Sa presupunem ca am fi un trib si teritoriul nostru ar avea, prin grija lui Dumnezeu, foarte multi copaci roditori- sa zicem portocali. Tribului nostru, dupa oricate portocale ar manca, tot i-ar ramane sa sature alte 10 triburi. Atunci am invita alt trib sau am face cunoscuta rezerva si am fi solicitati de un strain sa culeaga portocale pentru ai lui. Pe langa faptul ca am avea niste locuri de munca, am primi de la acel intreprinzator o cota din profitul sau. si ce am face cu ea? Firesc, am imparti-o componentilor comunitatii. In lume exista popoare care, nu numai ca nu muncesc, nu numai ca nu dau un ban statului, ci primesc o renta lunara. Si asta pentru ca au avut norocul ca din pamantul lor sa tasnesca titei.
De-a lungul timpului inteleptii comunitatilor au gasit solutii sa usureze munca omului inventand masini si roboti. Ei bine, punandu-le pe acelea la munca, au avut comunitatile ceva de castigat? Oamenii nu au muncit mai putin cu echivalentul preluarii muncii de catre masini, au muncit si muncesc ziua intreaga pentru mai putini bani, cand, firesc era, sa stea acasa si sa primeasca o renta viagera fiindca membrii unor familii din comunitate s-au pregatit (brava lor!) si au inventat ceva care sa munceasca in locul fiintei umane.
Pentru ca i se exploateaza bogatiile solului, poporul roman nu primeste nimic. am primit strainii (multinationalele) sa ne gestioneze avutiile, dar actele lor nu prea arata profit, cand, inainte, noi, asa prosti cum eram ( si centralizati!) obtineam profit!
Oameni buni, la ce judecata suntem supusi, la ce viata? Ce inseamna statul, acest sac fara fund si totdeauna gol? Nu numai ca nu ni se da nimic, dar ni se ia incontinuu, si fara sa fim macar intrebati!
Daca eram trib, sunt sigur ca poporul roman primea ceva, cat de putin, dar primea. Aveam fiecare patratica lui, lucra Dumnezeu pentru om inmultind tot ce este viu si in folosul vietii, iar, din surplus, primeam o catime. Daca voiam scoala, plateam ceva scolii, cum platim daca vrem biserica. Tot la fel vraciului. Aveam un singur mare sef si un razboinic care ne invata sa tragem cu arcul. in caz de razboi, tabaram ca si astazi cu totii "pe ei"!
Inventia statului a fost si este cea mai mare nenorocire a lumii. In 1989 Japonia avea 1 bugetar la 300 de locuitori. Noi, stat centralizat, 1 la 70. Dupa 22 de ani si... descentralizare, avem 1 bugetar la 16 locuitori. Dar mai avem ceva de rasul lumii fiindca am dat afara zeci de mii si am ramas tot... 1/16!
Eu nu inteleg toate dedesubturile, dar judecata de om simplu imi spune ca nu traim deloc in regula. Practic toate impozitele stranse se duc pe salariile bugetarilor, adica pe secretare, paznici si alti 2-3 care mai raman sa se ocupe de niste hartii. Inventand Statul ne-am facut de lucru in birouri, in loc sa punem toti mana pe cazmale si sa desfundam pamantul. Maimuta cand n-are ce face se scarpina si-si face buba, apoi se chinuie 2 saptamani sa se vindece. Statul e buba, cat ii trebuie poporului roman sa se vindece?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana