Canoane

Camionul calcă pietonul,
Pietonul încalcă regulile,
Pietonul este orb,
Însoțitorul său este orb,
Însoțitorul însoțitorului este orb,
Toți suntem orbi,
Camionul are dreptatea lui.

O ciută ciudată, un lingușitor în culori,
Talaz lângă talaș, în mișcare miș-maș,
Cum să-ți scutur, prietene, inima,
Ca pe o mână-nghețată?
Votca poemului curge
Pe gâtul Golemului.
Tablou schizofrenic, frenetic,
Franz!
Nu încerca să faci mai mult decât poți, riști să reușești.
Nu încerca să-ți trăiești viața, riști să te bucuri de ea.
Nu încerca să riști, riști să câștigi.
Nu te încrede numai în tine, riști să nu mai crezi în nimic.
Nu iubi, riști să te îndrăgostești.

Gravitație implacabilă, ireversibilă,
Unul cade, altul este împins
Cu patul armei, fumează ultima țigară,
Ca pe un poem, în rotocoale simetrice,
Un cariu cu antene circulă prin oraș,
Străpunge pereții inconsecvenței noastre,
Falsii pereți, dușumele din foi de Biblie,
Mă identific cu ultimul om,
Fericiți cei săraci cu duhul,
Mă-nscriu voluntar.
Râsul, o explozie nucleară,
Gravitez în jurul poemelor încă nescrise,
Paralele cu mine însumi.

Boris Marian