comentariu

Spune un preot: "Şi chiar de ar avea un scop bun o revoluţie, cine să mai dirijeze o societate în zilele noastre? Toţi stăpânii netrebnici s-au făcut, nu mai este niciun drept care să poată dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scăpa de urgia care vine"

Se poate astepta scufundarea corabiei, dar contactul viu cu oamenii, altul decat virtual, duce la alte solutii, la solutii reale. Preotul ne fereste de suferinta, dar schimbarea lumii doar printr-o mare suferinta/sacrificiu se poate face. Cand exista 1 solutie dintr-o mie pentru reusita, pentru aceasta idee moare un om (sufera, cel putin). Vazut din afara, se poate rade de el. Si, da, om cu om, ala, unu dintr-o mie, daca doreste binele omenirii, este cel drept si totdeauna va suferi in vazul nostru. Reusita lui este posibila doar cand nu va mai suferi el si vor suferi 999 - daca acestia isi asuma organic lumea in care traiesc. Dar daca moare doar cel care se expune, iar tu ai fost de acord cu lupta lui, dar ai stat ascuns dupa o perdea, esti vinovat de tacere si neimplicare si nu-ti meriti viata.
Tu, cel care puteai sa ajuti macar cu sufletul si gandul si n-ai facut-o, aflat la loc sigur in spatele unui ecran de calculator: daca un om sincer s-a expus suferintei in ideea de a schimba lumea, macar taci, nu-l condamna!