a treia cale

Despre "a treia cale" incepe imperativ sa se vorbeasca. Analistii spun ca PNL nu are cum sa alunece pana acolo, deci isi pierde timpul; o face, insa, PSD incat Ponta este laudat ca s-a desprins astfel de Iliescu. Ochii tuturor se atintesc spre Blair care, zice-se, a revolutionat Anglia incitand catatenii sa devina parteneri la o guvernare activa prin comunicare continua, justificare publica urmata de sanctiune si constructia de mii de indicatori de eficienta. Daca astazi demodata "a treia cale" a revenit in actualitate, ea va fi tradata fiindca este doar o concesie din partea politicienilor, pana trec... "puntea". Si, regrupati in comandouri elitiste, vor prelua fraiele, siguri pe ei, ca doar, nu-i asa? politicienii "stiu cel mai bine" ce e de facut! Si vor inconjura iarasi sacul cu bani si vor lua iarasi, fara sfiala, facandu-si legi "sa nu dea la nimeni socolteala". Reforma lui Blair este doar un pas inapoi, o concesie, cu dintii inclestati, facuta nu celor multi, ci ideii de maleabilitate politica, o infratire cu "dracul". In realitate masurile cu care s-a definit aceasta politica sunt de-abia firesti, iar politica de exceptie asumata un timp a fost osul aruncat multimii ( sa taca), iar renuntarea la Cale - sugrumarea oricarei incercari de a renaste.

A treia cale este ceva mult mai profund si mai grav, poate, pentru cei ce se tem de eliberarea cetateanului de sub cizma statului si de dezvoltarea indivizilor in armonie cosmica, statul devenind, in acest caz, ceva lipsit de importanta, un simplu instrument. Inseamna trairea cu sens si realizarea in plan spiritual si nu exclusiv material, inseamna sansa unei egalitati si echitati posibile intre oameni fiindca, rupand sclavii de la jug, exploatatorii nu mai pot castiga nelimitat si se slabeste asurzitoarea turare fara sens a motoarelor ce ne intrec in obtinerea unui asa numit progres si civilizatie, progres care umileste fiinta umana si civilizatie evidenta doar in buzunarele unora. Nu e haiduceală sau moft, nici o mare inventie doctrinara, ci scânteia unui viitor mai bun. Ea declanseaza frisoane fiindca societatea se teme de posibilitatea de a fi regandita si transformata.

Unii spun ca a treia cale respinge biserica. Eu cred ca se poate dezvolta chiar in sanul bisericii si cu aportul preotilor, fiindca masurile de constrangere a constiintei sunt prelungirea apelului bisericii la constiinta. Aceasta pune accent pe nevoile interioare, pe împlinire, pe căutarea identităţii şi alte nelinişti specifice fiinţei umane, pe respectul pentru demnitatea umană şi importanţa dată dezvoltării personale. Capitalismul si Comunismul au impus pseudovalorile marginalizand persoanele cu calităţi şi caracter si au eliminat individul si umanul din toate sferele vieţii sociale punand in loc sisteme raţionale, dar lipsite de viaţă.

"A treia cale este o forma de cautare a esentelor -scrie inspirat cineva pe internet. Intre liberalism si comunism, decadenta si teroare, intre capitalism inuman si comunism utopic, intre egoism anarhist si colectivism idiotizant exista o lume care ni se ascunde, o lume normala a oamenilor normali. O lume care ne-a fost furata, o lume pe care trebuie sa o reintoarcem".