RASPUNS

corespondenta:
"Buna dimineata, am citit ceea ce am primit, dar cu siguranta nu de asemenea discutii avem nevoie, doar atat as scrie ca trebuie neaparat schimbata mentalitatea oamenilor de a lucra cu sarguinta si devotament!
Populatia in mare masura stie ca trebuie sa primeasca un salar, dar ca facut ceva benefic semenilor sai a uitat sa se intrebe pe el insasi! In clipa de fata la noi in tara exista foarte multi bugetari care mai traiesc cu explicatia ca sunt Functionari Publici!Daca aici se va lucra la modul cel mai serios atunci vom incepe sa calcam spre seriozitate!
Atilla" (subl. mele)

Raspuns:

Angajatorii se plang de romani, dar nici nu iau in seama ca omul care ajunge sa ceara un job, in esenta, este un infrant. Si el intra, mental, intr-un joc al umilirii de catre cel care-l plateste si-i pune in fata maldar de sarcini, si instinctul lui vede cu ochii liberi ca, oricat ar munci, nu poate trai nici macar decent, cu atat mai mult cand stie ca are dreptul chiar de a sta si, si, fara efort, supravietuirea sa nu-i fie amenintata in vreun fel. A-i cere "sarguinta si devotament", constiinta in final, in esenta este un act cinic! Mecanismul constiintei, declicul lui nu poate fi declansat decat de pozitia de egal in cadrul firmei, si nici atunci daca partenerul de munca nu depune efort egal. Acest sistem nu functioneaza decat prin obligarea celui platit cu ora sa execute mai bine si mai mult in unitatea de timp. Chiar daca este o intelegere contractuala, aceasta nu este o libertate in sensul major al cuvantului, fiindca ingenuncheatul nu a avut de ales decat intre o injugare si alta, in cel mai fericit caz. Daca el avea acasa pamant sau posibilitatea ca, prin pasiune, sa produca ceva care sa-i asigure cel putin existenta, iar oferta patronului era munca mai usoara si castig mai mare, de-abia atunci era indreptatita "calcarea spre seriozitate". Cand omul alegea liber un job si putea oricand sa renunte la el daca intelegerea contractuala aluneca inspre autoritarism sau exploatare.
Dar puteti spune: eu am facut o afacere, de ce nu si-a facut una si cel aparat astfel, c-a fost liber ca si mine?
Chiar fratii crescuti de aceeasi mama se deosebesc, dar oamenii care si-au imprimat destinul cu drame, greseli personale, mosteniri genetice si culturale, boli de tot felul...  Nu orcine are ambitii mari, nu orcine are spirit de initiativa si orientare, relatiile si educatia de a invinge,nu oricine risca la aparitia unor oportunitati. Asta nu-l indreptateste pe cel care are sanatatea si harul de a face ceva incat sa traiasca si alti semeni pe langa el sa fie nemultumit in vreun fel atata timp cat oamenii pe care-i conduce nu-i sunt egali. Nicidecum sa ceara expres "calcarea spre seriozitate", daca intelege prin asta sa-si faca burta tot mai mare iar subordonatii sa traiasca de azi pe maine. Si asta in numele unui principiu capiltalist (care si-a ocupat locul fara sa intrebe oamenii) conform caruia libera initiativa este motorul progresului.
Sa presupunem ca toata lumea este exact cum cer capitalistii si-ntr-un timp oarecare acestia construiesc civilizatia mult ravnita. Cum va arata ea, practic? Niste case tot mai frumoase, unele chiar aurite, cum are Becali, si o casa de cultura probabil (biserici avem cacalau). Daca nu va exista o bariera la capul strazii  si unu cu bastonul care sa nu permita accesul decat riveranilor, un om de-asta care a muncit din tata-n fiu la carat cu carca, sapat si ridicat greutati, va merge pe strada aceea de vis. Ce va insemna civilizatia pentru el? El care va avea ficatul vanat de tutun, alcool ieftin otravit, suparari si mancare  ieftina aflata la limita garantiei (a se citi iesita din), reumatism in toate oasele, coloana distrusa, boala de plamani si o lehamite in cap?
Civilizatie ar fi numai daca el ar avea un trai decent, adica isi va permite week-end duminica, va avea carne in oala si nu va bea ceai cu paine de trei ori pe zi, copiii sai nu vor fi decat egalii celor cu bani la scoala si acestia vor avea sanse sa ocupe orice functie, prin concurs, va merge cu sotia la teatru -  (adica va avea si o haina de iesit in lume) unde-si va permite bilet, va avea bani pusi deoparte incat o boala neasteptata, un accident, o nunta, botez sau inmormantare nu-l pune in situatia sa apeleze la camatari sau sa-si amaneteze/vanda verigheta, lanticul cu Iisus Cristos de la gat sau casa.
Este posibil ca dv sa fiti altfel, si-mi cer scuze.
Daca sunteti cu adevarat un om bun permiteti-mi sa vin in spatul dv privat de productie cu o camera de filmat si sa vorbesc cu orice muncitor gasesc eu de cuviinta pentru a demonstra, cu prietenie, contrariul.
nicolae