Să nu începi iar să vezi

Pisica fuge de frică, omul fuge de foame, poetul este ca Budha – nu fuge.
O groapă cu oglinzi am văzut în copilărie, căzusem și eram plin de
sânge. Oglinzile m-au salvat.
În Bibliotheca o bufniță își face veacul. De sute de ani nu a mai
intrat nimeni. Brusc, s-a auzit foșnetul unei rochii. Un miros de
ghiocei a năvălit în încăpere, pe brațul meu se odihnea sânul unei
fecioare.
La capătul puterilor, valul ajunge la țărm, se sparge și pornește din
nou lupta. Învață. Să nu uităm că strămoșul nostru comun  este
haosul, că muma noastră este bezna.
Speranța se poate ascunde în cutia unei viori, în gâtul unei trompete,
în buzunarul rupt al unui vagabond, niciodată în curtea  unei măreț
castel.
Uneori umbrele scriu versuri sau desenează monștri.
Numără-te, strigă comandantul plutonului de execuție. Te trezești,
ce pluton, ce execuție, sună telefonul.
Un vulcan nu așteaptă nici jertfe, nici hrană, el se dăruie, dar ce prăpăd.
După ce au plecat hoții m-am simțit mai bogat, eram liber.
Niciodată focul nu va avea intensitatea  durerii sau a iubirii, este
foc și atât.

                                             Boris Marian