Nu-mi spune ca i-ai omori, ca ai veni cu zguduiri de pamant si mingii de foc, ori cu ape involburate sau vant. Acestea-s doar semne menite sa ii puna numai pe gand! Ti-ai infometa muritorii? Ai dori sa omori cat mai multi? Ai trimite cumva intelepti sa-i ingenunche si-n voia Ta sa se predea intr-un tot?
Un mare raspuns l-a dat Iisus indemnand oamenii sa nu se sperie de suferinta. Sa traiasca oferindu-si agresorilor obrazul celalalt, spre umilire, intrucat conteaza doar ce gandesti si simti. Cine poate asa, urca doua trepte deodata, cel putin. Logic ar fi sa urcam cu totii prima treapta: aceea cand devenim incapabili sa producem rau fiintelor vii. Dupa care sa urcam spre abstract. Dar "evoluatii" care ne inconjoara propovaduiesc necesitatea raului considerandu-l incercarea de capatai prin care ne putem salva unul cate unul. De pacatuim, zice Biblia, este omenesc si suntem iertati daca invatam din pacat si nu-l mai repetam. Totusi sunt miliarde de feluri de pacate incat nu ne ajunge viata sa le experimentam! Ba mai mult, existe cateva si le experimentam incontinuu fara sa invatam nimic! Avem batrani si intelepti care ne invata, si tot nu invatam.
Budha ne cere sa nu avem dorinte, pentru a fi fericiti. Cei care ma inconjoara spun ca a fi fericit inseamna deja o dorinta, deci nici fericit nu e bine sa fii. Totusi unii se retrag in pustie si-si chinuie trupul dezbracandu-l de pacate, si sunt fericiti, zic ei, in timp ce acei de pe margine rad acuzandu-i ca e usor sa nu pacatuiesti in izolare, ca e mai greu in multime sa lupti cu tine insuti, inconjurat fiind de tentatii.
Daca nu conteaza viata si moartea, atunci conteaza doar jocul/cantecul?
Totusi oamenii si-au organizat viata, au trecut de la "eu" la "noi", constiinta eului si-a extins granitele cuprinzand aproapele si a ajuns repede de la dimensiunea planetara la cea cosmica. Iar Dumnezeu ramane tot timpul central, un orizont de atins, model de iubire si competenta.
A te lasa in voia Lui este tautologic, se intelege ca ne nastem, iubim si murim. Intre cele doua margini, viata-moarte, priviti "liniuta", este iubirea, si-i capabila sa ne desparta sau sa ne uneasca. Probabil trebuie sa iubim, dar nu ca o dorinta, ci ca un firesc, asa cum respiram aerul.
Ar putea sa nu-i pese lui Dumnezeu de Creatiile sale? Raspunsul poate fi in noi insine: dupa ce le creem, abandonam creatiile? Bineinteles ca da, odata ce devin trecutul nostru, le abandonam punandu-le deoparte (in volum, expozitii, parcuri etc.) si ne ocupam de altele. Dar Omul nu este o creatie oarecare, este una speciala fiindca este inzestrata cu ratiune, singura! si nu o poti abandona fiindca ea este vie, se misca incontinuu, chiar daca in albia viata-moarte, odata ce i-ai dat libertatea, deci puterea de a alege. Nu poti s-o uiti si nici sa nu-ti pese fiindca esti macar curios sa vezi ce nazbatii mai face, te-ntorci la ea dupa orele de munca si te distrezi privind-o!
Permiteti-mi acum sa-mi inchipui ce vede Dumnezeu la noi si daca el poate sta impasibil la infinit. Este stiut ca zgomotul planetar este un plans. Asadar Dumnezeu aude si vede miliarde de oameni plangand si asta se-ntampla de cel putin 9000 de ani. Si-si zice: ce la place micutilor sa planga!
Credeti ca un Maestru al jocului/creatiei este un tampit incat nu cerceteaza si expresia plangaretilor sa vada daca trairea lor este bucurie sau nu, daca plansul este asumat, deci o alegere libera a celui care se naste sa moara? Si cum ar putea Dumnezeu schimba asta?
Dumnezeu ne conduce prin moarte si ne da sansa sa conjugam verbul "a face", in scurtul timp cat vietuim, ne incearca dandu-ne sansa sa devenim ca El. Numai ca spiritul omului este in faza de germene, i-ar trebui viata de baobab sau de piatra pentru a invata din greseli. Tatal Ceresc vrea o improspatare permanenta a sevei creatoare a vietii, este grabit (firesc, munceste cu ravna) si da sansa noilor nascuti (sa-l fi dezamagit... batranii?) sa contribuie cu altfelul personal la spectacolul vietuirii. Avem sansa mostenirilor genetice si de posibilitati, dar oamenii au restrans la un inel pe deget ciclul rostogolirilor, din cauza imperecherilor nepotrivite prin liberalegeri, incat mai mereu apare un mostenitor si distruge iresponsabil tot ce a primit, obligandu-i astfel pe urmatorii s-o ia de la zero!
Primul semn al ratiunii este ca omul alege sa se organizeze si sa se conduca. Machedon, Hitler, Ceausescu si oricati inscrisi in cartile de istorie, au inteles sa duca razboaie (transformand omul-viu in om-mort, manipulabil) pentru atingerea unor obiective care satisfaceau interesele lor meschine. Numai astfel este explicabil cum de se extinde plansul planetar. In numele libertatii s-a inteles gresit ca este drept sa se ingenuncheze aproapele.
Cei care au ridicat popoare au facut-o infierbantandu-se cu idei prin care-si satisfaceau orgoliile ranite.
Plansul lumii poate fi oprit doar de cineva trimis de foarte de jos care sa iubeasca toata fiinta umana, sa gandeasca cosmic si sa nu poata fi corupt.
Frumos! Felicitari! rareori citesc ceva care sa imi las un gust placut. Sunt multe de invatat din aceste cateva randuri.
RăspundețiȘtergereFelicitari!
Cu stima,
Ghergut Ana-Maria
Multumesc Ana-Maria pentru pasirea in spatiul celei de-a treia cai, poate nu ne vei parasi dupa ce vei uita "gustul placut" si randurile cu invataturi. interventia ta ne obliga sa fim atenti, inseamna ca suntem de-acuma vazuti, ca se asteapta ceva concret de la noi. este atat de greu sa incepi, cand nu stii prea bine nici de unde, cand poate si sa intelegi clar este greu, sigura fiindu-ti doar mania ca biserica nu face ce trebuie, ca militarii sunt umiliti si romanul in intregimea lui, eu personal, familia.
RăspundețiȘtergerereproduceam deunazi cuvintele lui Marica prin care era certat ca nu face ceva. da, poporul se uita in sus, acuma ne vede de noi, si asteapta sa le rezolvam problemele. Dac-ai sti Ana-Maria ca tu esti sus si eu jos, poate ai intelege ca si eu astept ceva de la tine. a treia cale este politica celor multi, a celor simpli. A venit randul lor nu fiindca ar avea dreptul sa guverneze ca o alternanta, ci fiindca cei mari si priceputi tot dau gres.
te sperii si tu de cat de complicata trebuie sa fie politica,nu? ma sperii si eu, dar vad cu ochii mei si cred ca pana la urma nu poate fi decat ceva foare simplu, ca intr-o familie: unii merg la scloala, unii la coasa, altii au grija de batrani si animale... totul e sa avem reguli clare incat sa stim cu precizie ce avem fiecare de facut.
vino si tu alaturi de noi, vino cu gandurile tale care au rabufnit in suvoi si te-ai straduit sa le stapanesti. Tutea spunea ca Dumnezeu nu lucreaza cu genii, ci lucreaza cu oameni. in politica de ar fi altfel?
Punctul 21 din a treia cale: "cine angajeaza munca la negru va fi obligat sa asigure muncitorului continuitate pe cartea de munca." Mai bine spus: patronul care este gasit ca are angajati la negru sa platesca toate taxele catre stat pe perioada in care a avut astfel de angajati si in plus sa i se ridice dreptul de practica in doneniul/domeniile in care activeaza. De unde stiti de cat timp patronul are angajati la negru, daca nu are nici un document in acest sens? Il credeti pe cuvant?!
RăspundețiȘtergere