RASPUNS

@ anonim:

Nu ma surprinde acest stil de gandire, apartine intelectualului rasat care trimite orice gand novator la tomberonul viitorului -constiinta publica. Avand  totodata in tandem trecutul de la nasterea sistemelor functionale care, prin sedimentare, sa devina functionale s-au pervertit, incat astazi avem sfantul om care-si "vede de treaba lui acolo unde stie mai bine ce are de facut". Rezultatul a fost saracirea planetara.
Petre Tutea vedea in taran esenta pura a romanului. Oare de ce? Eu imi explic prin faptul ca la sat oamenii se cunosc toti intre ei si se controleaza moral unul pe altul. Instinctul este sa zburzi in libertate absoluta si sa-ti manifesti puterea (fizica sau intelectuala). Astfel se face ca aducerea taranilor la oras, de catre comunisti, prin industrializare, a insemnat iesirea din chinga moralitatii, iar nonorasenii (proletarii) au devenit ceea ce erau in esenta: niste brute, care, astazi, facand afacerile tarii, nu au nicidecum moralitatea sa le faca cinstit si pun tara in situatia prezisa de Marx: "sa ne fereasca Dumnezeu" (de ei). Daca analizam sub lupa acest fenomen am putea afirma ca drumul constiintei este contrar inaintarii omului in timp, trage la origini  - nu intamplator modelele de constiinta umana sunt identificate in stravechime. Se spune despre tigani ca asculta de cuvant (au morala) de frica sau din respect pentru cel care le cere. Un primar comunist marturisea candva intr-un interviu ca "mama succesului este controlul". Oamenii veritabili de cultura fac eforturi uriase sa intretina vie ideea de constiinta. Daca este adevarat, inseamna ca putem spune ca numai facand reguli putem tine in frau constiinta, urmand ca cei care cred organic in ele sa si-o cultive, iar ceilalti s-o practice de frica. Doar daca i se va oferi recunoastere, constiinta va fi practicata ca un eroism. Regula insemnand, asadar, o "impunere unilaterala", intoarcere la chinga (satului), dictatura chiar.

Cui ii este frica de dictatura moralitatii?

Bine, veti zice, dar avem reguli, avem 4 coduri: unul civil, altul penal, codul bunelor maniere si "Codul lui Da Vinci"! Reguli am avut tot timpul si Parlamentul le scoate ca pe carnati din tulumba! Ne lipseste punerea lor in practica. Iar daca nu se pun in practica (si vedem cu totii ca nu) inseamna ca nu avem reguli pentru cei care trebuie sa le puna in practica!

In felul acesta am ajuns la "a treia cale", partid care se vrea altfel, care vrea sa schimbe lumea incepand cu oamenii sai. Si veti rade fiindca toate partidele declara asa ceva. Dar recunoasteti ca toate partidele s-au dat in stamba cu exact oamenii aceia "potriviti" care stiau "mai bine ce e de facut"?
Nu recunoasteti, desigur, ci intrebati: "si cine dintre oameni va decide?"
"A treia cale" propune un sistem nou de conducere concretizat intr-o tesatura uriasa cu indicatori si criterii de performanta insotite de sanctiuni pentru conducatorii oricarui nivel. Sistem improspatat anual cu oamenii cei mai inteligenti inchegati intr-un "nucleu central" unde hotararile devin reguli doar prin unanimitatea votului secret. Apoi nucleul central va fi secondat din umbra de nucleul fondatorilor. Aici nu "omul care stie mai bine are decizia", cel mai bine va sti masinaria nucleului care traseaza obligatii de serviciu conducatorului pe ore, minute, secunde. Si, imediat cum greseste, nevazut chiar (moral adica), este aruncat definitiv ca o masea stricata. Este posibil ca oamenii nostri sa fie dati afara inainte de a calca pe prima treapta a institutiei unde vor avea misiune!
A treia cale nu are maruntul interes "al meu-al nostru", ci doar scopul de a ridica intreaga fiinta umana pe trepte superioare animalului care este astazi.
Cum se poate face aceasta? Cu oameni. Cu ce oameni? Cu acea "infima minoritate" pe care o tot caut, si  pe care o voi gasi - oameni minunati care deja si-au facut simtita prezenta aici.
Primul pas este sa intelegi precis ceea ce vrei sa se intample.
Facerea  este floare la ureche, poate dura 7 zile... sau oleaca mai mult, ca nu suntem Dumnezei.