu mai suntem puţini să fie loc pentru fiecare. Să se împartă pământul şi să muncească fiecare pentru sine. Nu contează că actualii proprietari vor arăta un act, primul om care a vândut ce act a avut, cine i l-a dat? A fost o convenţie între oameni, deci putem să facem o altă convenţie prin care să împărţim pământul egal şi pentru totdeauna, fără să mai fie vreodată posilă înstrăinarea acestuia.

Schimbarea lumii trebuie făcută decât de cei care au mare nevoie de ea.

Adică de tine.

***

Nu-mi aveam ideea schimbării lumii dacă nu vorbeau oamenii şi nu vedeam cu ochii.

Soluţia pământului, ca singură salvare, este un fel de condamnare silnică pe viaţă, când, se ştie, omul este şi un pic comod. Dacă ar avea bucata îndestulătoare de pământ ar voi şi tractor să are, şi elicopter să erbicideze, şi oameni să-l prăşească, şi, şi, şi… A uitat că acelaşi pământ era scormonit odinioară manual cu unelte din piatră. Mai ştiu, omule sărac, că te revolţi când vezi cât de uşor câştigă prostituatele, artiştii, fotbaliştii, angajaţii televiziunilor, bancarii, politicienii. Altfel nu te-ai sacrifica să-ţi ţii copilul în şcoli pentru a ajunge să trăiască fără a munci din greu ca tine.

Împărţirea pământului prin schimbarea Constituţiei va fi, în realitate, un eşec, dacă nu vei fi şi ajutat să te muţi acolo, şi să fii învăţat să reuşeşti. Va însemna perspectiva unor locuri lăsate de izbelişte, refuzate de tine. Schimbarea înseamnă şi o ruptură dureroasă de cel care eşti, înseamnă chiar pustietate şi înapoiere. Şi s-ar putea să nu vrei asta gîndind că dacă ţi-a fost ţie greu, şi-ţi este, este drept să le fie şi urmaşilor tăi. Te-ai învăţat să priveşti cum trec oamenii pe stradă, să bei la cârciumă, să vorbeşti mult şi să fii ascultat de cunoscuţi, să glumeşti cu ei, adică să fii un fel de erou în fiecare zi.

Lasă-mă să-ţi vorbesc despre cei mai vrednici oameni ai ţinutului meu: sârbii. Muncind pământul profesionist (şi nebuneşte!), o familie tânără a câştigat într-un an bun cât nu căştigi tu într-o viaţă. Să socotim împreună: a pus 100 brazde cu arpagic, înmulţit cu 100 kg /brazdă fac 10000 kg recoltă. Înmulţit cu 7 lei/ kg, fac 70000 lei? Cât a costat totul? 50 căruţe cu nisip pe care le-a adus singur de pe prundul gârlei, 25000 lei sămânţa (care e scumpă), udatul, plivitul, recoltatul. Banii ăştia i-a obţinut pe a 20-a parte dintr-un ha şi doar în trei luni. Dar anul începe devreme cu lăptucile, ceapa verde, ridichile, apoi roşiile, castraveţii, varza, cartofii, vinetele, ardeii (ştii cât costă 1 kg de boia?) ceapa, prazul, morcovii, ţelina, păstârnacul, leuşteanul, mărarul, usturoiul… 2 recolte pe an, plus solarii. Plus porci şi păsări de n-ai loc să calci. Nu există o palmă de teren nefolosită.

Grădinarul are secretele lui şi-l iubesc fiindcă agoniseşte pe drept muncind de la 4 dimineaţa până seara târziu.

De ce, totuşi… pământul? Acesta a fost visul sârbilor, să aibă pământ cât de mult. A pus unu cartofi de n-a mai putut să-i scoată din pământ şi-au rămas pogoane întregi neculese! Sârbii (de fapt volgari) au fugit de turci zicându-şi "sârbi" să li se piardă urma, au fost aduşi să lucreze pentru boierul Marghiloman şi au stat în corturi. Cu timpul s-au înjghebat, iar după revoluţie s-au extins. Se plâng de muncă de ţi-e mai mare mila. Când îi văd sunt hăisiţi, cocoşaţi de aplecăciune, distruşi… Înjură pământul, dar nu se lasă nici unul. Chiar dacă ajung cu piciorul în groapă se scoală cu noaptea-n cap şi fac ce trebuie. Dacă nu a crescut şi nu a vândut toată salata până pe data de, întoarce pământul de ţi-e mai mare mila, nu se uită, pune recolta a doua, O zi pierdută înseamnă să întârzii culesul următor cu o zi. Ştiu când răsare varza cu precizie de sfert de oră. Era unu agitat, nu-şi găsea locul. "Ce ai?" îl întreb. "Nu pot să stau, aştept să răsară varza la 12 fără un sfert!" Şi am lăsat totul baltă să văd şi eu minunea. Aşa era! I-am citit liniştea şi bucuria în ochi, am văzut cum mângâia pământul. Iar pământul se bucura mai profund decât ar putea orice femeie. Acu-i vezi cum trec cu căruţele vârfuite. Iar curţile lor fac loc maşinilor noi, tractoarelor; au forat fântâni peste fântâni în grădini şi udă cu motoare sofisticate, îşi lungesc casele, fac vile copiilor, au aur şi bani în bănci plus rezerve în caz de secetă prelungită. De unde toate acestea? Din munca pământului!

***

Depinde numai de tine dacă vei rămâne doar cu scrâşneala dinţilor.

Sistemul actual presupune ca cineva să ofere ceva foarte scump, iar altcineva la fel. Forţa de muncă este la mijloc. Trebuie să fie exploatată să producă mult şi să coste mai nimic pentru ca angajatorii ("săracii!") să câştige şi ei ceva! Pentru a-şi satisface nevoile personale care întotdeauna sunt altele decât ale celor pe care-i trudesc.

Tu, dacă ai o haină, îţi mai trebuie alta?

Omule bun, animalele sunt mai hotărâte decât omul. Catârul se-ncăpătânează şi refuză munca. Vaca nu dă laptele dacă nu vrea ea. Este oare normal ca un om să aibă de toate şi altul mai nimic?

"Dar spălătorul de WC are 500 de lei!" îmi striga ieri un oponent. Da, 500 pe stat, 400 în mână! Acum: scade curentul, întreţinerea, televizorul, apa, gazele, transportul… şi ce rămâne împarte la 4-5 guri! Fiinţa înzestrată cu raţiune ar fi trebuit să aibă responsabilitate pentru semeni, dar, nu numai că nu a făcut şi nu face nimic în direcţia aceasta, a profitat de situaţiile dureroase şi ţi-a cumpărat pământul sau a creat lumini şi atracţii vulgare de te-a adus la oraş. Astfel, ai lăsat în paragină limba de loc moştenită de la cine ştie cine. Pe care ţi-a luat-o noul Tănase Scatiu şi-ţi dă mai nimic pe pe motiv că nu s-a făcut. Să ajungi peste câte sate şi să-l cultivi, n-ai cu ce, nu eşti sigur că nu ţi se fură recolta, mai bine… ducă-se! Un vecin de-al meu a dat la transport s-aducă porumbul de pe câmp mai mult decât ar fi obţinut vânzându-l în “Obor”.

Totuşi va trebui să ne desprindem din alcătuirea acestei lumi şi să facem o alta. Oricât de sălbatici ne-ar considera unii. Vei ajunge să nu poţi face un ceai din câştigul tău. Capitanul Nemo trăia sub apă, rupt de lume, în zilele noastre mulţi au evadat din aglomeraţia civilizatiei şi au ales traiul la poalele pădurilor şi sunt fericiţi acolo, au tot ce le trebuie de la generoasa natură.

Vom cere dreptul nostru, moştenirea oferită de Dumnezeu creaţiei sale – pământul – şi ne vom duce fiecare viaţa fiecare în pătrăţica lui refuzand tot ce societatea actuală produce. Omule, în trei ani îţi vor creşte peştii, dacă vei dori doar să bei, poţi sădi vie şi pruni şi le vei bea lichidele. De ce ţi-ar trebui maşină sau aur la gât? De ce să-ţi trebuiască bani? Poţi medita în linişte sau iubi tot timpul Eva ta, aşa cum făcea primul om.

Dar ştii şi tu că un om nu poate trândăvi la infinit, vine o zi când va avea plăcere să iasă ceva din mâinile sale, când îi va fi drag să lase ceva frumos şi durabil în urmă. Şi atunci te vei ridica iar şi vei vedea că e bine. Fiindcă vei munci că vrei tu, şi nu obligat pentru a avea cu ce trăi. Iar munca va aduce bucurie şi nu suferinţă. Vei lucra fără banda rulantă, fluier sau cizmă la spatele tău. Azi munceşti şi n-ai, chiar îţi este ameninţată existenţa, dar poţi avea totul lăsându-l pe Dumnezeu să lucreze pentru tine. Nu va mai trebui s-aştepţi chenzina sau pensia pentru a putea cumpăra ceva mai bun de-ale gurii.

Dacă societatea actuală te ignoră, acceptând decât să-i faci treburile grele şi mizerabile, facem o alta. Democratic.

***

Omule, poate că eşti puternic şi te simţi bine în lumea în care trăim. Fie că doar supravieţuieşti, sau ai reuşit să obţii ceea ce meritai şi nu te simţi umilit în vreun fel. Poate nici nu-ţi pasă de ce se-ntâmplă cu tine sau cu ceilalţi şi duci doar lupta pentru a urca în structuri, să îţi iei partea. Sau crezi că nu e treaba ta să schimbi lumea – doar aşa ai găsit-o după milioane de ani, lăsată de Dumnezeu, şi numai El poate, cu puterea Sa, ori... aştepţi liniştit previzibilul sfârşit al lumii.

Răul poate fi descoperit, în general, în persoana care acumulează cu mult peste ce are nevoie o fiinţă normală, chiar dacă poartă adesea însemnele credinţei la vedere sau ale corectitudinii. Tu simţi (sau ştii deja) că acele acumulări nu s-au putut obţine decât sfidând legea şi morala. În zadar vei aştepta să se schimbe, atâta timp cât mirajul puterii a cucerit minţile. Mass-media nu a reuşit şi nu va reuşi să schimbe ceva esenţial. Nici educaţia făcută în familie sau şcoli. Va trebui să te ridici tu, Ioane, Gheorghe, sau cum te numeşti şi să-i spui: „Opreşte-te, nu e bine ce faci!” Dar nu poţi singur, nu poţi merge la vecinul sau prietenul tău, fiindcă nu mai ai viaţă bună după aceea.

Poate, însă, “FORŢA MORALĂ”. “Şi cine e moral?” vei întreba şi vei fi întrebat. Nu există om care să nu fi greşit, dar ar putea redeveni bun printr-o curăţire de greşeli. Răii nu se schimbă, iar răi nu pot fi decât câţiva, în schimb aceia care respectă din conştiinţă legile nescrise ale binelui sunt milioane. Poate eşti chiar unul dintre ei. Haide să înfiinţăm FORŢA MORALĂ, un organism nepolitic, dar să-l facem astfel încât să nu i se poată deturna ulterior sensul (am gândit deja ca propunere un statut dur ce poate fi îmbunătăţit prin sugestiile tale.)

Spune "Forţei Morale" ce crezi că ar trebui făcut pentru ca lumea în care trăim să fie mai bună. Spune ce te doare, importante nu sunt umilinţele pe care ar trebui să le rezolve Justiţia, ci oful nimicurilor zilnice, iar cuvintele tale vor circula de la unul la altul printr-o foaie volantă. Trebuie doar ca oamenii buni să se cunoască între ei. Împreună vor vedea ce se poate face. Este de ajuns să se ştie că aceştia există, că sunt o forţă, iar schimbările vor începe de la sine.

Desigur, viaţa merge înainte şi fără... Forţa Morală. Dar vor trebui să treacă mii de ani, timp în care individul să fie atât de bine educat, încât, pus în faţa dobândirii de foloase necuvenite, să zică „Nu!”. Întreabă-te şi răspunde singur: va fi românul în stare să atingă această performanţă? Şi dacă „da”, problema sărăciei planetare va fi rezolvată? S-a ajuns la sărăcia generalizată printr-un proces de transformare declanşat de dezinteresul celor care au condus destinele oamenilor.

Trăim un timp al libertăţii şi această valoare nu trebuie atinsă. A sosit timpul ca, în numele ei, să fie identificate cazurile de imoralitate gravă şi să se sape numele ruşinoase în piatră, să se arate tuturor chipurile nemernicilor, pentru a se şti feri de sămânţa cea rea.

"Forţa Morală" este zaua care lipseşte ca lanţul democraţiei să fie întreg. Lipsind dintotdeauna, a fost posibil să se răstoarne mereu sistemele de conducere ale lumii pentru a se face loc dictaturilor. Neexistând, exercitarea practică a oricărei puteri a determinat principiile să abdice la presiunea intereselor de grup. Aşa se face că asfaltarea, canalizarea, telefoanele, gazele, toate s-au oprit spre marginea oraşelor. Acolo ajung din când în când, ca într-o altă lume, filfizoni ce doar promit. Pentru că acolo locuiesc cei proşti, buni doar să plătească birurile.

Nu te autoexila în cei câţiva metri pătraţi ai casei tale. Dacă nu este curat pe strada ta, dacă îţi vine apa neagră pe ţeavă, ori anumite persoane au ajuns să-ţi pretindă de la obraz, este doar consecinţa indiferenţei tale. Înţelege că trebuie oprită prăbuşirea morală a ţării. Dacă nu te implici acum, omule bun, nu mai are cine s-o facă. Primeşte mâna care ţi se-ntinde şi întinde-o la rândul tău. Lumânarea nu suferă când oferă lumină altei lumânări. E atât de puţin şi e atât de uşor… Timpul nu mai are răbdare, este nevoie neapărat de tine, vino să schimbăm lumea!

Şi… ce să facem? Să împărţim pământul la numărul de suflete omeneşti prin schimbarea Constituţiei solicitand referendum prin strângerea semnăturilor necesare. Această soluţie este cea mai rapidă, dar şi cea mai proastă: iese cu violenţă, posibil război civil. Apoi ar dura o veşnicie împărţirea pământului, n-ar ajunge, omul cel mai sărac ar fi trimis la dracu-n praznic, s-ar exercita presiuni asupra lui. Apoi pământul ar fi lăsat de izbelişte, sau ar fi chiar refuzat cu violenţă.

Soluţia mea de suflet este cea anevoioasă, dar sigură: schimbarea lumii în 500 de ani prin răscumpărarea pătrăţică cu pătrăţică a pământului. Adică să-l cumpărăm şi să împroprietărim familie după familie. Astfel am putea alege săracii care sunt vrednici şi vor să muncească. I-am putea ajuta să se înjghebeze şi i-am învăţa cum să muncească asistându-i permanent cu specialişti.

Dacă am putea strânge bani încât să putem cumpăra 1 teren de 5 ha/lună am împroprietări 12 familii pe an. În 4 ani am avea în fiecare judeţ câte o proprietate. În 100 de ani am avea 1200 de familii rezolvate. În 500 de ani 6000 de familii. Înmulţit cu 5 persoane/familie, ar scăpa de sărăcie 30000 de suflete. Cât un oraşel.

Ce înseamnă să cumperi un teren pe lună? Înseamnă 15000 de lei. Dacă ne strângem 15000 de oameni ar însemna 1 leu pe luna, echivalentul a 2 ţigări.

Cititorule al meu, află-mă şi ridică-te! Cel care ai pusă de la naştere viaţa la tăiere, ridică-te din abandonarea în voia sorţii şi ajută şi tu cu puţin: fumează cu 2 ţigări mai puţin într-o lună, nu e mare lucru, şi-ncepem schimbarea! Să orientăm împreună toate cele cu faţa şi înspre noi. Doreşte ca lumea să fie aşa cum trebuie: să rămână un timp numai al tău după ce munceşti, să-ţi permiţi să te cufunzi în detalii ajungând până dincolo de abstract, să nu le mai faci pe toate în grabă trecând de la una la alta fără măcar o pauză între ele. Odată începută această acţiune sunt sigur că lucrurile vor evolua extraordinar de repede fiindcă sunt în ţară pământuri care vor fi donate şi oameni de bine care vor ajuta cu mulţi bani acest proiect. Este posibil să nu dureze 500 de ani, ci 30 sau 50 de ani pentru cele 6000 de familii. În 500 de ani este posibil să rezolvăm noi şi continuatorii Forţei Morale toată suflarea săracă a ţării.

Spune sincer ce crezi despre această idee, ce poţi să faci şi să-i dăm drumul la treabă. Dă-mi un semn printr-o scrisoare către TUDOR NICOLAE Buzău, str. Umbrelor 17, sau accesează

WWW. FORTAMORALA.BLOGSPOT.COM.