RASPUNS

Parinte,
Am teama ca drumurile noastre incep sa se ramifice, luand traseul unui Y. Ceea ce-mi produce suferinta si dezamagire. Suferinta pentru ca n-o sa va mai am decat, probabil, ca pe un strain, si dezamagire, intrucat efortul de apropiere de cei de deasupra mea este in van si trebuie sa ma-ntorc definitiv cu fata catre cei de jos si sa fac ceva exclusiv cu ei si pentru ei.
Spuneam "strain" pentru ca, dupa ce ati trimis catre inima mea strigatul adevaratilor credinciosi care se tem de pierderea insasi a credintei prin legarea slujitorilor de material (impinsi si sarcastic de mediul politic), intelegeti gresit sensul credintei prin insusirea cererii biroului permanent popesc de a se aloca bisericii 1% din venitul credinciosilor. Si asta... in numele civilizatiei! Am convingerea ca civilizatia nu inseamna taxe, civilizatia inseamna nivel superior de constiinta, deci donatie. 1% ar face ca oamenii saraci sa refuze ortodoxia, sa devina atei in masa, ceea ce ar fi un pacat care nu poate fi iertat de Iisus pentru ca ar insemna darea afara a credinciosilor din biserica Sa, cand, efortul principal este sa-i determini sa treaca pragul. Daca, cei intrati prin apartenenta la ortodoxie si nu prin cuget, ajung sa moara fara sa inteleaga pana la urma o buche din Biblie, este vina doar a preotilor care i-au avut in mana. Este ca la scoala, copiii sunt obligati sa invete si-s trimisi la scoala, daca li se imprima drag de invatatura este meritul profesorilor. La scoala sunt trimisi fortat, in biserica intra singuri, chiar daca prin traditie. Cu 1% ii veti goni si ma astept ulterior sa cereti legiferatorilor sa oblige poporul roman sa intre in biserici, grozavie care nu m-ar mira. Intrebarea este ce sanse ati avea atunci sa ajungeti la inima oamenilor, cand vor fi obligati sa vina la biserica, in comparatie cu azi, cand intra liberi?

Al doilea aspect despre care vreau sa vorbesc este elevarea mesajului meu politic, spre care ma impingeti. Intentie buna, dar care ma impinge, nevazut, spre esec. Vreau o altfel de politica, una fara vorbe multe si incalcite, o filozofie simplificata la "vreau asta, si asta, si asta".
Apoi, nu uitati ca tot ce fac, singur fac. Deja imi neglijez familia, viata personala, sanatatea (am ajuns la o zbatere/incordare care imi tulbura somnul, ma trezesc obosit dimineata.) Am citit multe din ideile spre care ma trimiteti, din pacate n-am bani sa pot cumpara si cartile Polirom-ului, cele indicate. Dar am o viata inainte, voi face tot ce pot sa devin si pe placul exigentilor (in timp multe pot fi atinse si culese ca elemente ale constructiei, apoi puse, asemeni icoanelor, pe pereti), va trebui doar sa-mi gasesc un ritm potrivit.
Politica mea seamana oarecum cu a bisericii: arat calea si indemn pe ea, exemplu viu fiind eu insami.
Voi construi cel putin o biserica virtuala incat, cei care vor pasi inauntru, sa poata afla despre o altfel de gandire, atat a mea cat si a celor care ma urmeaza.
Sarut dreapta,
Nicolae Tudor